Enzo
Îmi frământ buzele în timp ce privirea-mi cade asupra sa pentru a mia oară în această seară și aș da orice ca să știu la ce se gândește acum. Aș da orice ca să aflu motivul pentru care chipul i-a fost pătat neîncetat de lacrimi.
Mă simt mic, neînsemnat și lipsit de putere în fața durerii pe care i-o citesc în privire. Nu mi-a adresat niciun cuvânt în ultima oră, de când conduc neîncetat, însă nu a fost nevoie, căci suspinele sale fac cât o mie de cuvinte, cuvinte care-mi frâng inima în mii de bucățele.
N-am nici cea mai mică idee ce a rănit-o atât de tare sau despre ce înțelegere vobea, însă cu o oră în urmă gândul meu era doar să ajung la ea. După ce s-a ridicat brusc de la masă a apărut o avalanșă de întrebări și reacții care au rămas fără răspuns, iar în momentul în care l-am rugat pe Adam să aibă grijă de prietenii Aiyanei, întrebările au luat o amploare și mai mare.
Îmi mut privirea de la fata mea cu ochi albaștri și scanez peisajul, realizând că am ajuns într-o fundătură. Suntem înconjurați de copaci și zăpadă, fără vreo urmă de civilizație, iar pentru câteva secunde am puternica senzația că facem parte dintr-un film horror.
Preț de câteva clipe am intenția să întorc mașina și să continui să conduc, dorindu-mi să-i ofer în continuare Aiyanei liniștea de care ea are atâta nevoie, liniștea care pe mine mă omoară, însă nu o fac, nu pot să o mai fac. Nu pot să o mai privesc neputincios în tăcere fără să am habar de ce suferă. Nu pot să fiu martor la suferința ei mută, nu vreau...
Oftez și-mi iau inima în dinți, întorcându-mă cu fața la ea. Întind mâna și-i cuprind chipul între degete, forțând-o să mă privească și inima mi se strânge când privirea-mi cade asupra urmelor lăsate de lacrimile sărate.
— Iubito... murmur în timp ce-i mângâi chipul, înghițind în sec când își pironește privirea asupra buzelor mele.
Rămân fără aer când se apleacă în față și-și contopește buzele cu ale mele, sărutându-mă gingaș și lent în timp ce-și poziționează ambele mâini pe umerii mei și se ridică din scaun, așezându-se în brațele mele. Înjur în barbă când ne desprindem din sărut pentru a-mi da scaunul pe spate iar pe chip îmi înflorește un zâmbet firav când privirea mi se intersectează cu a Aiyanei.
Îmi analizează chipul cu atenție în timp ce degetele sale mi se plimbă pe piele, trasând linii imaginare ce-mi fac pielea să ardă sub atingerea sa.
— Te iubesc... șoptește brusc, moment în care inima mi se oprește în loc.
Un val de căldură îmi cuprinde întreg corpul și timpul parcă se oprește în loc. În acest moment există doar ea, contează doar ea. Ea este motivul pentru fiecare fărâmă de aer ce-mi atinge plămânii, pentru fiecare bătaie a inimii, pentru fiecare rază a soarelui care-mi mângâie chipul. Ea, doar ea...
Mă ridic în capul oaselor în timp ce-mi strecor degetele în părul său, trăgându-i gentil capul pe spate pentru a o privi mai bine.
— Te iubesc, moya dusha... îi șoptesc pe piele, zâmbind în momentul în care se năpustește asupra buzelor mele.
Mă sărută ca și cum ar fi ultima dată când o face și pentru o secundă sufletul îmi este învăluit de tristețe și incertitudine, care se evaporează rapid în momentul în care-și coboară mâinile pe pieptul meu, începând să descheie nasturii cămășii negre pe care o port.
Încerc să preiau controlul sărutului și chicotesc ușor când mă împinge pe spate, forțându-mă să mă lipesc de spătarul scaunului. Și nu mică îmi e mirarea când ajustează scaunul, dându-l la maxim pe spate, moment în care se lipește de bancheta din spate, devenind o continuare a acesteia. Îmi mușc buzele în timp ce-i cuprind șoldurile și o trag după mine când mă repoziționez, așezându-mă pe bancheta din spate.
Deși sunt rare momentele în care fata mea dă dovadă de îndrăzneală și preia controlul, trebuie să recunosc că-mi plac la nebunie acele momente.
Îmi ia mâinile și le poziționează pe corpul său în timp ce mâinile sale coboară pe al meu. Un geamăt îmi evadează de pe buzele când mă sărută pe gât iar una dintre mâini îi coboară pe abdomen. Încep să respir sacadat când continuă să mă sărute pe piept și să coboare în jos. Îmi las capul pe spate și închid ochii, simțind că pierd ușor dar sigur controlul asupra propriului corp. Cu ultima fărâmă de rațiune îi cuprind chipul între degete și o opresc când atinge fermoarul blugilor.
— Aiyana, nu trebuie să... dau să zic, dar mă întrerupe.
— Vreau să o fac, șoptește, iar când își umezește buzele știu că a câștigat deja.
Fata asta mă are la degetul mic, la propriu. Dacă s-ar câștiga războaiele atât de ușor cum le câștigă Aiyana pe cele cu mine, ei bine, ar fi pace eternă în lume.
Un alt geamăt îmi părăsește buzele când fata mea mă cuprinde cu mâinile sale micuțe și reci și mă încordez precum un arc când buzele sale umede și moi mă ating, dezarmându-mă total.
Îmi înfășor pumnul în jurul părului său, simțind că-mi pierd controlul în fața miilor de senzații ce-mi traversează corpul. Îmi mușc buzele cu putere când găsește ritmul potrivit, aducându-mă pe marginea prăpastiei. Mă chinuiesc să deschid ochii și să o privesc, iar când privirile ni se intersecteacă simt că sunt pe cale să-mi pierd total controlul.
— Vino aici iubito, mă chinuiesc să spun, gâfâind de parcă am alergat un maraton.
Înghit în sec când se ridică ascultătoare și-și pironește privirea într-a mea. Își mușcă buza inferioară când îmi cobor mâna pe gâtul său și o trag în jos, obligând-o să se aplece peste mine.
— Îmi pare rău dacă nu a fost bine, eu...
— La dracu Aiyana, a fost perfect, totul e perfect. Nu te-am lăsat să continui fiindcă vreau să te simt, vreau să ating extazul împreună cu tine, iubito, murmur, trasând cu degetul mare conturul buzelor sale umede.
Îi cuprind buzele într-un sărut pătimaș în timp ce-mi poziționez mâinile pe coapsele sale, ridicând cu ușurință rochia subțire dintr-un material împletit ce i s-a mulat perfect pe corp întreaga noapte, dând naștere a mii de scenarii în mintea mea. Ne desprindem din sărut câteva secunde când îi trag rochia peste cap, după care revin cu mâinile pe corpul său, deschizându-i sutienul, de care scap într-o secundă, aruncându-l pe scaunul pasagerului. Deschid ochii câteva clipe și scanez din nou cu privirea împrejurimile pentru a mă asigura că nu ne vede nimeni, că nu o vede pe ea nimeni.
Deși ne aflăm în mijlocul pustietății, nu-mi pot permite riscul ca cineva să o vadă pe ea într-o ipostază atât de intimă, de vulnerabilă. Nu aș suporta gândul că nu sunt singurul care i-a văzut fiecare cetimentru al corpului.
Fără să stau pe gânduri îi dau lenjeria la o parte iar Aiyana icnește când o pătrund fără vreun avertisment, începând să-mi mișc șoldurile ritmic, interzicându-mi să mă las pradă miilor de senzații ce îmi promit extazul.
Se desprinde brusc din sărut și-și reazemă capul de umărul meu iar eu profit și-i sărut pielea peste care s-a așternut o peliculă fină de transpirație în timp ce-mi cobor mâna stângă pe corpul său și-mi înfig degetele în șoldul său pentru a-i limita mișcările.
Îi iau mâna stângă și o poziționez între corpurile noastre, dirijând-o cu a mea în timp ce mențin ritmul, permițându-i astfel să-și găsească și ea propriul ritm, până când ne sincronizăm perfect iar corpul îi devine moale.
— En... zo... e prea... mult, îngaimă când măresc ritmul, gemând ușor când îmi pun din nou mâna peste a sa.
Mi-aș dori să-i ofer cuvinte încurajatoare însă nu sunt capabil să rostesc niciun cuvânt. Euforia mă cuprinde iar focul din mine amenință să mă mistuie când corpul Aiyanei se strânge în jurul meu, încordându-se pentru câteva clipe, clipe de agonie și de extaz ce ne lasă pe amândoi fără suflu.
Aiyana se prăbușește deasupra mea după câteva secunde, respirând neregulat în timp ce-și așază capul pe pieptul meu, încercând să-și recapete puterile. Îmi înconjor brațele în jurul ei și o sărut pe frunte fără a mă mișca vreun centimetru. Nu vreau să mă desprind de ea, nu încă.
Cu ultima fărâmă de energie pe care o mai am mă ridic în capul oaselor cu tot cu ea și mă întind după cutia de șervețele, înjurând în barbă când sunt nevoit să mă desprind de Aiyana pentru a-i șterge coapsele. Un geamăt mut îi scapă de pe buze când îi ating pielea sensibilă, intensitatea atingerii forțând-o să închidă ochii câteva clipe.
Arunc șervețelele pe podea și-mi pironesc privirea asupra Aiyanei, zâmbind când privirea-mi cade asupra obrajilor săi roșii. Îi cuprind chipul cu mâna dreaptă în timp ce-mi poziționez mâna stângă pe spatele său gol și plasez săruturi scurte pe ambii obraji, chicotind ușor când fata mea întredeschide buzele în așteptarea unui sărut, pe care însă nu i-l ofer. Cobor ușor pe gâtul ei, iar apoi pe claviculă, sărutând și mușcând pielea catifelată care mă îmbată cu aroma sa dulce.
Îmi poziționez ambele mâini pe talia ei și o ridic ușor, așezând-o lângă mine pe banchetă, moment în care mă privește nedumerită însă când o așez în locul meu nedumerirea din privire îi este înlocuită cu dorință. Îi mângâi chipul câteva clipe, prinzându-i buzele într-un sărut lent în timp ce mâinile-mi coboară pe corpul său, explorând fiecare centimetru în parte.
Aiyana
Îmi mușc buza inferioară cu putere în timp ce-mi trec degetele peste cifrele romane ce sunt tatuate în dreptul inimii sale și un zâmbet mic îmi înflorește pe chip când mă sărută pe păr iar apoi își pune mâna peste a mea, atrăgându-mi atenția.
Îmi ridic ușor capul de pe pieptul său și mă dau un pic în spate pentru a-l privi în timp ce-și împletește degetele cu ale mele. Îmi aruiesc sprâncele întrebătoare când își pironește privirea într-a mea, chicotind ușor când se apleacă să mă sărute în loc să-mi ofere un răspuns.
— E timpul să mergem, moya dusha, îmi șoptește pe buze, depărtându-se apoi ușor.
— Sau am putea să rămânem aici o eternitate, murmur, clipind leneș.
— Chiar mi-aș dori ca asta să fie o variantă, însă nu este. Peste o oră va răsări soarele și trebuie să plecăm de aici înainte să primim o amendă pentru nudism în public.
Enzo chicotește ușor, după care mă sărută scurt pe frunte și se ridică în capul oaselor cu tot cu mine, forțându-mă să mă desprind de el. Îmi dau ochii peste cap când își ațintește privirea asupra petelor vineții de pe pieptul meu și un zâmbet ce denotă mândrie îi înflorește pe chip.
Îi ridic bărbia cu degetul arătător, pironindu-mi privirea într-a sa câteva secunde lungi, după care-i cuprind chipul între degete și-i mângâi obrajii, privindu-l cu toată dragostea ce-mi arde sufletul în aceste clipe.
Îmi umezesc buzele și mă aplec în față, moment în care zâmbetul i se mărește pe chip.
— Te iubesc... murmur, plecând privirea câteva clipe. Te iubesc atât de mult încât doare. La naiba! Ai învins Enzo Montgomery, chicotesc ușor, mișcându-mi capul în semn de negație.
Își mușcă buza inferioară și chicotește, privindu-mă fix în timp ce-mi mângâie chipul cu delicatețe.
— Nu, nu eu am învins iubito, ci noi, noi am învins... șoptește pe un ton jos, apropiindu-și buzele de ale mele.
Întredeschid buzele, dorindu-mi să-i spun ceva, însă nu apuc, căci căldura și moliciunea buzelor sale mă împiedică. Înghit în sec când își strecoară degetele în părul meu și mă trage mai aproape adâncind sărutul și să fiu a naibii dacă nu am vorbit serios mai devreme. Nesuferitul ăsta cu ochi albaștri a învins, m-a învins.
Îl iubesc atât de mult încât absența sa a început să doară. Mi se pare incredibil cum am devenit dependentă de fiecare atingere a sa, de fiecare gest, de fiecare șoaptă. Chiar și atunci când nu e fizic lângă mine, prezența sa se face simțită în fiecare colț al inimii și al sufletului meu.
Cuvinte: 2.018
Nu, nu e normal ce se întâmplă... Cum adică cartea Suflet Pierdut a ajuns la 100k de vizualizări?? Cuuuum? Vă iubesc și vă pupăcesc de nu vă vedeți micii mei lexișori.
Lexișori?? Yeah, don t ask... Aparent v-am dat o denumire, fie că vă place sau nu, oficial sunteți lexișori :)) pentru că vă aflați în suflețelul meu 24/7.
Long time no see, dar c est la vie și ne descurcăm așa. Mai sunt câteva capitole din acest volum și trebuie să vă mărturisesc că am cam amânat să scriu în ultima vreme și am în continuare tendința asta. Why? Pentru că urăsc, dar efectiv urăsc să închei o carte, să mă desprind de un volum. E cel mai urât coșmar al meu. Yeah, I know că mai sunt două volume de scris și de postat, dar tot îmi e greu să-mi iau rămas bun de la un volum, însă o voi face...
Momentan n-am nimic planificat în legătură cu ultimele capitole din acest volum, așadar, ceea ce se va întâmpla în continuare o să fie și pentru mine și pentru voi o surpriză, dar hey, cui nu-i plac surprizele?
Pentru că uneori vă mai zic chestii din viața mea, o să las aici o replică de agățat pe care am primit-o aseară și mi s-a părut funny:)))
Random guy: Hey! Are u from Tennessee? Because u are the only 10 I see ❤
Lexa: Nah... I m from Neverland, because I never *land*
Yeah, a fost o replică bună ca să fiu sinceră și omul joacă bine, păcat însă că eu joc mai bine...
În cazul în care v-ați întrebat vreodată de unde mă inspir când scriu din perspectiva Aiyanei, mai ales partea de ironie, ei bine cred că replica de mai sus spune multe și e singurul indiciu de care aveți nevoie :))
P.s: O să retrag din nou în ciorne cartea În Spatele Cuvintelor fiindcă sunt câteva chestii mai risky scrise pe acolo și a început să ajungă în acest moment la un public mai larg și mă simt un pic, doar un pic intimidată:)))
Love u all dragilor șiiii ne revedem curând la următorul capitol. 💜🤗🦋