Pov Taehyung:
Il vad pe Jungkook punând pistolul in dreptul acelui om.
Am început sa i strig numele si sa dau cu palma in geam, vrând să atrag atenția lui Jungkook spre mine. Erau mulți, mulți oamenii in jurul lor care aveau si ei armele l-a iveală îndreptate spre respectiv.
Pov Autor:
Un om îmbrăcat la costum. Un obicei vechi de al său. Niște trăsături destul de proeminente dar așezate perfect pe chip. Trăsăturile sale fizice ii dădeau o aură 'periculoasă'. Acesta era renumitul San-min, prenumit că ar fi tatăl lui Taehyung. Ca familia Jeon, Kim deținea o mare firmă. Acesta era si un model de poliție, fiind un coordonator renumit.
Familia Jeon si familia Kim n-au avut niciodată ceva de împărtășit. Nu mai dacă era ceva prezidențial. Dar se nimerira un noroc pentru Jungkook, sa se răzbune.
Pov Jungkook:
,, -Nu crezi ca ti ai cam luat-o in cap? " il intreb pe San-min. Acesta ca răspuns râzând batjocoritor. -Sa inteleg ca o i-ei ca pe o glumă. Continuu când nu văd niciun disconfort din partea acestuia.
Tsk. Patetic. ,, -Stii ca pot sa ti zbor creierii in mai puțin de 5 secunde? " Rostesc. Apărându-mi un zâmbet pe fața când chipul ii se încrunta.Răzbunarea mea a așteptat prea mult timp.
Familia mea, precum si numele meu Jeon, a fost întotdeauna ceva de groaza. In niciun rând/neam de al meu, nimeni nu a scăpat nepedepsit. Încălcarea regulii aduce după sine pedepse corespunzătoare pe care el, trebuie sa si le accepte.
-Zvonurile circulă repede Jeon. Crezi ca nu stiu ca te ai cuplat cu Taehyung? Imi spune, apropiindu-se de mână mea. Lipindu-si fruntea de gura pistonului. I-am râs in fața,-tupeu are-, incărcând arma spunându-i: ,,-Drept cine ma crezi Kim? " ii raspund, fără a gândi înainte să-l împușc in umăr. Acesta căzând la pământ, punându-și imediat palma in locul sangeriu. ,, -Te am avertizat ca viața ta se poate termina in mai puțin de câteva secunde"
,, - Vei plăti pentru asta Jeon. " încerca sa spună, scuipand sange pe jos. Vei plăti cu moartea. Continuă printre suspine. Ranjind la el.
,, -Poti face ceva? Nu. Acum este al meu. Îi râd in fata. Nu mai ai niciun drept la el. Acum eu sunt tutorele lui. "
Am început sa rad văzându-l cum incepe sa o ia razna. Mereu mi-a plăcut sa asist la asemenea avenimete. Cum am fost crescut,sa ucid pe cei ce nu-s din sângele mei. Acestă regula imi răsuna întodeauna in cap.Probabil sună ciudat, dar mereu mi-a plăcut sa vad persoanele suferind. Până acum,exceptand una. Amintindu-mi ca cineva ma astepta sus.
,, -Luați-l. Duceti-l in camera de tortură. Le ordon angajatilor ce n-au comentat nimic. Îndreptându-ma spre Taehyung.
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
Pov Taehyung:
Il vad pe Jungkook cum indrapta pistolul spre umărul lui. Dand drumul la trăgaci.
,, -JUNGKOOK" Strig când zgomotul se facu auzit. Am început sa bat in geam, sperând să ma aude. Dar nimic. Lacrimile căzând peste obraji. Începeam sa ametesc, nemai făcând fata sa stau in picioare. Am cazut lat pe podeaua rece.
Jungkook a încercat sa mi omoare tatăl....
Deodată am început sa tremur agresiv. Respirația mea blocandu-se. Nu credeam ca imi poate face asa ceva... .
(Schimbare de situație dragii mei ;) )
Pov Jungkook
Mi am făcut repede un dus înainte de a ma duce in cameră unde ma astepta Taehyung. Ce-l mai plauzibil așteptându-ma cu anumite întrebări.
Dar nu-l condamnat.
A fost asa de repede, încă nu mi vine sa cred ca idiotul a venit singur. Uneori ma mir ca are un post asa de înalt în guvern.
Am urcat niște scări, apropiindu-ma de dormitor. Imi i-au cheia din buzunar deschizând ușa, un mic clic rasunand. Când intru in încăpere, lumina era stinsă, fiind întuneric in cameră fapt ca se întunecă foarte repede.
Mi-am îndreptat mâna spre întrerupător aprinzând becul. Am început sa ma holbez la Taehyung, neștiind ce sa fac. Era pe jos,langa geam, lacrimile uscate observându-se pe chipul său angelic.M-am apropiat de el cu pași mărunți până am izbucnit:
-TAEHYUNG! C-ce ai pățit??!!!
Ma pun in genunchi, in fata lui, luându-l in brațe. Avea corpul rece. M-am panicat. -Taehyung!! Il strig înca o data încercând să-l trezesc. T-TE ROG TREZEȘTE-TE. am țipat, nevăzând nicio clinteala din partea acestuia. Lacrimile cazandu-mi din ochi. L-am luat in brațe, îndreptându-ma spre ușa.
Nu se putea întâmpla asta. Nu,nu acum....
______________
Am revenit cu un nou capitol după 100 de ani(ㆁᴗㆁ✿)