Will
Nu am nici un motiv să mă aflu aici. Am mai mult decât suficient și mă descurc cu ceea ce am.
Ar trebui să pun capăt lucrurilor acum.
Asta-mi tot spun de câteva săptămâni încoace. La dracu', pe cine păcălesc eu? N-o să mă satur niciodată, cineva trebuie să plătească pentru ceea ce familia adoptivă a lui Avery îmi face. Mă ridic de pe scaunul facultății și mă plimb pe holul lat. Am ajuns în mijlocul holului și deja trei fete se holbează la mine.
Îmbrăcămintea neagră, ca și figura nouă, de la facultatea de renume, în care fără voia mea mă aflu, din cauza nemernicului de Drake London, căruia toți spun că ar trebui să îi fiu recunoscător.
Și totuși, anonimatul este cheia printre studenții plini de bani ai facultății, unde de astăzi aveam să îmi petrec veacul timp de trei ani. Asta sau pușcăria.
Acceptabilă pentru acest moment este prima variantă. Cine știe ce se vă întâmpla peste o lună, două? S-ar putea să mă trezesc mâine și să decid că a venit momentul să renunț la masca mea. Nu mi-e rușine să merg pe calea asta ca să obțin ceea ce îmi doresc.
Departe de mine așa ceva.
De fapt, pe lângă cariera de detectiv, pe care pare că o îmbrățișez cu succes, în acest proces de educare a lui William Drone, n-am deloc scrupule să înmulțesc păcatele și recunosc că îmi place cealaltă viață a mea.
E ceva inevitabil să-mi satisfac toate plăcerile, și dacă tot am intrat în lumea aceasta bună, de ce să nu profit.
Privesc spre fata din fața mea.
Giselle? Ce nume idiot, la naiba! Chicotește și dă din cap nerăbdătoare, legănându-și buclele blonde. Mă privește subtil și o trec pe lista cu poate.
Ea chicotește din nou cu prietena ei și de această dată o trec pe lista cu nici gând. Mă uit la următoare fată ce așteptă tăcută pe scaun.
Șatena se uită fix la ușa din fața sa, cu buze pline, parcă transmițând mesajul am fost născută să ți-o sug. Recunosc că lumina o avantajează, dar are ochii dilatați. Prea verzi. O studiez îndeaproape.
- Ce culoare au ochii tăi?
Se înroșește, dar ridică mândră bărbia. - Sunt verzi, fară lentile.
Aerul de pot să ți-o sug dispare. Genele îi sunt suficient de lungi ca să mă întreb iar dacă am de-a face cu un fals, la fel ca buzele prea pline. Tricoul ei uzat e gri iar omoplații par proeminenți. Spre deosebire de fetele pe care din
plictiseală le-am analizat în prima zi de facultate, ea nu pare genul fetei bogate.
Pentru o secundă mă întreb cum se face de se află aici printre studenții ai căror părinți învârt milioanele mai ceva ca la ruletă. Are ceva care mă face să mă trag mai aproape. Îmi place cum da senzația că e stăpână pe sine.
- Will.
Ridică din umeri și tace.
Nu știu de ce, dar ceva din strălucirea privirii ei îmi trezește interesul.
- O fi sexy să îți ascunzi numele dacă ai participa la o audiție la următoarea fată Bond, zic și nu îmi abat privirea de la ea.
- Cu tot respectul, am înțeles că ai senzația că tu faci cărțile în balamucul ăsta de școală, dar nu te aștepți ca toate fetele să ne întindem preș în fața ta, nu? Numele meu e Rebecca și asta e tot ce trebuie să știi și apoi să mă lași în pace.
Ei bine, la naiba! Observ cu o surprindere detașată că aproape zâmbesc. Ea se ridică de pe scaun, fară alte comentarii. Îi observ silueta în forma de clepsidră, în ciuda staturii ușor înalte.
Are sânii plini, coapse și fund suficiente cât să întoarcă privirile și pielea ei e ușor închisă. Nu e nimic din ce nu am mai văzut, dar are un potențial care ar ridica suspansul la un nivel adorabil, iar șansa să-mi fac jocul cu ea, să mă distrez cu fata bogată, din cele din care sora mea Avery face parte, aprinde în mine o flacără sinistră. O privesc câteva minute, spatele ei se încordează, apoi fața i se străduiește să se relaxeze.
Pletele șatene, cu reflexe aurii-roșcate, i se revarsă pe spate și e suficient de des cât să‑mi pierd mâinile în el.
Buclele îi ajung până la jumătatea taliei. Învățasem ceva din viață trăită pe stradă, cu cât fetele sunt mai rele și cu cât fug mai departe de
tine, cu atât te plac mai tare. Ar trebui să te ții după ele, așa sunt învățați băiețeii.
E o țintă interesantă, o fată frumoasă, cu ochii de o culoare prea verde, care nu trebuia să ascundă vreo profunzime, sau însemnătate.
Am fost nevoit să îmi câștig existența de mic, am ajuns să pierd câteva bătălii în stradă dar nu mi‑am uitat niciodată scopul final. Avery m‑a învățat să iubesc, iar ea mi‑a dăruit lucruri de care nu mă credeam capabil.
Așa că, da, voi încheia cu bine facultatea, dar asta nu înseamnă că am uitat lumea perfidă și ticăloasă, lume ce îmi suflase sora iubită. O lume bogată.
- Becky, intră, te rog, îi spune directoarea ușor stânjenită.
Fata aparent îmbrăcată în haine obișnuite făcea parte din lumea plină de avantaje și senzația că se cred mai presus de ceilalți, mă face să mă crispez.
Nu din nou.
- Rebecca, zice, înainte de a păși.
Pare nesigură. Nu‑mi scapă grimasa involuntară a directoarei la corecția ei cu privire la nume. Rebecca ura diminutivele și era bine de știut.
Gândul acesta este aproape șocant, dar și bolnav, de vreme ce nici nu pot să discut cu fata asta, fără să fiu deranjat de atitudinea ei snoabă.
Tocmai am recunoscut că fata aceasta, sfâșietor de naivă, a devenit prada mea principală?! O privesc din nou pe Rebecca.
Pare prea tânără, probabil abia a împlinit optsprezece ani. Fata asta a reușit imposibilul: mi‑a trezit interesul.
- Ia loc, Rebecca, zice directoarea. Ce‑ți fac părinții?
Îmi încrucișez picioarele și aștept să răspundă. Crește în mine dorința ticăloasă să‑i aflu secretele.
- Sunt bine, răspunde ea ușor înțepat.
- Ne bucurăm că familia Faith a ales pentru un membru al său această universitate.
Ea nu răspunde, se foiește pe scaun.
- Fii ușor mai relaxată, Rebecca, insistă directoarea. În fond, n‑o să te muște nimeni azi.
- N‑o să mă muște nimeni nici altă dată, zice tare.
Își lasă micul rucsac și trage de scaun. E mai stăpână pe sine decât m‑am așteptat. Nu are o expresie fericită și tâmpă, specifică copiilor de bani gata și asta mi se pare ciudat.
Vrea să dea senzația că totul în jur o lasă rece, însă înlăuntrul pare izvorât într‑o teroare neîmblânzită, ca de la un om smuls înapoi din ghearele unei morți iminente.
Apoi o privesc cum iese, o urmăresc pe geam, până când ajunge pe coridorul clasei ei.
În ciuda încercărilor ei de a părea indiferentă e neconvingătoare și am senzația că limitele ei au fost puse deja la încercare.
Dar nu‑mi imaginez că doar atât poate Rebecca Faith, așa că am de gând să cer mai mult.
Nu, de fapt, am de gând să iau totul.
Rebecca
Tata e obsedat să țină lucrurile sub control, pe soră-mea vitregă n-o suport, iar mama are... mă rog, probleme cu alcoolul.
Cum credeți că o duc?
Replica asta mi-ar fi plăcut să o dau directoarei când m-a întrebat ce-mi face familia, însă cum am fost educată să acord o importanță mare aparențelor, astfel încât să nu pot răspunde cu sinceritate, așa că am clipit de trei ori și am spus:
- Bine.
Duhoarea de cafea ieftină și creioane proaspete plutea apăsător în aer.
Pe scaunul din dreapta mea, tata își privea ceasul de la mână, iar pe cel din stânga, mama încă mormăia și se foia ușor nerăbdătoare.
Eu asistam la ritualul părinților de menținere al aparențelor unei familii închegate, tatăl lipsea de la nu știu ce întâlnire importantă, mama cu gândul la vodca ce-i dregea mahmureala, cât despre directoarea cu păr ușor movuliu... sunt convinsă că ei îi lipsea creierul.
- Vă plac jaluzelele? Sunt comandate în urma donațiilor dvs., domnule Faith.
Dintr-o singură mișcare sincronizată, taică-meu, maică-mea și cu mine ne-am întors privirile înspre jaluzelele albe cu roz, atârnate la fereastra care dădea spre parcarea elevilor.
Era o combinație de culori de un delir apocaliptic. Niciunul dintre noi nu i-a răspuns și tăcerea noastră a generat o tăcere apăsătoare.
Exact atunci iPhone-ul tatălui meu a sunat. Cu un efort, tatăl a scos din buzunar și a început să citească pe ecran, mama bătea cu degetele pe poșeta ei, iar eu citeam inscripțiile pictate, ca să mă pot concentra la altceva, numai la ei nu.
- Am auzit că cealaltă fată a dumneavoastră, Caitlin, a intrat la facultatea de medicină cu nota maximă, a zis directoarea cu un zâmbet care-i dezvăluia toți dinții.
Porniți cronometrul, ședința de terapie începea și discuția îndelungată în care soră-mea vitregă era omagiată începea.
- E vreo baie prin apropiere? m-am amestecat eu în discuția, care, da, începuse.
Tata m-a săgetat cu privirea, iar mama avea un aer crispat. Am clătinat din cap, ceea ce n-a făcut decât să-mi atragă privirea glacială a tatei.
- Domnule Faith, a continuat apoi directoarea, punctajele Rebeccăi sunt bune și poate că facultatea îi va fi pe plac.
- Doamna director, fiica mea trebuie să exceleze, am ales împreună cu ea facultatea de economie, pentru că vreau ca într-un viitor să-mi conducă și moștenească averea.
Tata vorbea cu aerul unui zeu.
- Îmi dau seama, domnule Faith, dar punctajele domnișoarei Rebecca se apropie de perfecțiune la matematică și...
Și acesta a fost momentul în care am încetat să-i mai ascult. Punctajele mele de la teste erau pe ultimul loc în lista preocupărilor mele.
Chiar și dacă aș fi înscrisă în cartea recordurilor, chiar dacă m-aș clasa cu un IQ peste medie, Rebecca Faith tot oaia neagră a familiei ar fi.
- Dar la unele materii trebuie să-ți dea mai mult interes, zice tata ca și concluzie, avertisment sau mustrare. Sau toate trei.
Tresar la auzul amestecului de furie și mustrare din tonul lui.
Urăsc implicarea asta de fațadă a lor, o urăsc într-un fel în care îmi îngheață sângele în vene și-mi îngreunează mușchii de furie.
Urăsc felul în care mereu m-a privit familia mea, de parcă aș fi o ratată. Urăsc felul că am însemnat o permanentă dezamăgire, în timp ce sora mea a excelat în tot.
Eu sunt mereu undeva în umbră, și după dezastrul de la a șaisprezecea mea aniversare, m-am hotărât să înghit totul, și să-mi compun o fațadă fericită în public, chiar dacă pe dinăuntru clocotește.
Iar fațada asta mi-au mulțumit părinții, pentru că au ales să mă ignore cu o mai mare intensitate. Mulți numesc invidia sentimentul pe care mi-l insuflă familia împreună cu sora mea adoptivă, însă eu știu că e mai mult decât atât. Tocmai de aceea nu mă mai obosesc să-i contrazicsau să le împărtășesc sentimente, dorințe sau așteptări.
Câteva ore mai târziu, la volanul mașinii mele decapotabile, îmi găsesc liniștea. Mintea mi se limpezește când sunt la volan, iar în sunetul motorului când apăs pe accelerație e ceva care mă face să mă simt...vie.
Nu mai există frustrare, nici părinți care să-mi dea ordine, cărora să le fac o impresie bună. Sunt doar eu și pedala. Toată bucuria mi se risipește dintr-odată, lăsând în loc o senzație de frig, pe când pășesc în casa părintească. Cum de încă mă raportez opiniei lor critice?
Prezența mea aici e doar motivul pentru ca ei să-și desfășoare petrecerea pentru succesul la învățătură al lui Caitlin. Arunc o privire înspre fotografiile înrămate de pe biroul tatălui.
Sunt mult mai multe cu Caitlin, decât cu toată familia la un loc. Știu asta foarte bine, le-am numărat de când aveam șase ani. Clipesc de câteva ori, urăsc rolul pe care-l dețin în sânul familiei.
Sunt sătulă până peste cap să fiu comparată cu sora mea și să mi se arunce în față punctele slabe.
Privirea mi se oprește pe o fotografie care o înfățișează pe Caitlin la vârsta de 10 ani la Disneyland, îmbrăcată ca Cenușăreasa.
Eu, la vârsta ei, am cerut stăruitor să escaladez un munte cu colegii mei de clasă, în loc să dau drept o prințesă ridicolă, ceea ce a făcut-o pe mama să plângă teribil și pe tata să mă mustre cum îi era obiceiul.
Simt nevoia unei țigări. Rău de tot. Incredibil de rău. La modul că aș fi în stare să-mi smulg o mână doar ca să pot trage un fum. Un junghi ascuțit îmi spintecă creasta, amenințând să
se transforme în migrenă. Ușa biroului se deschide; începe spectacolul.
- Te-ai schimbat repede, îmi zice Caitlin. Te simți bine? Pari supărată.
- N-am nimic, îi răspund tăios, cu toate că ard să-mi șterg ochii.
Nu știu cum, dar sunt umezi, și plini și refuz să-i ating de fața cu ea sau cu orice altcineva. Eu nu plâng niciodată și niciodată nu las pe cineva să creadă că aș fi capabilă de o manifestare atât de cretină.
- Sunteți gata? ne apostrofează mama din prag. Rebecca, parcă era vorba că purtam ceva elegant în această seară specială?
Oftez, apoi ridic din umeri.
- Aș putea totuși să nu vă inoportunez cu prezența mea.
- Rebecca, mă apostrofează ea. Îți închipui că poți lipsi de la logodna surorii tale? Da, îmi închipui al dracu'!
Aș putea invoca crampe și sângerări și cuvinte de genul menstruație până când o să-mi dea voie să nu particip. Dar asta ar însemna să nasc mii de alte discuții ulterioare.
Îmi strecor la loc telefonul, când ceilalți încep să se înșiruie în livingul casei noastre impunătoare.
Trăncănesc și râd, neștiutori față de problemele lumii reale. Eu zăbovesc în spatele celorlalți, rugându-mă ca să nu fiu în nici o circumstanță băgată în seamă.
Îmi privesc cumnatul, viitorul cumnat. Arogantul ăsta. E exasperant felul în care Hank Clayton este adulat de toți când, de fapt, e doar un idiot afurisit. Cunosc prea bine tipii ca el, însă pare că neprihănita de Caitlin nu.
Aș putea s-o avertizez, însă, ce naiba, aș risca să par din nou reaua și invidioasa de Rebecca? Picături de sudoare încep să mi se formeze la ceafă, la rădăcina părului și lumea se clatină.
E prea mult pentru mine, prea multe schimbări.
M-am străduit, zău că m-am străduit. Am jucat rolul pe care ei și l-au dorit, dar am sfârșit ca o arătare de circ singuratică și o copie dorită, dar eșuată, a surorii mele perfecte. Simt cum mi se strânge inima.
Ei nu m-au întrebat niciodată ce îmi doresc, ce materie mă atrage, nu au observat-o niciodată pe Rebecca.
- Cum merge școala? zice Hank dezgolindu-și dinții într-un rânjet.
- O să pic.
Toți se opresc din mâncat, iar eu îmi umplu gura. Încep să urăsc tăcerile astea.
- Te străduiești? insistă el.
Mă gândesc la răspuns, în timp ce savurez o bucată de bacon. Odată cu ultima mușcătură, m-am hotărât să spun adevărul, nu de-alta, dar tata deja mă săgetează cu privirea.
Merita spectacolul.
- Da, dar nu mă aștept să mă credeți.
Tata își trântește șervețelul pe farfuria pe jumătate plină și mă fixează cu ochii lui verzi. Amândoi aveam ochii bunicii.
- Rebecca, nici eu nu am fost un tip deștept, dar am știut să prind o minge când a venit vremea și să lovesc. Asta a făcut din mine un tip bogat, intervine Adam, tatăl lui Hank.
- Ghinionul meu, eu nu sunt în stare de nimic din toate acestea. Inclusiv deșteptăciunea.
- Tu concentrează-te asupra școlii, zice tata tăios.
- Cum spui.
Arunc o privire spre ceas, opt fără un sfert seara.
Am reușit să port o discuție timp de cincisprezece minute fără să urlăm. Ura!
Ceea ce-mi amintește încă o dată că totul se învârtește în jurul reacțiilor lor și că ei nu și-ar imagina niciodată că aș fi la ananghie.
Simt un zvâcnet dureros între creier și craniu.
Scopul meu e să par normală, să nu mai am nevoie să le fac pe plac, să mă observe, să mă placă pentru ceea ce sunt.
Ceea ce începuse ca o tentativă de a mă face să mă simt bine ajunsese să se transforme într-o greață care-mi sfâșia gâtul.
- Păi, dacă am terminat primul fel, hai să oficiem logodna îndrăgostiților noștri, concluzionează tata.
De data asta când zâmbesc, sunt nevoită să-mi forțez mușchii să se supună. Cum aș putea s-o concurez pe Caitlin, când nici măcar nu îmi doresc?
Mă simt ca și când sufletul mi-ar fi devenit prea greu pentru biata mea inimă.
Asta nu e viața pe care mi-o doresc.
♾♾♾
Salut prietene cititor,
Mă regăsesc în noi cuprinde povestea dintre Will şi Rebecca şi deşi povestea este independentă, există o intrigă mai mare în joc, predominantă în cărţile anterioare (vezi Moştenirea lui Army şi Black & Blue).
De asemenea, ea face parte din seria Triada, serie renumită pe platforma Wattpad şi Google Play Books.
Tot de Ellen Kind
SERIA TRIADA:
Moştenirea lui Army
Black & Blue- Vol.1
Black & Blue- Vol.2
Îndrăzneşte să mă iubeşti
Mă regăsesc în noi
Black Diamond
Capcana Seducţiei
SERIA BOSTON BAD BOYS:
Ashes
Ruthless is my Kind
Hades
Royal Blood-Vol.1
Blood on a Rose-Vol.2
Sălbaticul Royal-vol.1
Sălbaticul Royal-vol.2
SERIA DEVIANT:
Deviant Kind- vol.1
The Lost Princess- Vol.2
SERIA NELEGIUIŢII:
Ţinta lui Gabriel
Man or a Monster-Vol.1
Man or a Monster-Vol.2
*Aceste cărţi de sine stătătoare sunt complete şi interconectate, recomandată fiind lecturarea lor în ordinea menţionată mai sus.
* Cărţile sunt disponibile integral pe Google Play Books.