Eva
Mă trezesc deoarece știu ca trebuie să-i pun lui Damien prosopul pe frunte.
Vad cum acesta doarme liniștit.
Se pare ca acest blestem a fost foarte crunt deoarece a reușit să îl facă să doarmă.
Îi pun mâna la frunte și vad ca arde extrem de rău.
Mă ridic în poziție turcească și iau unul dintre prosoapele în apă rece ,de pe noptieră.
Înainte să îi pun prosopul pe frunte, îi plasez în acel loc,un mic sărut.
Acesta mormăie ceva înțeles doar de el și își ridică ochii de un verde spălăcit.
-Buna,frumoaso! zice zâmbind.
Ce face regina mea?
-Eu fac bine! Dar tu , regele meu? zic punându-ma deasupra lui pentru a-i mai tampona puțin corpul cu apă rece.
-Si eu fac la fel deoarece sunt cu tine,iubito! zice punandu-si mâinile pe talia mea și trăgându-ma spre el.
Luată pe nepregătite,acesta începe sa ma sarute .
Îmi pun palmele în părul lui ca abanosul si trag ușor de rădăcini.
Ca răspuns la acest gest,geme gutural fix în momentul în care își bagă limba în lăcașul gurii mele, explorând-o.
Mă desprind din sărut deoarece chiar nu vreau sa simtă iar acea arsură.
Mă durea inima când îl vedeam că tipa din toți ranunchii.
Se uita confuz la mine .
-Stii ca daca lungeam acest sărut,se ajungea iar la arsuri? zic punându-ma pe partea mea de pat deoarece ia un prosop de pe noptieră.
-La dracu cu blestemul asta! mârâie nervos punandu-mi grijuliu prosopul pe frunte.
-Vom scăpa și de asta.
-Fii sigură,iubito. zice când își pune brațul pe talia mea, trăgându-ma la pieptul lui.
-Ești un frumușel! zic mângâind-ui obrazul ce mă înțeapă cu micile fire de barbă care îi apar .
-Si țepos. zic când ma întoarce cu spatele la el.
-Ești a mea iubito. Doar a mea! zice cand își îngroapă fața în părul meu.
-Doar a ta... zic cand simt că somnul mă învăluie.
Damien
Îmi îngrop fața în părul ei ce miroase a trandafiri.
Corpul ei miroase a vanilie și iubesc asta.
Nu vreau sa o mai pierd.. îmi iubesc enorm de mult pe micul îngeraș.
Cum poate un demon ca mine sa aibă un asemenea înger în brate?
Cum poate un monstru ca mine să atingă cu mâinile pătate de sângele oamenilor ca ea, o asemenea floare?
Cum pot eu să-i iau la vârsta de 18 ani inocenta și puritatea?
Eu nu merit o asemenea făptura.
Eu merit să mor,nu sa o țin în brațe.
Eu merit înzecit ceea ce am făcut acum un an.
Nu o merit...
O iubesc enorm de mult,
dar pentru a ridica blestemul, trebuie să facem un copil pentru a arăta rodul iubirii noastre.
În primele 3 zile după ce ea face 18 ani, trebuie sa facem un copil.
Și nu înțelegeți greșit,eu chiar vreau un mini eu sau un mini ea, dar asta depinde și de cât de mult ne iubim.
Sper să mă poată ierta dupa ce am făcut acum un an..
Cu aceste gânduri, somnul mă fură din cauza blestemului.
Eva
Imi deschid ochii obosită,tot corpul mă doare dar nu ma oprește să fug spre locul unde se aud țipetele unei femei si ale unui copil extrem de dureroase.
Ajung în fata unei usi de temnițe , puțin mucegăită și destul de șubredă.
Văd înăuntru o mamă ce își ține copilul la piept, biciuită cu un bici de argint.
Vârcolaci..
Bărbatul continuă să îi lovească pe amândoi cu o putere imaginabilă.
Lacrimile încep să șiroiască pe obrajii mei .
Alerg înăuntru pentru a oprii acest nebun din încercarea să îi omoare pe acești neajutorați lupisori.
Acopăr micile ființe cu propriu mi corp.
Bărbatul se oprește iar când ma întorc spre el ..Damien.
Acesta de parca nu ma vede , continuă sa de-a cu biciul spunând:
-Ce căutați voi în casa Evei,javre ordinare?! zice dând iar cu biciul ,dar mai tare.
-Cautam adăpost, Majestatea voastră ...n-nu am știut ca este aleasa dumneavoastră în casa respectiva.
Copilul îmi este bolnav și am fugit din haită pentru a căuta un antidot. zice încercând să-și liniștească copilul, ignorând rănile de pe spate.
-Nu ma interesează copilul tău! CINE TE-A TRIMIS ÎN CASA EI? zice țipând si omorând mama,dar și copilul.
Mă uit în direcția lor și îi vad pe ambii într-o baltă de sânge .
Stau cu un monstru.
Eu iubesc un monstru.
DAMIEN ESTE UN MONSTRU!
Mă trezesc transpirata, sudoarea îmi curge pe frunte că un râu,ochii îmi sunt înecați în lacrimi amare iar în gandul meu se repetă scena ce am visat-o.
Damien se trezește rapid cand simte că mâna i-a căzut de pe talia mea.
Acesta încearcă să ma liniștească dar țip plângând:
-Nu mă atinge! Ești doar un monstru!! zic cu lacrimi amare curgandu-mi din ochi.
Aceasta pălește cu vreo 2 nuanțe mai închise si spune uimit.
- Da- . începe acesta dar i-o tai rapid.
-Ești un monstru! Ai omorât 2 suflete nevinovate doar că au intrat în casa mea!! zic țipând și dandu-ma jos din pat.
Încerc sa ignor amețeala ce m-a cuprins la mișcarea prea bruscă.
-De un-.
-Am vazut toată scena prin vis.
Acesta se grăbește spre mine când vede că mă apuc de spătarul scaunului.
Toți cei din casa , intră îngrijorați în cameră.
Damien mă prinde la pieptul lui dar dau cu pumnii în încercarea de a evada .
-Ești un monstru.. zic cand simt ca adrenalina îmi curge prin vene.
Reușesc să scap din strânsoarea lui și fug din cameră,direct spre scări.
Nu mai vreau sa intru în acest castel niciodată..
-Eva!! strigă toți de pe scări.
Dar deschid ușa și ies în ploaia torențială de afară.
Fulgere luminează cerul la fiecare 20 de secunde ,urmate de tunete puternice făcând ca peisajul sa devina și mai teribil.
Nu ma interesează că am tălpile pline de sange din cauză ca am călcat într-un morman de țepi.
Plâng din cauza durerii și ma afund si mai mult în pădurea deasă.
Spini îmi sfâșie picioarele, facandu-ma sa cad pe jos de durere și plângând în șoaptă pentru a nu mă găsii acel monstru ce îl simt mult mai aproape.
Ma ridic cu greu de pe pământul ud și încerc să merg din nou.
Imediat dupa ce sunt gata sa cad ,vad în fața mea o creatură ce nu am mai văzut-o niciodată, facandu-ma sa țip.
O creatură cu pielea neagră, ochii roșii,merge în 4 picioare de cam 2 metrii iar picuri de sânge i se preling din gura ,cazand pe pământul rece.
Tocmai ce am uitat sa imi fac rugăciunea?
Asta nu-i de bine.
Tatăl nostru care ești în ceruri..
Nu apuc sa continui deoarece creatura aleargă spre mine , însă sunt mai rapidă si încerc sa fug.
Cu fiecare pas facut , îmi simt picioarele cedand însă încerc din răsputeri sa nu ma las prinsa de acea creatură si sa cad pradă stării de somnolență ce ma învăluie putin câte puțin.
După ce sunt la o distanta considerabila de creatura venită din Iad,ma ascund după o piatră ce imi acopera tot corpul.
Vreau sa mor și să pun punct acestei vieți de rahat.
Încerc să nu îmi închid ochii , însă în fața mea apare o silueta...
Scuzați eventualele greșeli
La capitolul precedent, mi-ați cerut mai mulți un capitol nou.
Nu am putut rezista si mi-am facut puțin timp liber pentru a posta un capitol pentru cititorii mei preferați.❤️
Cine credeți ca este silueta ce apare in fata Evei?👀
Vreau muuulte păreri în comentarii.
Un vot m-ar ambiționa să încerc sa postez capitole mai des.🙊
Va pupicescc!❤️