Ginny POV:
Se scursese și puținul timp care mai rămăsese, și venise timpul înfrângerii lui Voldemort. Toți elevii (și cei de la sediu și cei care au rămas la Hogwarts) se antrenau cât mai bine puteau.
- Nu înțeleg de ce ne batem capul atâta, spune Ron. Ne-am luptat de multe ori, și nu ne-am antrenat deloc.
- Eu înțeleg, îi răspunse Hermione. I-am auzit pe părinții tăi vorbind aseară, Ron, și spuneau că acum nu pot sa piardă nici măcar o singură persoană.
- N-o sa piardă, zice Draco rânjind.
- Sa sperăm că nu. Ce te face așa de sigur?
- Am pus la cale un plan, răspunde el. O să vedeți.
Și pleacă, de parcă asta o sa salveze viața tuturor. Dar cine știe, poate chiar o să o facă.
Harry POV:
Rareori mi se intersectează drumul prin casa cu al lui Cho, care mereu când mă vede îmi aruncă o privire vinovată, dar nu și la masă, pentru că nu știu din ce motiv, Cedric care stă lângă ea mă place totuși, deși i-am spus că nu-mi place de iubita lui. Dar are sens până la urmă, pentru că nu îl influențează asta.
Azi trebuie sa fie o zi cu ghinion, pentru că dau de două ori de ea. Prima oară era Cedric cu ea, care m-am salutat, dar a doua era singură. Îmi aruncă o privire plină de reproș, și dă să spună ceva, dar chiar după colț apare Tonks.
Cred că își dă seama că a picat cat se poate de prost, și nu pare să găsească nimic de spus, așa că nu spune decât:
- E gata cina.
- Am avut cina acum o oră, îi amintesc.
- Pof... A da, scuze, spune ea jalnic. Dar totuși, va căută. Duceti-va la bucătărie.
Și cu asta o ia înainte.
Mă duc aproape alergând după ea. Cho pare hotărâtă să mă urmeze, dar se răzgândește și face cale întoarsă.
- Sucze, zice Tonks încet. Am mințit. Am zis asta doar că să îi distrag atenția.
- Deci nu mă caută nimeni? o întreb.
- Hm, ba da. Te caută Ginny.
- Pe bune?
- Da, zise Tonks râzând. Dar stai să-ți zic ceva. Toată lumea o susține pe Ginny de fapt. Dar mama lui Cho e foarte protectoare. Ne-am gândit că dacă nu o ajutam deloc o sa vina aici și sincer multi n-ar vrea. Acum sper sa nu se supere prea tare...
Acum îmi vine și mie sa râd.
- Ei bine după asta sigur o să-i scrie mamei ei. Oricum, ne mai vedem, Tonks...
- Paa, spune ea veselă.
O iau la fugă, și aproape intru in Draco. Are brațele pline cu cutii, însă toate par sigilate și nu-mi dau seama ce-ar putea sa fie in ele. Eram pe cale să-mi spun că nici nu-mi pasă, dar Draco pare teribil de neplăcut surprins.
- A, bună Harry, spune el distras, ce faci?
- Ăăă, bine, cred, de ce întrebi?
- Fără motiv, mă cam grăbesc, pa! zice el, și aproape o ia la fugă.
Mă uit că un prost după el, fără să observ că Cho era în tot acest timp in spatele meu.
Sper că v-am plăcut capitolul, see u soon! (♡ω♡ ) ~♪