In acel moment m-am panicat. Nu stiam ce sa fac sau cum sa reactionez din moment ce nu mai trecusem prin asa ceva pana acum. Bine, am mai fost oprita de politie pentru viteza excesiva, dar nu si vinovatã pentru curse, puteam putrezi in închisoare pentru asta. Simteam cum inima mea o ia la goana si mâinile incep sa-mi transpire pe volan. Am luat-o in stânga in acea intersectie si am aruncat o privire in oglinda retrovizoare vazând acele girofaruri rosii si albastre cum ne urmareau. In fata mea erau Collins, Christine si Ethan si eram conștientă ca trebuie sa ne despartim pentru a-l deruta pe politist. In urmatorul moment, Collins si Christine au virat brusc la stânga pe o straduta lăturalnică, iar eu am ramas in spatele lui Ethan sperând ca stie ce face. Am vazut ca masina lui Ethan se îndeparteaza cu viteza, asa ca am apăsat acceleratia pentru a tine pasul cu el si am aruncat o mica privire in bordul masinii. 170 km/h in oras, da, suna a dosar penal. Simțeam cum inima îmi pompează sângele cu și mai multă putere.
Am urmarit in continuare masina lui Ethan pe cateva stradute pana ce masina de politie ne-a pierdut urma si mare mi-a fost mirarea cand am ajuns in parcarea cladirii abandonate, unde trebuia sa fie linia de sosire. Omul asta nu renunta nici daca e viata lui in joc? Am lãsat masina in mijlocul parcarii goale si am asteptat sa vad urmatoarea lui miscare. Acesta a intors masina cu frâna de mana si printr-un drift, masinile noastre au ajuns fata in fata.
Daca stateam sa ma gandesc putin, arata chiar interesant antiteza dintre masinile noastre, sau cel putin culoarea lor. Masina lui Ethan era neagra care, daca nu avea farurile acelea puternice, abia se putea distinge prin intuneric, iar masina mea era alba ca zapada si se remarca usor prin întunericul des.
Dupa cateva secunde, l-am vazut pe Ethan coborând din masina. Am oprit motorul masinii, asezandu-ma mai confortabil in scaunul meu. Acesta a inchis portiera masinii lui superbe, si si-a fixat privirea in parbrizul masinii mele. Bineînteles, din cauza farurilor mele pornite, nu se putea vedea nimic prin parbriz, deci privirea lui nu ajungea la mine. Dar chiar și așa simțeam mici fiori pe sirea spinării. Ethan a mers pana in fata masinii lui si s-a asezat pe capota, intre cele doua faruri. A privit lung in directia mea fara sa schiteze niciun gest si mi se părea ca astepta. Dar ce astepta? Ma astepta pe mine? Vazând ca nu face nimic altceva decât sa stea, am hotărât sa cobor si eu din masina. Am închis portiera in urma mea si m-am îndreptat cu pasi mici spre el, cu mâinile in buzunarele gecii de piele descheiate.
-Se pare ca eu am castigat, zice privindu-ma de sus, inaltimea lui fiind mai mare decat a mea.
-Poftim? Pufnesc. Cred ca cursa s-a cam anulat... Era sa fim prinsi de politie si tu te gândesti daca ai castigat sau nu?
-Nu ma gandesc la asta, doar am constatat. Eu am ajuns primul, zice cu un zâmbet mândru.
-Esti nebun... nici macar nu stim pe unde sunt ceilalti, doar noi doi am ajuns aici, nu poti zice ca ai castigat, spun serioasa punandu-mi mainile in san.
-Mi se spune des, rade continuand sa-mi analizeze trasaturile fetei cu un mic zambet in coltul buzelor.
-Esti asa un ingânfat, stii asta? Ii imit zâmbetul mic si ridic o sprânceana uitandu-ma direct in ochii lui.
Privirea lui era una obraznica care imi analiza ochii fara macar sa clipeasca dar eu o simteam ca o unda electrica care imi strabatea corpul. Avea un mod de a privi oamenii pe care nu l-am mai vazut, privirea lui transmite unde electrice si ajunge pana in adâncul sufletului... sau poate asa ma privea doar pe mine?
-De ce am impresia ca asta nu ești tu, Milles? a devenit serios îngustând ochii negri în timp ce mă privea cercetător. Am înghițit imediat în sec. Simțeam cum tensiunea începe să îmi urce în vene.
-Ce vrei să spui? l-am întrebat temătoare. Oare știe ceva despre mine? Ceva ce nu ar trebui.
-De ce anume fugi?
-De mine, am răspuns scurt ridicând din umeri. Nu era cazul să știe mai mult decât atât.
-Te-am citit imediat, a constatat cu un zâmbet triumfător pe buze, mândru de el. L-am privit amuzată.
-Habar n-ai despre ce vorbești, am zâmbit ștrengărește. Nimeni nu mă cunoaște, am continuat trecându-mi mâna prin părul lung în timp ce el mă privea cu o sprânceană ridicată.
-Chiar așa? Mi-am făcut temele Milles, a zis cu o voce joasă seducătoare scoțând din buzunarul gecii sale de piele o țigară. A aprins-o repede trăgând cu sete din ea după care mi-a întins pachetul. Am privit timp de câteva secunde pachetul de țigări după care mi-am ridicat privirea spre el.
-Nu fumez, am zis scuturând ușor din cap.
-Știu, a zis sigur pe sine un mic zâmbet apărându-i în colțul buzei. Asta doar pentru a te păstra departe de dependența ta, a continuat iar maxilarul meu mai avea puțin și atingea pământul, de unde știa el de asta?! Am făcut ochii mari imediat și am înghițit în sec. Nici măcar Carter nu știe.
-Iar toată masca asta de fata cuminte pe care o porti... a zis rotind intre degete țigara tocmai aprinsă, ... nu o sa meargă cu mine, continua incruntandu-se usor.
-Uite Ethan -am oftat ușor- e mai bine sa nu o cunoști pe adevărata Milles, nu știu de unde ai aflat toate aceste informații dar ai face bine sa le ții doar pentru tine. Nu vreau ca cei din jur să mă vadă cum sunt, cu o inimă de piatră și cu o pată neagră pe suflet.
-Mă ameninți? a ridicat parcă amuzat din sprânceană, pe buze apărându-i un mic zâmbet pervers. S-a ridicat de pe capota mașinii făcând un pas spre mine eliminând tot spațiul care era între noi. Mi-am ridicat privirea spre el și apropierea asta dintre noi nu îmi făcea bine deloc, am simțit cum genunchii încep să îmi tremure și un val de căldură mi-a inundat tot corpul. De ce reacționez așa îmi preajma lui? Hormoni nenorociți!
Mi-am pus mana pe pieptul lui cu intenția de a mă îndepărta puțin, dar mana lui a ajuns pe talia mea apropiindu-ma si mai mult de el, trupul meu fiind acum lipit de al său. Inima mi-a luat-o la goană. Mi-am coborat imediat privirea pe mana mea care se odihnea pe pieptul sau si puteam simti bataile inimii sale regulate. Apoi mi-am ridicat ochii dand de frumosii lui ochi negri care s-au blocat intr-ai mei.
Ma priveau intens, antent, parca incercand sa ma devoreze din priviri, transmitandu-mi fiori pe firea spinării. Fiori reci ce imi accelerau bataile inimii cu fiecare clipa ce trecea in care noi stateam nemiscati, periculos de aproape unul de celălalt
-Vreau atât de mult sa te sarut acum, sopteste aproape de buzele mele, iar ochii mei coboara instantaneu spre buzele sale rozalii care pariez ca aveau un gust extraordinar. Si acum ca a zis-o el, parca ma tenteaza si pe mine.
-Ethan nu... spun cu o voce stinsă, însă ochii mei erau blocați pe buzele sale cărnoase.
Doamne, nu mi-am dorit niciodată așa mult să sărut pe cineva.Pe buzele sale s-a aseazat imediat un mic zâmbet pervers, parcă asta aștepta, sa ii dau acordul meu, iar din felul în care îl priveam cred ca și-a primit acordul, chiar dacă cuvintele mele transmiteau altceva. Mana lui stânga îmi mângâie usor obrazul tragându-ma usor spre buzele lui. Puteam simti cum respiratia lui se izbeste de buzele mele si cred ca nici stolul de fluturasi din stomacul meu nu ma puteau face constienta in acel moment de ce se intampla... Ethan urma sa ma sarute?
-POLIȚIA! Mainile la vedere! am auzit in urmatorul moment un tipat care m-a facut sa imi întorc imediat privirea spre sursa zgomotului. Si cuvantul "socata" e
putin pe langa cum ma simteam eu de fapt.
Doua masini de politie erau parcate aproape de noi langa care stateau trei politisti cu pistoalele indreptate spre noi. Si acum inima mea a inghetat pur si simplu.
Daca pana acum o clipa se agita pentru ca eram in bratele lui Ethan, acum nu mai bate... deloc. Parca si sangele in vene mi-a inghetat.
-Ce nai... aud vocea furioasa a lui Ethan odata ce sunt trasa de langa el si nu apuc sa reactionez in vreun fel pentru ca mainile imi sunt duse la spate, iar eu sunt aplecata deja pe capota rece a masinii de politie.
-Mai sa fie...cum e viata asta, rade politistul din spatele meu, iar vocea lui mi se pare atat de cunoscuta dar nu stiu de unde... stai putin. Mi-am rasucit capul intr-o parte incercand sa-i vad fata si banuiala mea a fost confirmata imediat. Am dat de dracu.
-Ce zici acum, papusa? Tot pe mana mea ai ajuns, rade batjocoritor, iar dupa ce imi pune catusele, ma ridica de pe capota si își apropie buzele de urechea mea.
-Iti va parea rau pentru ce ai facut data trecuta, tarfa, zice cu ura in glas si imediat am inghitit in sec. Am privit alarmata spre Ethan care nu era inca incatusat dar se certa cu cei doi politisti. Cand privirea lui a ajuns la mine, s-a incruntat devenind vizibil mai nervos.
-Baieti, va descurcati voi cu el, iar eu o "rezolv" pe ea, ranjeste spre cei doi politisti care acum incercau sa-l împiedice pe Ethan sa ajunga la noi. M-a ridicat de pe capota mașinii conducându-mă spre partea din spate a mașinii când dintr-o dată am auzit o lovitură puternică. M-am întors imediat doar pentru a-l vedea pe Ethan năpustit asupra polițistului care acum câteva secunde mă ținea. Însă nu a apucat să facă prea multe deoarece ceilalți doi polițiști l-au ridicat imediat de pe el indepartandu-l. Polițistul care mă ținea, Vincent dacă îmi aduc eu bine aminte, s-a ridicat de jos ștergându-și buza inferioară care se pare ca sângera destul de urat.
-Te distrug dacă te atingi de ea, a marait Ethan printre dinții încleștați, fiind ținut de cei doi polistiti care abia îi făceau față. Nu cred ca îl mai văzusem vreodată pe Ethan atât de nervos, părea cu totul schimbat față de acum câteva minute, de nerecunoscut... ochii săi negri erau acum întunecați, indescifrabili iar expresia lui una furioasă, toți mușchii de pe corpul lui erau încordați la maxim văzându-se atât de bine conturați chiar și prin geaca de piele.
Politistul idiot care ma tinea m-a pus pe bancheta din spate a masinii de politie, iar el a urcat la volan. A fost destul de inteligent sa blocheze usile masinii inainte sa pornim astfel incat sa ne se trezeasca fara mine in masina. Intrucat eram legata cu catusele la maini, nu imi era foarte usor sa ma misc, abia daca puteam sa stau linistita pe amarata aceea de bancheta.
-Esti cam agitata papusa, sper sa ramâi asa pana ajungem sa ne distram putin mai mult, a zis magarul cu un rânjet urias pe buze in timp ce se uita la mine in oglinda retrovizoare. Vedeam încă un mic șiroi de sânge cum i se scurge din arcada.
-Si eu sper sa ramân asa agitata ca sa-ti pot desfigura fata de urangutan, am zis nervoasa incercând sa ma abtin sa nu mai fac miscari bruste, catusele imi răneau destul de mult încheieturile.
Politistul auzind amenintarea mea, si-a incruntat sprâncenele devenind furios dintr-o data si nu mult mi-a luat sa realizez ca si-a amintit de minunata noastra intalnire precedenta.
-Ei, esti cam visatoare daca crezi ca ai sa scapi ca data trecuta. Cred ca dupa ce am sa-ti fac în seara asta, nu vei mai putea merge vreo 2 zile. Îi voi arăta eu lui Ethan ce înseamnă să iei femeia altuia, zice apasând mai tare pedala de acceleratie si odata ce mi-am aruncat privirea pe geamul masinii, am realizat ca ne deplasam cu o viteza destul de mare prin oras, iar girofarurile masinii de politie si semnalele acustice erau pornite, ma simteam ca un adevarat infractor. Insa ultima lui replica m-a pus pe gânduri, oare ce îi făcuse Ethan? Acum ca mă gândesc chiar nu îl cunosc deloc pe băiatul ăsta, nu știu ce o fi fost în capul meu să stau prin preajma lui.
Ma întreb daca Ethan se descurca mai bine ca mine.
Sper ca da...
[...]
-Misca! Îmi ordona idiotul odată ce intram in sectia de politie. Mi-a prins mâinile incatusate si mi-a lipit spatele de abdomenul lui.
-Am sa am eu grija de tine cum ti-am promis, doar fii fata cuminte si nu face vreo scena ca ai sa platesti mai rau, continua cu glas amenintator la urechea mea. Idiotul, nu stie cu cine se pune.
Pe moment, am stat cuminte si am înaintat printre zecile de politisti care misunau prin sectie fiecare vazandu-si de treaba, sau cel putin asa parea.
Vedeam cum unii politisti il priveau sceptici pe idiotul din spatele meu, in timp ce altii dadeau din sprâncene pervers când il vedeau semn ca stiau ce avea de gand nenorocitul. Nici nu vreau sa ma gândesc în momentul asta cum exista astfel de oameni în politie, politia avand de fapt menirea de a te apara, nu de a profita de tine.
Mai aveam cam 100 de metri pana la usa neagra din fata noastra, inspre care mi-am dat seama ca ne îndreptam, cand am auzit cum cineva isi drege glasul atragandu-i imediat atentia idiotului. Acesta s-a oprit imediat pe loc, dar nu s-a clintit, doar a oftat usor încât doar eu il puteam auzi.
-Vincent? Am auzit glasul puternic al persoanei care parca mi-a provocat un fior pe sirea spinarii nu foarte placut. Vocea aceasta inspira teama. Nenorocitul din spatele meu s-a întors imediat luând pozitie dreapta in fata superiorului sau.
-Da, domnule Downson? Zice oarecum retinut si atunci ma întore si eu privind spre muntele de om din fata mea. Nu doar vocea inspira frica, ci toata prezenta lui. Inaltimea lui impresionata si masa musculara de invidiat ii face imediat pe restul inferiori lui, dar nu cred ca avea mai mult de 26-28 de ani. Acesta si-a mutat imediat privirea spre mine, insa era inexpresiv, chipul lui era de otel, netrădând nici o emotie.
-Raportul situatiei, ordona serios, iar Vincent înghite in sec emotionat.
-Amm, da... normal... am gasit-o prostitunându-se pe una dintre centurile orasului, zice serios, iar fata mi-a picat in urmatoarea secunda.
-Poftim?! Am rostit raspicat scoata. Cine naiba te crezi si cum îndraznesti sa minti in halul asta? ma rastesc, apoi îmi îndrept privirea spre matahala din fata mea.
-Uite, dragul tau coleg sau ce iti este, chiar nu îmi pasa, incearca sa mi-o traga si m-a adus aici ca
"infractoare" ca motiv sa intram doar noi in nenorocita aia de camera. Daca nu ti-ai dat seama încă ca un politist experimentat ce banuiesc ca esti, nu sunt prostituata si nu permit nimanui sa ma facã asa, am incheiat simtindu-ma toata rosie de furie, dar apoi am palit imediat inghitind in sec. Downson nu parea deloc impresionat de mica mea scena de sinceritate, iar Vincent era nervos, chiar foarte nervos si daca putea acum probabil imi dadea vreo doua.
-Vincent, ma ocup eu de caz, zice calm Downson cu un mic zâmbet in coltul gurii.
-Poftim? Dar e cazul meu, eu l-am gasit, zice Vincent încruntat, iar Downson ridica doar o sprinceana.
-Cred ca batranica de ieri înca nu si-a gasit pisica, ce-ar fi sa mergi sa o cauti? Intreaba Downson incrucisandu-si bratele la piept, iar Vincent înghite doar in sec uitându-se cu dispreț spre mine.
-Da, domnule, zice strangand din dinti, insa se supune si pleaca, dar nu inainte sa-mi arunce o privire criminala. Ei acum chiar ca am dat de dracu.
Downson, inca stând in fata mea, isi descopera dintii perfect albi intr-un zâmbet mândru si, după ce ma studiaza timp de câteva secunde, îmi desface catusele de la maini. Sta pe gânduri câteva secunde, apoi imi face semn cu mana sa-l urmez. Oare ce mai urmează?
Am tras aer în piept ușurată ca am scăpat ca prin urechile acului, nu voiam să devin violentă,dar dacă situația ar fi impus-o nu mi-ar fi fost frică să îmi murdăresc mâinile.
L-am urmărit pe bărbatul impunător din fața mea cum trecea prin secția de poliție atrăgând privirile celor din jur. Avea o statură impunătoare, chiar și mersul lui impunea respect și teamă, iar cei din secție abia își ridicau privirea spre el.
Ethan P.O.V
Mi-am șters ușor pumnii de tricou simțind cum lichidul cald și roșu se prelinge ușor pe mâinile mele. M-am apropiat de mașina luând din buzunarul ușii o cârpă murdară pe care am folosit-o pentru a-mi șterge mâinile mai bine de sânge. Nu era prima dată, nimic impresionant. Mâinile mele oricum erau patate permanent de sânge. Am privit ultima dată spre cei doi polițiști întinși acum pe jos în fața mașinii de poliție. Nu eram sigur dacă mai respirau, dar nici nu îmi pasa sincer să fiu.
Am aruncat țigara deja fumată pe jos lângă ei după care am urcat în mașină. Nimeni, chiar nimeni nu se pune cu mine. Am privit rapid ceasul de pe bord și mi-am dat seama ca nu trecuse mult timp. Am scos telefonul din buzunar apeland.
-Denise, zic repede când am auzit ca a răspuns. Am nevoie să îmi găsești locația unui număr de telefon, zic scurt deja fierbând de nervi.
-Sper ca nu e numărul acelei tarfe, am auzit ce s-a întâmplat cu ultima cursă, zice și deja simțeam nervozitatea mea crește și mai mult.
-Denise, doar fă ce îți spun, nu face pe desteapta cu mine.
-Cam mult curaj ai să-mi ceri asta Ethan, oftează. Este la secția de poliție 23, spune după câteva secunde de liniște și asta era tot ce aveam nevoie să știu. Am închis rapid telefonul aruncându-l pe scaunul din dreapta. Poate are dreptate, sunt un nesimțit ca îi cer ei asta, dar nu mă interesează, vreau doar ca Milles să fie în siguranță.
Am apăsat pedala de accelerație făcând slalom printre mașinile care circulau regulamentar pe drum. Mi s-a părut o veșnicie drumul ăsta, chiar dacă nu a durat mai mult de 5 minute, o veșnicie în care o mie de gânduri mi-au trecut prin cap și cel mai sâcâitor gând era- ce dracu mi-a făcut fata asta mie?! De ce nu pot sta departe de ea și oricât încerc nu pot să păstrez distanța. Mi-am scuturat capul nervos încercând să elimin toate aceste gânduri atunci când am realizat ca am ajuns în fața secției de poliție.
Am pășit încrezător spre ușa mare de la intrare chiar dacă știam ca asta va aduce cu sine consecințe mari mai târziu, dar erau pentru mai târziu, acum trebuie să o iau pe Milles de aici. Am intrat în secție și după ce am făcut câțiva pași polițiștii m-au observat imediat, și-au scos pistoalele speriați și le-au îndreptat spre mine. Eram înconjurat de cel puțin 20 de polițiști cu armele îndreptate spre mine, păreau șocați ca mă aflu acolo.
————————
Bună dragi cititoare! :)
Este prima dată când las un "author's note" prin care vreau să vă mulțumesc mult ca îmi citiți povestea, contează mult pentru mine! Apreciez fiecare comentariu și apreciere pe care le lasati. Vă mulțumesc!
Lectură plăcută în continuare! Vor urma multe aventuri!