Victor pov:
- Crezi că ar trebui să ne oprim la un hotel pe timp de noapte? Sau vrei să conduc eu și să te odihnești tu? Mă întreabă Nick și se acoperă mai bine cu pătura în scaunul pasagerului.
- Pot să conduc eu tot drumul, nu-i problemă.
- Dar o să obosești, Vic. Ținând cont de condiția ta...
- Nu am nimic, iubitule. Tu doar... dormi. Te trezesc eu când ajungem.
- Nu sunt de acord cu asta.
- Te rog, stai liniștit. Ți-aș da un sărut dar e posibil să ne trezim într-un șanț.
- Te revanșezi când ajungem, îmi răspunde cu vocea sa somnoroasă.
Condusul prin întuneric e un moment bun pentru pusul gândurilor în ordine. Îmi întorc o milisecundă capul spre el și deja a adormit. Nu îmi dau seama de ce nu s-a pus pe bancheta din spate, ar fii fost mai confortabil pentru el.
Cred că vrea să fie lângă mine.
Mai sunt vreo 100 de km până ajungem și deja nu mai am chef de condus. Aș opri chiar aici mașina și aș dormi pe volan.
Sunt obosit dar fericit.
Fericit pentru noi.
Cred că ziua asta este una dintre cele mai fericite din viața mea, trebuie doar să ne adaptăm zilele astea și să ne închidem telefoanele.
Noi doi împotriva tuturor.
****
- Casă dulce casă! Spune și se aruncă somnoros în patul nostru.
- Casă dulce casă! zic și îmi dau sacoul jos, rămânând în cămașă. Vin și eu imediat.
Își ridică capul buimac din așternuturi și se uită urât la mine.
- Unde dracului te mai duci? îmi întinde mâna ca să mă tragă în pat.
- Să iau alea din mașină, zic luându-l de mână.
- Tu nu ești sănătos la cap? Mă întreabă retoric. E aproape unu noaptea, treci în pat.
- Stai doar să îți încui mașina, doar nu vrei să dispară ceva, spun și dau să plec.
- E în garaj pe proprietate privată. Ia-mă în brațe și hai să dormim.
Îmi dau hainele jos apoi îl dezbrac și pe el, îl învelesc și îl iau în brațe.
****
- Ce vrei să facem azi? Mă întreabă în timp ce gura îi este plină de pastă de dinți.
- Mai multe lucruri, dar am putea începe prin a-ți face cunoștință cu tata.
- Ce alte lucruri? Scuipă și își clătește gura.
- Vreau să mergem să îl cunoști pe tata, m-am gândit mai bine și vreau să o văd pe mama, să ne uităm de un apartament împreună prin centru.
- Nu cred că lucrează cineva în imobiliare duminica. Am putea să mergem la mama ta azi?
- V-a trebui sa sun la clinică mai întâi. Putem să ne vedem cu tata azi.
- La prânz ar fii genial. Putem mâine să ne alegem apartamentul? Cu două camere ar fii mai mult ca perfect.
- Trei. O să ți aranjăm lucrurile, ne închidem telefoanele și îți arăt împrejurimile.
- Trei? Ce o să facem cu trei camere? By the way, dacă ne mutam nu are rost să despachetez.
- Ai dreptate cu despachetatul, cât despre camere... cine știe ce ne aduce viața asta împreună, dau din umeri.
Își arcuieste o sprânceană și se întoarce la îmbrăcatul lui rânjind.
Da, Nicholas Torres viitor DL, am de gând să îi las tatei niște moștenitori pentru imperiul său, iar metodele nu sunt o problemă.
- Ia-ți ceva mai gros pe tine, de acum în colo vine iarna.
- Are cine mă încălzi, răspunde inocent.
***
" Caută-mi un apartament, ai toate detaliile în pdf-ul de mai jos
Spor! "
Îi trimit mesajul lui Amelie și cobor la parter unde găsesc mai mulți angajați, ceea ce e ciudat.
- Domnule De Lorensis, v-a solicitat bucătarul, vrea să știe ce ați dori la cină, mă informează o necunoscută care mă așteaptă în capul scărilor.
- Ămmm... o să întreb la rândul meu și revin.
Urc scările și intru înapoi în camera și îl găsesc pe Nick unde l-am lăsat, în pat pe telefon.
- Cu cine vorbești? Îl întreb și îmi lungesc gâtul.
Nu sunt gelos doar că o să îl caute tatăl lui și mi-au ajuns scandalurile.
- Le-am mesaj băieților să își țină fiecare gura, să se prefacă că nu te cunosc, mai bine spus.
- Sunt de acord? O să spună ceva?
- Dap, voiam doar să clarific totul cu ei. Vreau să fiu lăsat în pace, atât.
- Și eu la fel. Ah, da... vrei de diseară? Au apărut ca prin minune oameni în casă; bucătar, menajere, d-astea.
- Ceva de diseară? Pe tine, să fii hot, zice pervers.
- De mâncat, iubitule. Eu vin ca desert dar doar pentru tine, în privat.
- Hotărăște tu, mie nu îmi vine nimic în cap.
Dau să plec dar îmi aduc aminte de ceva.
- Ia ceva pe tine și vino jos, nu mai sta ca o prințesă aici. Vreau să ne punem de acord cu ceva. Te aștept în grădină.
Vorbesc cu bucătarul și ies în grădină. În copilărie uram locul ăsta deoarece pe aici nu aveam nici-un prieten, dar încep să înțeleg de ce tata a ales locul acesta.
Briza de toamnă mă izbește în fața și încep a tremura. Cartierul acesta e perfect pentru o familie gălăgioasă. Nu sunt prea mulți oameni pe aici. Case da, oameni ba.
Îmi aduc aminte vag de mama care stătea pe o pătura în livadă si croșeta. Era asa liniștită și blândă înainte de accident. Îi plăcea să stea în livadă și în grădină. Mă întreb dacă v-a mai fii vreodată stabilă psihic pentru a veni acasă.
Știu că subiectul acesta e sensibil pentru tata dar simt nevoia sa vorbesc cu el despre asta.
Simt două mâini pe umerii mei dar nu întorc capul. Îmi lasă ceva cald pe mine și rămâne tăcut.
- Tremuri, Vic. La ce te gândeai?
- Mersi de geacă, la mama mă gândeam. Îi plăcea să stea la aer curat. Nu o interesa anotimpul, stătea în casă doar când trebuia să doarmă.
- Oh, vrei să te las să te gândești?
- Nu. Am două lucruri de întrebat și cerut ajutorul.
- Să le aud, îmi șoptește blând.
Începem să ne plimbăm prin livadă și mă opresc lângă nuc. Îl admir în toată splendoarea lui, mare și impunător.
- Crezi că e un loc bun pentru un foișor? Vara poate face umbră și iarna ține la viscol.
- Trebuie izolat, în cel al tatei nu poți sta iarna. Plus ceva sursă de căldura, adaugă.
- Bună idee, întorc capul spre el zâmbind apoi mă uit iar la nuc.
- Stai așa... noi ne mutam, de ce întrebi de foișor? Sunt sigur că nu o să vii aici doar de dragul lui, spune confuz.
- Despre asta e celalalt lucru. Te-ai simți penibil sau în plus dacă aș aduce vorba de mama la cină?
- Nu, deloc. Rămâne puțin pe gânduri și începe din nou a vorbi. Pentru ea e foișorul deci. Crezi că o să se întoarcă acasă?
- As vrea să vorbesc cu tata despre asta. Știi... mă gândeam să preiau eu afacerea total ca el să aibă grijă de ea. Așa mamei cred că i-ar fii mai bine, și poate și lui îi v-a plăcea.
- Eu cred că o să accepte, mă înveselește sărutându-mă pe obraz.
Sunt ușurat de reacția lui, m-am gândit mult la asta. După ceea ce mi-a spus tata acum câteva zile, am început să cred că i-ar plăcea să își petreacă anii rămași cu mama.
- Tu ești de acord cu asta? îl întreb ușor confuz. E posibil să nu mai petrecem atât de mult timp împreună.
- Vic, eu te susțin necondiționat, noi doi reușim totul când suntem împreună.
****
Mai pe seară apare tata și coborâm pentru a lua cina. Nu știu de unde vine el dar nu cred că mai pleacă. Nu știu programul tatei dar rareori îl văd pe acasă, mai mereu e plecat.
Am avut ocazia să cercetez actele firmei și nu figurează că a cumpărat o alta locuință, că au fost efectuate plăți spre hoteluri sau firme fantomă.
Actele imperiului său sunt mai curate ca fundul unui bebeluș. Ceva mă face să cred că nu sunt doar aparențe.
Sper să nu descopăr cine știe ce grozăvii când se v-a retrage.
- Îmi pare foarte bine să vă cunosc, domnule de Lorensis. Am auzit foarte multe despre dvs.
Cei doi își strâng mâinile și ne așezăm la masă.
- Încântat, spune-mi Christopher. Și eu am auzit foarte multe despre tine, de bine. Sunt sigur că fiul meu nu mă vorbește de foarte bine.
- Aș minți dacă v-aș zice că nu am auzit și de rău. Totuși, îmi place să îmi formez propriile păreri.
Auch, Nick.
- Deja îmi placi, zice acesta și își trage scaunul, provocând un sunet care îmi irită urechile.
- Mă bucur de asta, răspunde el.
Îl cunosc pe tata atât de bine încât știu că nu minte. Știu și că, nu e cel mai încântat de faptul că vreau să îmi petrec toată viața cu un bărbat și nu o femeie. Mai știu și că, nu vrea să mă îndepărteze din nou și tolerează situația.
- Ai venit în vizită, Nick?
El se uită la mine și îmi dau seama că am uitat să îi zic că se mută la mine.
- Am decis să ne mutăm împreună, preiau eu conversația în locul lui Nick.
Tata face ochii mari si se uită suspicios când la mine când la el.
- Felicitări, copii! De ce tocmai acum și nu mai devreme? Spune entuziasmat.
- Acum ne-am făcut curaj, zâmbește Nick și schimbă subiectul. Cum o duceți cu afacerile?
- Foarte bine, am început perioada de pregătire cu iubitul tău. Tatăl tău cum stă cu ele?
Un zâmbet subtil îi apare pe chip și își concentrează atenția pe mâncarea din farfurie.
- Eu un subiect mai sensibil, nu prea e de acord cu... noi. Spune cu un zâmbet forțat.
- Deci nu știe că vă mutați împreună? I se adresează lui dar are privirea ațintită pe mine.
Dau din cap în semn că nu și mă uit la tata.
- Știți că o să vă caute, nu? Leonard e un om influent, continuă el.
- Acum sunt și eu influent, nu voi lăsa nimic să ni se întâmple.
Mă uit la Nick care era vizibil stânjenit de conversația noastră și îl liniștesc din priviri.
Când e vorba de el nu glumesc.
Aș ucide cu mâinile goale și conștiință împăcată pentru relația noastră.