𝙂𝙚𝙤𝙣
Nu știu cât e ceasul, dar cu siguranța e trecut de miezul nopții. Vremea s-a înrăutățit din senin, iar acum plouă puternic. Nu am frică de furtuni, dar fata pe care o iubesc da.
Nici măcar nu pot merge la ea din cauza prostiei mele de mai devreme. Ce a fost în capul meu să-i vorbesc așa?
Câteodată chiar sunt prost. Foarte prost!
Mă întorc pe cealaltă parte a patului, dar nu pot adormi deloc. Oftez, ridicându-mă în fund și privind spre singura mea sursă de lumină:lampa.
Un tunet mi a luminat camera și am tresărit din cauza sunetului puternic.
Fără să mă gândesc, mă dau jos din pat cu viteză și ies din dormitor, mergând spre Wena.
Nici nu are rost să bat la ușă. Doar nu e goală...
Când intru în cameră sunt izbit de întuneric, însă mulțumesc domnului că știu camera asta cu ochii închiși.
când tunetul luminează camera, o văd pe Wena cum stă în pat, tremurând din cauza fricii.
Mă apropii de pat, apoi mă las pe saltea. Wena știe ca sunt eu și se adâncește în brațele mele.
— Sunt aici doar pentru tine.