Eva
Mă trezesc pe o pajiște frumoasă,cu iarbă de un verde smarald,un râu cristalin peste care trece un mic poduleț iar pe ici-colo sunt sute de flori de câte o culoare diferita.
Dupa ce analizez tot "raiul" acesta , mă ridic în picioare.
Nu trec nici 2 minute si aud în spatele meu o voce atat de cunoscuta care mi-a lipsit enorm.
-Salut, pustoaico!
-T..tata? întreb eu bărbatul ce ține la braț o femeie ce pot spune ca este de o mie de ori mai frumoasă decât Afrodita.
-În persoană! zice acesta venind să ma ia în brațe.
Îi răspund îmbrățișării,iar după un minut în care am stat să plâng în brațele omului ce m-a crescut, femeia ce nu am văzut-o niciodata,ni se alătură.
-Tu cine ești? o întreb printre suspine.
-Sunt mama ta,scumpo. zice acesta afundându-si capul în părul meu.
-Am ajuns in rai?? întreb eu confuza.
-Nu chiar, ești la granița dintre lumea de dincolo și lumea normală.
-Oh nu,nu,nu!
Damien sigur este îngrijorat. spun eu bufnind în plâns.
-Haide cu noi iubito. îmi spune mama luându-mă de mana.
Tocmai ne îndreptăm spre râu.
Când ajungem , îmi spune sa ma uit in el și sa ma gândesc la el.
După aproape 10 , în râu mi se arată o imagine de nedescris.
Damien este lângă un pat de spital, plângând. Dar imediat ce mă uit mai bine, vad ca pe acel pat sunt eu.
-T.. tocmai a..am murit? zic eu punându-mi mâna la gură de uimire.
-Doctorii asa au spus.
Dar tu de fapt ,te vei întoarce și îl vei iubii asa cum îl iubeam si încă îl iubesc pe tatăl tău. îmi zice mama mângâindu-mi parul.
-Dar nu ma putea transforma in vampir? zic eu punându-mi mâna cealaltă mână la gura deoarece nu trebuia să zic asta.
-Nu-ti face grij,stim ca este vampir. Iar da, noaptea la ora 00:00 ,te va transforma daca nu te reîntorci.
Atât am m-ai auzit deoarece cad într-un abis fără sfârșit.
Imediat ce deschid ochii,o durere groaznica ma face sa gem cu durere numele omului ce stă lângă patul meu și plânge.
-Damien..
Își ridică privirea obosit,uimit și speriat de parca aș putea dispărea , din-nou.
-E..Eva? zice acesta văzând ca îl privesc într-un mod special.
-În carne și oase. zic încercând să ignor durerea de la abdomen.
Acesta vine si îmi dă o îmbrățișare grijulie prin care își arată tot dorul si îngrijorarea ce mi le-a purtat.
Scâncesc atunci când simt iar durerea,doar că puțin mai tare.
-Scuze... zice acesta uitandu-se cu regret și încă ceva ce nu recunosc din privirea lui.
Merg sa chem doctorul.zice înainte să iasă pe ușă ca un fulger.
Nu trec nici 20 de secunde ca se reîntoarce cu doctorul ce se uită uimit la mine.
-Fereasca Dumnezeu. zice făcându-si cruce și facandu-ma sa zâmbesc.
-Nu scăpați asa ușor de mine!
***
Au trecut 2 zile de cand stau la pat. Rănile mele ,cele mai mici, s-au vindecat destul de repede, iar ,ce-a mai mare , este aproape vindecată complet .
Damien mi-a explicat că este o parte din puterea alesei.
I-am spus de întâlnirea cu mama și tata , și despre tot ce mi-au făcut acei 2 idioți.
-Vor plătii! zice acesta cu ochii roșii și colții scoși.
-Te voi ajuta! zic eu îndrăzneață.
-Cine are harul răzbunării? Tu îl ai. zice acesta zâmbind.
-Chiar a durut ce mi-au făcut! zic eu punându-mi mâinile în sân.
-Daca pup,trece? zice acesta.
Înainte sa pot răspunde, îmi ridică tricoul si pune un mic sarut pe rană.
Simt cum acel loc arde,iar eu roșesc la acest gest.
Se uită la mine zâmbind drăcește și se uita intens în ochii mei.
Ne privim de 2 minute deja .
Gândul de a-l săruta nu-mi dă pace.
Zâmbește și se apropie de mine încetișor.
Fix cand ma uit la buzele sale ce sunt la o distanță mai mică de 3 centimetri, mă sărută.
Mă sărută agresiv dar în același timp și grijuliu,asta trimițându-mi mii de fiori pe șira spinării.Imi pun mâinile pe ceafa lui trăgând-ul mai aproape de mine simțind cum rânjește e peste buzele mele.
După ce ne retragem din sarut din cauza nevoii de aer, îmi zice:
-Fara experiență,huh? zice rânjind.
-Taci! zic dand-ui cu perna in fața.
Râde și ma îmbrățișează,iar apoi dandu-mi un pupic pe frunte.
***
Tocmai ce mă trezesc fericita.
Din ziua în care m-a sarutat, doarme cu mine.
Si da,in aceeași cameră și in același pat asigurandu-se ca nu m-ai dispar.
Bine..mult spus dormit deoarece mi-a spus că el nu doarme niciodată.
Are mâna pe talia mea ,tinandu-ma la pieptul său,protector.
Când îmi ridic privirea,vad ca se uita la mine.
-Neata! îi spun încercând să scap din strânsoarea lui.
-Neata! spune strângându-ma mai tare.
-Imi poți da drumul? zic uitandu-ma cu ochii mei de cățeluș în ai săi.
-Nup. Este abia 7:30 dimineața.M-ai stai .zice rugator afundându-si capul în scobitura gatului meu.
-Bine... zic în timp ce îmi duc mâna peste talia sa ,imbratisand-ul .
Simt că somnul pune iar stăpânire pe mine .
Damien
Nu m-aș sătura niciodată sa ma uit la ea in timp ce doarme. Are un chip angelic dar este un mic drăcușor.
Când am sarutat-o ,am simțit mii de fiori prin tot corpul.
Dacă aș ajunge in iad,as cere sa o m-ai văd încă o dată,pentru a mă lăuda demonilor ca , cândva am stat față în față cu raiul.
Îmi afund capul mai mult în scobitura gatului ei ce miroase a ciocolată,asta facand-o sa se întoarcă.Îmi afund capul,de data aceasta,
în părul ei cu miros de trandafiri.
Deja încep sa ma îndrăgostesc de ea..
***
Eva
Ma trezesc din somnul ce m-a odihnit destul de mult.
Observ ca Damien nu mai este lângă mine,se pare ca nu a plecat de mult deoarece locul unde a stat el este încă cald.
După ce îmi fac un dus și rutina mea de dimineață,merg să-mi aleg o ținută pentru ca nu vreau să stau in pijamale prin castel.
Imi aleg un tricou negru și larg ce pare că nu este al meu, și o pereche de pantaloni scurți.
Cobor scările pentru a-mi lua micul dejun.
Se pare că nu am ajuns prea târziu deoarece toți sunt la masa.
-Buna dimineața! zic așezându-ma lângă Damien care îmi zâmbea drăcește.
De ce? Nu știu .
-Buna dimineața, scumpo! îmi zice mama. Da,am ales să-i spun asa deoarece chiar vreau să-i spun cuiva mama.
După cam 3 minute,imi este adus micul dejun ce constă într-un sandwich dintr-un croissant tăiat în două,care are salată, șuncă ,cașcaval, roșii si câteva felii de castravete .
Imediat ce il termin , și m-ai vorbesc cu cei de la masa aud o fraza care și acum ma face să îngheț , spusă de Ronald, tatăl lui Damien.
-Avand în vedere,atacul lui Caleb si al Lexyei ...
,,Scuzați eventualele greșeli"