Capitolul 2
Axel POV.
- Melody? Melody, trebuie să plec, trezește-te...spun în timp ce o ridic în brațele mele.
- Lasă-mă să dorm...spune ea și mă îmbrățișează. Dormi cu mine.
- Nu, eu trebuie să plec, iar tu trebuie să te ridici.
Acesta nu mai spune nimic, mă ridic din pat și o privesc cum se rostogolește pe partea mea de pat. Îmi frec ochii de oboseală și realizez că Nero e o companie mai plăcută decât mine, abia dacă am putut să fac ceva aseară cu Melody. În afară faptului că am rupt-o în patul acela, nimic altceva n-a fost. Ea adormită, eu adormit, ce mai joc! Intru în baie unde mă dezbrac de lenjerie, iau halatul și în jurul sau, leg și cordonul. O aud și pe Melody cum bolborosește câte ceva, scot capul pe după ușă și o observ cum se dă ușor jos din pat. Mă grăbesc către ea și o strâng în brațe, acesta suspină adormită și îi sărut fruntea puțin umedă.
- Unde crezi că fugi, Medy?...întreb în timp ce acesta mă prinde de încheieturi și cască.
- La tata.
- Nici măcar în glumă să nu o spui, e mai bine cu mine decât cu tata, nu?...întreb plin de speranțe.
- Pai da, nu glumesc. Mergem să-i vizităm împreună...spune acesta în timp ce-mi mângâie părul.
- Nici gând! Eu nu mai vreau să-l văd pe taica-tu la ochi, poate doar atunci când va murii, altfel nu.
- Cât de al naibii ești...spune ea și e gata să-mi cadă din brațe.
- Merg să mă schimb, fac o cafea, bine?
- Bine.
Îi sărut buzele moi după care îmi iau hainele din dulap și merg direct în baie. Îmi spăl faţa cu apă rece, dau cu crema albă de care Melody mi-a spus de nenumărate ori, spăl dinții, aud niște zgomote venite din dormitor, probabil Melody nu s-a apucat de cafea și dau jos halatul. Mă îmbrac repede cu ce apuc, pun costumul negru pe mine, iau o cravată, mă încalț cu șosete și pantofi, îmi dau cu un parfum pe care-l găsesc prin dulapul din baie și ies.
- Melody, se potrivește cravata cu costumul? Eu zic că e mai bine să o iau pe cea neagră. Melody?
Merg în sufragerie și o caut, nimic. Merg în dormitor și îi aud vocea, aproape țipând, mă uit mai bine și o văd cocoțată pe geam.
- Ce naiba faci?! Melody, pleacă de lângă geam...strig către ea și mă grăbesc să o prind înainte să facă vreo tâmpenie.
O prind de picior însă aceasta mă lovește cu celălalt fix în faţă și cad pe podea aiurit.
- O, doamne! Îmi pare foarte rău, iubitule. Ești bine?...întreabă acesta în timp ce iese pe bloc după nu știu ce pisică.
- Dacă vi înapoi, voi fii bine. Melody, e periculos! Spun în timp ce mă ridic și mă sui pe geam încât să o văd ce face.
- Pisica asta seamănă perfect cu Nero! Ajută-mă să o prind. Haide, Axel!
- Femeie, ești nebună? Lasă pisica, iți iau eu una care seamănă cu prostia ta de personaj, doar vino înapoi. Prinde-mă de mână, nu te grăbi.
- Nu, n-am încredere!...spune aceasta dintr-o dată și se așează mai comod lângă ferestră, aproape să cadă. Știu că acum ești în stare să spui orice numai ca să cobor, dar nu te ții de promisiuni când ajung la tine.
O privesc deja furios și simt cum inima începe să-mi bată din ce în ce mai tare.
- Îți promit!...îi spun lui Medy care face un pas către mine, însă se oprește.
- Nu, știu că nu îți plac pisicile...continuă ea sigură de acest lucru.
- Melody, coboară acum!...strig către ea și aceasta își dă seama că m-a călcat deja pe coadă.
- Bine! Dar să vezii ce îți fac dacă te răzgândești în legătură cu pisica...spune aceasta înaintând către mine și o prind de mijlocul subțire.
O strâng tare la piept, realizez că o puteam pierde acolo sus, la cât de atentă e ea. Aceasta își ia maâniile de pe mine, se depărtează, însă nu-i dau încă drumu.
- Haide, Axel! Parcă trebuia să pleci...spune aceasta în timp ce trage de mâiniile mele.
- Tu chiar vrei pisica aia?...întreb curios.
- Lasă vrăjeala, știu că acum nici nu-ți mai aduci aminte dacă era pisică sau nu. Știu că nu tolerezi prezenţa unui animal mai viclean ca tine în casă, pot să-mi iau adio...spune ea dezamăgită și intră în duş.
- Nu, nu...spun și o urmez.
Aceasta își dă jos pijamalele, dă jos sutienul și evident chiloții ei cu pisici. Nu mă întorc, am tot dreptul să-mi văd femeia goală, însă nu suport să o văd atât de tristă, dezamăgită și nervoasă. Mă apropii de ea, însă aceasta intră repede în cadă și trage și draperia în urma ei.
- Știi prea bine că trebuie să discutăm...spun în timp ce aceasta dă drumul la duş și nu mă aude. Vrei să mergi cu mine să luăm pisica sau mergi de una singură?...întreb curios cu un zâmbet larg pe faţa.
- Deci, luăm?...trage Medy dintr-o dată draperia și atunci când dă să mă privească, mă face fleașcă cu duşul. Scuze, scuze...începe aceasta şă-şi ceară scuze atunci când vede că sunt ud din cap până în picioare.
- Perfect! M-ai făcut de comandă...spun deja orbit de furie.
- Axel, îmi pare rău...spune aceasta în timp ce iese din duş și mă ia în brațe, udă așa cum e.
- Vezii că iar mă uzi...spun în timp ce o împing puțin mai departe de mine.
- Haide să luăm acum pisica...spune Melody atât de fericită încât nici nu știu cum să o refuz. Haide, magazinul de animale e la câțiva pași de noi.
- Și la muncă cine merge?...întreb cu ambele mâini pe talie.
- Ia-ți o zi liberă...spune aceasta în timp ce se grăbește către dulapul cu haine.
- Crezi că e atât de ușor să-ți iei o zi liberă? În primul rând îmi taie din bani, în al doilea rând oamenii depind de mine și în al treilea rând, și tu trebuie să mergi la muncă.
- Poate, eu una mi-am luat liber toată săptămâna ca să termin jocul cu Nero.
- Fir-ar să-ți fie de Nero!...șuier plictisit și mă schimb lângă ea.
Îi privesc goliciunea superbă, formele rotunde, fiecare mișcare a corpului fin și alb. Simt cum nu pot să mă stăpânesc la această privelişte, e prea mult pentru mine. Mă dezbrac de costumul ud, le arunc lângă noptieră și caut ceva sport. Dintr-o dată, după ce Medy e complet îmbrăcată, mă prinde de mână și mă privește din cap până în picioare.
- De când mergi așa la servici?
- De când m-ai udat tu...îi răspund tăios.
- Axel, nu mai fi supărat, știi că nu aveam intenția să fac asta.
- E ok, Medy...spun în timp ce o conduc în hol și îi întind perechea ei de adidaşi. Merg cu tine, de aceea m-am îmbrăcat așa.
Aceasta îmi sărută buzele mai fericită că niciodată și se încalță numai decât. Sun un coleg și îi spun că azi nu pot ajunge, iau aparatul din geantă, o prind pe Melody de mână și continui către ieșire. Aceasta se liniștește brusc, îi deschid ușa de la lift și ea apasă pe ultimul buton de jos. După o conversație despre Nero, realizez că eu o cunosc destul de puțin pe Melody. Facem rondul cartierului și după o plimbare prin parc, mergem și la magazinul de animale așa cum i-am primis. Ne uităm mai întâi la caței, costă destul de mult, dar sunt foarte frumoși și pufoși, Melody trece mai departe, căci nu e ceea ce vrea, mergem la pisici. Din păcate, nu e nici una care seamănă cu Nero al ei, toate sunt cu alb și gri, ceea ce ei nu-i place. Dezamăgită, trece mai departe unde dă peste pasări, într-adevăr sunt frumoase dar trebuie să le acorzi cam toată atenția.
- Ce zici de acel papagal?...mă întreabă Medy dintr-o dată.
- Nimfele?...întreb surprins. Păi, nu mai vrei pisică?
- Acum că am văzut acești papagali, nu prea...spune ea destul de nehotărâtă.
- Acum vrei să iei ceva de pus în colivie, mâine iar vrei o pisică ca Nero, poimâine cine știe ce mai vrei și uite așa îți consumi toți banii tăi și ajungi la ai mei...o ironizez și în același timp râd.
- De parcă voi lasa să se întâmple asta vreodată...spune aceasta în timp ce merge către vânzător și îi arată cam ce vrea.
Bine, treaba cu banii e cam nedrept. Eu și cu Medy am căzut de acord că mometan fiecare cu banii lui, pentru că știu cât de cheltuitoare poate fi, așa că nu-mi risc banii momentan. Uneori, mai las de la mine însă trebuie să-mi dea înapoi, indiferent că locuim împreună sau nu. Melody îmi întinde colivia destul de mare și pot să le văd cele mai amuzante feţe de pasări posibile. Nici nu vreau să-mi imaginez cum o să-i numească.
- Și acum, că tot ai rămas cu mine, haide să mergem pe la părinții mei. I-am spus mamei că trecem azi...spune aceasta în timp ce iese din magazin și o urmez.
- O, nu! Nu merg, n-ai decât să mergi singură! Inventează ceva pentru mine...spun în timp ce-i dau colivia în mână.
- Axel, nu te poți ascunde de tata toată viaţa...spune aceasta calm și privește cei doi papagali.
- Dar nu vreau...spun pe un ton copilăros.
- Te rog!
- Nu merg...continui tot mai supărat.
- Axel...mă roagă aceasta pe tonul ei lingușitor.
- Nu, e nu!
Nu e nu? Și atunci, cum să face că în următoarele momente mă găsesc în faţa ușii părinților lui Melody? Nu știu ce-mi face fata asta, dar mereu mă convinge. Nu merg de dragul de ai vedea, doar pentru Medy, pentru că o iubesc, altfel, nici că aș mai calca pe aici. Imediat ce mama soacră deschide ușa, începe să-mi sărute ambii obraji si să zâmbească. Știe prea bine că eu și cu soțul ei suntem mereu într-o continuă tensiune, însă mă adoră fiindcă "o țin în puf" pe Medy. Nu-i așa, parcă azi era să cadă şi să-și rupă gâtul pentru o nenorocită de pisica care seamănă cu Nero. Ar trebui să o spun mamei sale. Intrăm frumos în sufragerie, îl salut de tatăl socru și mă așez pe canapea fără să-l privesc. În timp ce Medy și mama ei au treabă la bucătărie, eu și tata stăm puțin de vorbă.
- Nu-mi mai face fata nefericită!...șuieră acesta pe un ton aspru.
- Eu o fac nefericită? Scuză-mă, dar tu ai văzut ce am luat noi doi astăzi? Încercăm să fim responsabili, să avem grijă de un animal, că apoi să avem un copil.
- Doamne ferește! Asta numai peste cadavrul meu...spune acesta cu ochii fixați la mine și plin de nervi.
Vechea poveste, cum aude de copii din sămânța mea, îi crește tensiunea la maxim. Apare și Melody alături de mama ei și stăm toți patru pentru câteva momente, muți.
- Nu vom sta prea mult, Axel are niște treabă și chiar nu putem sta...spune Melody în timp ce-mi strânge mâna și îi sărut ușor fruntea fericit de acest anunț.
După câteva conversații nemaipomenite cu tatăl lui Medy, deja simt cum am nevoie de o pauză, nu mai vreau să-l văd la ochi. ȘI imediat ce placăm, o iau pe Melody în spate și fug cât mai departe de casa părinților ei. Brațele ei îmi domină gâtul și imediat ce aceasta anunță că ar trebui să revină pe pământ, eu îi dau drumul și o prind de mâna ei micuță.
- Mulțumesc mult, Axel. Indiferent că ai vrut, că n-ai vrut ai fost alături de mine...spune aceasta în timp ce îmi pasează mie papagalii.
- Dar tu știi că sunt dispus să fac imposibilul pentru tine...spun în timp ce îmi sprijin capul de umărul său alb și cald.
Într-adevăr, m-am obijnuit cu Melody prea repede, nu pot sta fără ea, e totul pentru mine la ora actuală. Chit că am un socru de coșmar, aș trăi toată viaţa cu el dacă aș știi că și Melody ar face același lucru cu mine. Imediat ce ajungem acasă, în timp ce eu mă dezbrac și merg la un duş, Melody caută un loc pentru papagali. După un duş cald, relaxant și foarte lung, mă bag în pat și o aștept pe Melody care cu siguranță nu o să apără. Mă întorc pe partea stângă a patului, sting lampa și închid ochii. Dar uite cum mă înșel! Mâiniile ei îmi cuprinde tot pieptul și îi simt căldură trupului gol, mă aprind dintr-un foc și mă întorc către ea.
- Parcă era-i cu Nero...spun în timp ce aceasta îmi sărută buzele flămânde cu foc și îmi dă voie să-i mângâi una dintre pulpe.
- Să spunem că tu pari puțin mai apetisant decât Nero, noaptea asta ne aparține...spune ea în timp ce își lasă mâiniile să umble pe unde nu trebuie.
- Și noapte viitoare îi aparține lui Nero?...întreb în timp ce rămân cu buzele lipite de sânul ei rotund și vizibil excitat.
Aceasta aprobă din cap și îmi zâmbește, continuă să mă sărute, cu o dorință ce nu poate fi stăpânită atât de ușor și imediat ce o strâng complet la pieptul meu, Melody devine din ce în ce mai iubăreaţă.