-Mi-a ieșit chiar bine, nu?
Aceste cuvinte m-au lovit din plin trezindu-mă la realitate. Vocea aceea enervantă care ma zgâria pe creier.
-Tu... am mârâit printre dinți întorcându-mă spre nenorocita care mă privea cu brațele încrucișate la piept și un zâmbet triumfător. Habar n-avea în ce s-a băgat.
Respirația mea se intensifica cu fiecare secundă în care o priveam și am făcut pași apăsați spre ea pregătindu-mă să sar pe ea la propriu. M-am năpustit asupra ei înfigându-mi mâinile în părul ei blond trântind-o la pământ, după care mi-am strâns palmele în jurul gâtului ei, nenorocita merită aceeași soartă ca mașina mea.
M-am trezit ridicata de două brațe puternice făcându-mă să mă zbat isterică în strânsoarea lor.
-Dă-mi drumul! O omor! am țipat încercând să scap din baricada formată de brațele puternice ale lui Ethan. Privirea mea era încă pe Denise care acum încerca să se ridice de pe jos.
-Milles, potolește-te! mi-a ordonat serios întorcându-mă cu fața la el. Sunt prea multe persoane de față, încearcă să te calmezi, a continuat cu glas încet privindu-mă în ochi. În aceste momente, nici măcar ochii lui negri nu mă puteau calma.
-Ok, dă-mi drumul acum, am expirat zgomotos, iar el chiar m-a crezut pentru ca în următorul moment m-a eliberat din brațele sale. Însă nu eram eu fraiera, am sărit iar pe Denise care nu apucase să se ridice, fiind gata să îi smulg tot părul din cap.
Aceleași brațe bine cunoscute deja m-au ridicat. Ethan mi-a lipit spatele de abdomenul lui ținându-și brațele bine încleștate pe talia mea, cu toate ca nu aveam nici o șansă să scap singură de aici, puterea mea era incomparabilă cu a lui. Însă eram fericită ca apucasem să îi smulg lui Denise câteva șuvițe blonde din păr.
-Extensiile mele! am auzit-o țipând când s-a ridicat de jos fiind ajutată de două dintre prietenele ei pe care nu le mai văzusem până acum.
-Și asta e doar începutul, am scuipat cuvintele spre ea privind-o cu ură. Îți jur ca te voi distruge nenorocito! am amenințat-o fără pic de reținere, știam de ce sunt în stare și ea a reușit să scoată partea asta întunecată a mea la suprafață. Va regreta amarnic.
-Nu îmi pasă! Stai departe de iubitul meu! Numai o tarfa geme noaptea prin mașinile bărbaților care au deja o relație! a țipat gesticulând nervoasă prin aer.
Și atunci m-a lovit situația direct în față, m-am făcut palidă instantaneu. Ea era... ea era persoana pe care am apelat-o din greșeală noaptea trecută de pe telefonul lui Ethan și a auzit totul. Era iubita lui... iar eu habar nu aveam ca Ethan avea o iubită și făcea toate acele lucruri cu mine, până și acum câteva minute în vestiar. Nesimțitul!
M-am smucit din brațele lui Ethan privindu-i pe amândoi. Fierbeam de nervi, dar mai mult simțeam un sentiment ciudat... eram dezamăgită cumva. Ce tot spui Milles? Revino-ți!
-Ține-ti iubitul în lesă dacă vezi ca îl poți ține lângă tine, am scuipat cuvintele spre blondă căruia oricum i-am promis răzbunare și mă voi ține de cuvânt.
-Milles, noi nu suntem... a început Ethan calm să îmi explice însă l-am întrerupt imediat.
-Taci! Să nu te mai apropii de mine, am țipat la el, apoi m-am întors cu spatele și am pornit furioasă spre intrarea în clădire.
Abia când am pășit hotărâtă în față am observat și mulțimea de studenți care se aflau în jurul nostru care mai de care mai curioși și uimiți de toată scena. Nu scotea nimeni nici un sunet. L-am văzut cu coada ochiului pe Ethan care era hotărât să vină după mine, însă Chris l-a oprit imediat rugându-l să mă lase singură. Și foarte bine făcea. Chris ma cunoștea cel mai bine și știa ca în momentele astea s-ar putea să zic multe lucruri dureroase și să fac lucruri necugetate. Mare mi-a fost mirarea ca nu am lăsat-o încă fără dinți pe Denise, dar nici nu își imaginează ce urmează.
[...]
Am tras aer din piept privindu-mi reflexia în oglindă aburită. Tocmai ieșisem din dușul fierbinte de care aveam atâta nevoie ca să îmi limpezesc mintea după cele întâmplate astăzi. Mi-am trecut mâinile peste față oftând zgomotos. Mă durea sufletul pentru mașina mea. Și nu pentru mașina în sine, ci pentru ceea ce reprezenta ea cu adevărat. Ultimul lucru de la tata era acum dus. Mi-am scuturat ușor capul încercând să alung sentimentele de vinovăție care mă secau de puteri. Greșeala pe care am făcut-o în trecut în revenea în minte din când în când și nu puteam să uit așa ușor cele întâmplate.
Un bâzâit enervant m-a scos din gândurile mele făcându-mă să mă încrunt spre telefonul de pe chiuvetă care suna. Jessica
-Bună Jess, am răspuns inexpresiva.
-Hei Milles, cum ești? a întrebat îngrijorată.
-Sunt bine, nu-ți face griji, e doar o mașină, am mințit încercând să maschez starea mea.
-Chris mi-a povestit de mașina, sunt sigură ca înseamnă mult pentru tine, dar puteam să o reparăm. Dacă ai fi de acord să vorbești cu Ethan sunt sigură ca...
-Nu! am spus hotărâtă fără să o las să își termine fraza. Nu apelam la el nici dacă eram pe moarte. -Mulțumesc Jess, dar mă descurc singură cu ea, voi vedea ce voi face. Te pup, am continuat pe un ton calm închizând apoi apelul.
Adevărul era ca nu voiam să îmi accept sentimentele, nu voiam să admit ca sunt dezamăgită de el. Avea iubită și totuși a încercat să îmi sucească mințile prin atingerile lui afrodisiace și cuvintele atât de... Oh la naiba! De ce încă mă gândesc la el?
După ce mi-am uscat părul și l-am întins cu placa m-am schimbat în niște pijamale comode din saten fiind hotărâtă să merg în bucătărie să mănânc ceva, nu mai mâncasem de ieri seara și stomacul meu deja protesta.
Am intrat în bucătărie și maxilarul meu a atins pământul. Am început instant să transpir și să mă învăluie o căldură ciudată în tot corpul. Mi-a picat fața când l-am văzut pe Ethan așezat pe unul dintre scaunele de la masă fumând o țigară concentrat pe laptopul din fața lui. Lângă el era Carter privind la fel de concentrat ecranul luminos al laptopului. Ce naiba caută el aici?
Când cei doi m-au observat și-au ridicat privirile devenind puțin tensionați. Carter a închis imediat laptopul lăsându-se pe spătarul scaunului, parcă uitând ca locuiesc cu el. Adevărul e ca în ultimele zile chiar nu ne-am intersectat prin casă, era de așteptat să uite ca stau și eu aici. Ethan în schimb și-a menținut privirea într-a mea privindu-mă intens în timp ce tragea din țigara aprinsă. Parcă subit îmi trecuse foamea.
-Milles, ce faci aici? a întrebat Carter rupând legătura privirilor noastre. Mi-am mutat privirea imediat. Cred ca asta a părut tare ciudat pentru Carter, el habar nu avea ce se întâmplase între mine și Ethan.
-Am venit să-mi iau un pahar de apă, am mințit îndreptându-mă spre chiuvetă.
-Uitasem de tine, a expirat zgomotos trecându-și mâna peste fața confirmandu-mi gândurile. Ok, cred ca la ticul ăsta semănăm.
-Stați liniștiți băieți, dacă vă uitai la filme porno nu vă deranjez, am spus serioasă întorcându-mă cu spatele spre ei în timp ce am dat drumul apei să curgă în paharul meu. Carter a făcut ochii mari și s-a înecat cu propria respirație făcându-l să tușească imediat. Am zâmbit pe sub mustăți.
-Nu Milles, nu suntem niște adolescenți plini de hormoni! Sunt doar afaceri, a spus Carter după ce și-a liniștit respirația.
-Cel puțin unul din voi nu e, am spus aproape în șoaptă ieșind din bucătărie dar sunt sută la sută ca m-au auzit amândoi pentru am auzit un zgomot de lovitură și știam deja ca Ethan era cel care a lovit masa nervos.
ETHAN P.O.V
Am lovit masa din fața mea nervos făcând-o să se cutremure cu totul. Fata asta mă scoate din minți! Nu venisem aici neapărat să vorbesc cu ea, voiam să o las câteva zile să se calmeze, însă acum nu pot pleca de aici până nu clarific lucrurile. Mi-am trecut mâna prin păr nervos.
-Ce a vrut să zică? m-a privit Carter suspicios cu o sprânceană ridicată deschizând iar laptopul mic din fața noastră.
-Nu știu frate, o fi aflat de aventurile tale, am zis sigur pe mine tragand ultimul fum din țigară și am stins-o în scrumieră îndreptându-mi iar privirea spre ecranul plin cu cifre. Mă uitam concentrat la poza cu Mustang-ul negru care se afla în prim plan.
Carter nu părea să mă fi crezut, dar a lăsat-o baltă uitându-se iar la laptop.
-Ai face bine să îți ții mâinile acasă, a spus serios după câteva minute de liniște și știam la ce se referă. M-a avertizat încă din ziua în care a ajuns Milles aici să stau departe de ea. Prea târziu.
Am ales să ignor cuvintele lui analizând sumele care creșteau pe micul ecran.
-Trebuie să punem mâna pe mașina asta, 1 milion de euro pentru un mustang e nemaiîntâlnit. Punem mâna pe aur curat, a zis Carter și eu eram de acord cu el.
-În seara asta trece printre munți, putem să atacăm acolo camionul, am afirmat analizând situația, era chiar floare la ureche pentru noi.
-Perfect! Strângem echipa și ne vedem în 3 ore la ieșirea din oraș, până atunci pregătește mașina și pune cârligul, vom avea nevoie de remorcă pentru frumusețea asta, am analizat cuvintele lui Carter făcându-mi planul pe seara aceasta, însă trebuia să mă mișc repede, voiam să discut cu Milles înainte să plec, iar Carter nu trebuia să fie prin zona.
-Denise nu va veni cu noi în seara asta, am zis serios păstrându-mi privirea în ecranul mic.
-De ce? E o piesă importantă, avem nevoie de ea.
-Nu poate, am ridicat din umeri.
Am avut eu grijă să nu poată, am adăugat în mintea mea.
-Mereu îmi strici tu planurile, a expirat nervos încrucișându-și brațele la piept. Ți-am zis ca nu e o idee bună sa te combini cu cineva din echipa.
-Dar nu m-am combinat cu ea și știi asta foarte bine, am zis simțind cum nervii mă cuprind, simțeam nevoia să îmi mai aprind o țigară.
-E destul ca i-o tragi constant Ethan, fata e fraiera și se îndrăgostește știi asta. Sigur ai făcut tu ceva și de data asta de nu poate veni, a constatat serios și mă enervează la culme ca are dreptate. Carter era mai mare doar cu câțiva ani decât noi dar îi mergea mintea foarte repede, pune lucrurile cap la cap imediat. Lucru de care îmi e frică și în privința lui Milles.
Am ridicat din umeri dezinteresat.
-Haide! Să mergem, s-a ridicat luându-și geaca pe el.
-Eu am nevoie la baie, mergi tu înainte și ne vedem direct acolo.
-Pe bune Ethan? Du-te casă la tine la baie, de ce trebuie să îmi folosești baia mea? s-a încruntat privindu-mă suspicios.
Nu e bine, deja ridicam suspiciuni și ceea ce spusese Milles înainte nu mă ajuta deloc. Carter e șeful meu în realitate, cu toate ca nu avem această relație de șef-subaltern, ci mai degrabă suntem ca frații, dar totuși nu ar da bine să afle ca am cam luat-o razna după Milles. În esență, cum e să te culci cu sora șefului tău? Mi s-a zbârlit pielea la acest gând și la dracu dacă nu aș vrea asta. Mai mult ca orice în acest moment. Aș risca orice în acest moment să o am pe Milles. Chiar și afacerile care merg prea bine în ultimul timp, chiar și prietenia strânsă pe care o am cu Carter doar să știu ca e a mea și nu se mai atinge nimeni de ea. Săruturile ei trezesc în mine altfel de senzații de care nu m-aș sătura niciodată. Fata asta e altceva. Înnebunesc când e ea prin preajma.
-Ok, fie, a cedat dându-și ochii peste cap. Eu nu stau după tine, să fie clar, și-a luat telefonul de pe masa îndreptându-se pe holul micuț care ducea spre ușa.
M-am ridicat și am intrat în baia din capătul coridorului. O baie decenta ca dimensiuni însă foarte îngrijită și curată , se vedea amprenta feminină a lui Milles. M-am rezemat cu palmele de chiuvetă privindu-mi reflexia și întrebându-mă pentru a suta oară ce e în neregulă cu mine, de ce mă înnebunește atât fata asta. Am auzit ușa de la intrare închizându-se, semn ca Carter a plecat și eram liber să ies din baie.
O mică strălucire de pe chiuvetă mi-a atras atenția. Era o brățară din argint finuță care avea ca pandantiv o aripă de înger. Am luat micul obiect în mână studiind cu atenție pandantivul și am decis să îl iau. Eram sigur ca era a lui Milles.
Mi-am trecut mâinile prin păr înainte să ies încrezător din baie. Am înaintat pe holul îngust încercând să ghicesc care dintre cele 3 uși aflate aici era dormitorul lui Milles. Am bătut cu încredere și după ce am auzit un glas slab am intrat în încăpere. Milles stătea în fața șifonierului imens pe ușa căruia se afla o oglindă la fel de mare. Își usca părul.
M-am apropiat de ea și se vedea ca abia acum a realizat ca eu sunt cel care a bătut, sunt sigur ca se aștepta sa fie Carter.
-Ce cauți aici? a întrebat menținându-și privirea în oglindă.
-Vreau să vorbim, am spus înaintând încă un pas până când deja mă aflam în spatele ei, privindu-i imaginea în oglindă. Arata superb ca de obicei.
Și-a ridicat privirea uitându-se în ochii mei prin oglindă, apoi și-a dat ochii peste cap.
-Nu avem ce vorbi, mi-a tăiat-o repede mutându-și iar privirea.
-Unde mergi?
-Nu e treaba ta.
-Încetează! am mârâit prinzându-i brațul și întorcând-o cu fața spre mine. Mă enerva a naibii de mult atitudinea asta, dar văzând-o la ea aș minți să spun ca nu mă provoca.
-Ce e Ethan? Te oftici ca nu îți mai cad la picioare? Ce ar fi să mergi la iubita ta înainte să o sun să îi spun iar pe unde umbli? a scuipat cuvintele cu ură făcându-mă să mă încrunt confuz.
-Denise nu este iubita mea! Eu nu am relații și nu voi avea una niciodată, așa ca termină cu prostia asta! am țipat simțind cum îmi creste pulsul.
-Dă-mi drumul, și pleacă din camera mea. Nu mă interesează cu cine ești și ce faci, doar vreau să stai departe de mine.
-Asta vrei? Ok, îți promit ca voi sta departe de tine.
M-am întors rapid ieșind din cameră. Eram atât de nervos. Simțeam cum pulsul meu mai avea puțin și exploda și simțeam nevoia să lovesc ceva de nervi sau pe cineva...