Îi admir fața din profil în timp ce doarme. Nu am putut să adorm lângă el chiar dacă sunt rupt, cum pun capul pe pernă, somnul dispare. Cred că e trecut de ora 12 noaptea.
Iubesc să dorm în brațele sale dar înainte să adorm mi-a răsărit un gând ce nu-mi dă pace; cum de a venit el aici dacă nu e bine?
Nu am apucat să-l întreb cum se simte. Am fost puțin ocupați.
Cum de nu mi-a trecut prin cap?
Dacă l-am epuizat prea tare? Deși după statul în ploaie ce ar putea fii mai rău? Nu vreau sa fie bolnav din cauza mea.
Mă ridic din pat și mă duc la bucătărie cu gândul de a-mi face un ceai. Pregătesc apa și mă pun cu fundul pe blatul de bucătărie. Caut deasupra capului meu plicuri de ceai și găsesc cu aromă de fructe de pădure.
Simt mirosul lor și îmi dau capul pe spate. Ador ceaiul, mai ales cu miere. Îmi revin din transă și îmi întorc capul spre fereastră.
După atâtea ore tot plouă. Îmi place vremea asta dar deja devine enervant. Mi-ar fi plăcut să fie vreme mai plăcută, aș fii mers cu Vic la un picnic într-o poiană ceva.
În comparație cu acum câteva luni sunt uimit de gândurile mele. M-am schimbat foarte mult în bine. Dacă nu mă întâlneam cu el cel mai probabil acum eram mort de beat pe undeva loc infect. M-am maturizat destul de mult în astea câteva luni.
Aud apa cum șuieră și sar ca ars de pe blat. Pun apa peste plic și adaug o lingurița mare de miere. Mă pun înapoi în locul meu și sorb din lichidul fierbinte.
- Nu ai somn, iubitule? Îi aud vocea în liniște și mai că scăp ceașca pe mine.
- Băga-mi-aș, tu vrei să mă omori? Ceașca asta putea să-mi ia pielea de pe mine, șuier și o pun jos.
- Scuze, iubitule, nu am vrut să te speri. De ce nu dormi?
Se apropie de mine și intră între picioarele mele, punându-și mâinile calde pe coapsele mele.
- Nu știu, nu pot. Tu de ce te-ai trezit? Îl întreb încet în timp ce îmi mângâie pielea gingaș.
- Ți-am simțit lipsa în pat, zice tandru.
- Îmi pare rău că lipsa mea te-a trezit, spun sincer.
- Ce te macină, Nick? Simt că ești tensionat, nu te ascunde. Nu ți-a plăcut așa-zisa mea surpriză?
- Ba da, dar... trag o gură de aer adâncă, pot să te întreb ceva dar să nu te activezi?
- Să mă activez? Repetă amuzat. Nu știu ce înseamnă asta dar... întreabă-mă.
- Ești bolnav? Zic încercând să-i surprind orice reacție de pe chip.
- Ce?! Întreabă de parcă nu ar fi auzit.
- Ai auzit din prima, nu fă pe prostul.
- Ideea asta de unde? Întreabă iar mâinile îi urcă pe corpul meu.
- Nu te activezi deloc, nici acum, nici mai târziu, altfel o să mă superi.
- Nu mă activez, doar... spune.
- M-a sunat Amelie și mi-a spus că nu te-ai simțit bine. Tu nu m-ai sunat aproape două zile, îți dai seama ce îngrijorat am fost?
- Nu sunt bolnav, mă minte instant.
Știu că mă minte deoarece evită contactul vizual când îmi vorbește.
- Tu, ridic degetul amenințător spre el, mă minți! Eu credeam ca ne spunem totul, Vic, iubitule.
Îmi ridic mâna și îmi trec degeteul peste barba sa nerasă. Îi întorc capul în așa fel încât să se uite în ochii mei.
- Nu te mint, își ferește iar privirea.
- Atunci, uită-te în ochii mei și spune-mi asta. Uită-te în ochii mei și minte-mă.
- Nu vreau să te împovărez, sunt problemele mele.
- Noi doi suntem un cuplu, nu? Nu vreau să ne certăm, pe bune acum.
- Da, suntem un cuplu, suntem împreună. Te iubesc.
- Cum poți să-mi spui că mă iubești și alte chestii profunde și să nu îmi spui ceva de de o asemenea gravitate?
- Nu vreau să te încarc cu gânduri rele, în plus, nici nu e așa de grav. Încearcă să se scoată.
- Grav sau nu, trebuie să știu. Împărțim totul, nu doar ce e roz, nu?
- Bine, dar cum am spus, nu e ceva grav.
- Îmi vei spune. Te duci în pat și vin și eu cu ceaiul meu, bine?
- În regulă, te aștept.
***
- Acum vrei să-mi povestești? Îl întreb și mă fac confortabil în pat.
Se mișcă din locul său și se pune cu capul în poala mea. Ingenioasă mișcare, așa nu mă voi supăra prea tare pe el.
- Chiar trebuie să fac asta? Adică... nu putem să ne punem la somn ca doi oameni normali?
- Nu, nu putem, zic și mă joc cu părul său negru. Spune-mi ce și cum.
- Știi atunci cu poza aia? Păi... am luat cină cu niște investitori, am ajuns acasă, m-a luat durerea de cap... zice plictisit.
- Doar atât?
- Am dat la boboci și atât.
- Atunci de ce m-a sunat Amelie dacă e doar atât?
- Am pus-o să sune la clinică pentru niște analize, atât.
- Și cum e cu ele? Sunt bune? Întreb îngrijorat.
- Nu chiar, dar o să fie bine.
- Ce înseamnă nu chiar? Vic... nu mai evita subiectul doar... spune-mi.
- Păi mă duc miercuri la control, nu știu încă. Ridică din umeri.
As vrea să știu ce e în mintea lui, dar nu pot. Tot ce pot e să sper că îmi v-a spunw mai multe.
- Vin cu tine, îi spun fără să mă gândesc.
Își ridică capul din poala mea și își pune bărbia pe umărul meu.
- Vorbești serios? Șoptește iar privirea îi alunecă o secundă pe buzele mele.
Dacă vorbesc serios? Vorbesc al dracului de serios. Mă gândesc de mult să mă mut cu el, dar cred cu desăvârșire că exagerez. Nu ne cunoaștem de mult timp dar simt că e de o viață.
- Nu-mi convine chestia asta, vreau să fiu cu tine.
- Și eu vreau asta. Dar eu sunt legat de mâini și de picioare, nu mai pot pleca.
- Dar eu pot, pot pleca. Vreau să plec, fără tine nu e la fel. Știu că sună ca o mare prostie și că ne cunoaștem de mult dar te vreau. Te vreau de mai multe ori decât câteva zile pe lună, în fiecare zi te vreau.
- Și eu vreau asta, dar cum rămâne cu tatăl tău? M-am gândit la noi mult, mult.
- Sunt major și vreau să fiu fericit. Doar cu tine aș putea fii.
Îi sărut cast buzele și rămân nemișcat lângă el. Îmi ia mâna în a sa și îmi sărută dosul palmei. Se face comod în pat și mă trage în brațele sale, adormind amândoi în această poziție.
****
- Până la urmă cu ce ai venit?
- Cu trenul, dacă veneam cu Cash trebuia să vină și Amelie.
- Ce păcat, mi-ar fii plăcut să o cunosc mai bine, nu doar telefonic.
- Nah, nu aș vrea să fie prea implicată în viața mea personală. Ști prea bine că nu îmi place să îmi fie invadat spațiul personal.
- Mda, ce plănuiești să facem azi? Îmi amestec cafeaua și îi dau un ghiont pe sub masă.
- Vrei să mergem în oraș sau să stăm în casă?
- Am chef de o plimbare, să fiu sincer.
- Mall sau ploaie? Apropo, mai plouă?
- Da, tot plouă, îi răspund exasperat. Vreau să mergem la o întâlnire.
- O întâlnire? Repetă.
- Da, o întâlnire. De ce te miri așa?
- Ca o întâlnire din aia cu paste și lumânări romantice??
- Da, cu restaurant și de toate. Vrei să mă scoți la o întâlnire?
- Da, doar că nu mi s-a părut că ești genul, zâmbește simpatic.
- Un motiv în plus să mergem la cină. Trebuie să ne cunoaștem mai bine
Mă ia de mână peste masa din bucătărie și mi-o strânge.
- Of, iubitule, de acum înainte o să ai tot timpul să mă cunoști, de mine nu mai scapi.
Mă uit la degetele noaste împreună și ceva din mine nu vrea să creadă ce se întâmplă. Cuvintele sale nu mai sună ca o promisiune goală, sună ca un viitor împreună. Roșesc și rup contactul vizual.
- Ce inel interesant! Când ți l-ai luat, pot să-l încerc?
Încuviințează din cap și îl probez. Îmi e puțin cam mare dar să fiu al dracului dacă îmi vine să-l mai dau jos.
- E o veche moștenire de familie, nu-i așa că e frumos? Zice mândru.
Îl admir și e de-a dreptul frumos. Are gravat pe el inițialele DL înconjurate de aur. Cred că a costat o avere.
- E frumos, emană putere, Vic. Poftim, zic și îl înapoiez.
I-l bag pe deget și un gând fulgerător îmi apare în minte, însoțit de un zâmbet enorm. Îl privesc și cred că gândește același lucru. Nu m-am gând niciodată la o nuntă pentru că nu am întâlnit persoana potrivită dar, brusc îmi apare acest gând. Îi zâmbesc și îmi întorc privirea spre mâinile noastre.
Oare cum ar fii să...?
Nici măcar nu pot să o gândesc.
******
Imi deschide galant ușa restaurantului și mă ia de mână. Îmi zâmbește și luăm loc la masă.
Locul ăsta arată foarte bine. Nu știu de unde a aflat de el dar are gusturi bune. Mă așez și mă uit prin jur. Sunt câteva candelabre argintii atârnate de tavan cu lumânări aprinse și vaze cu trandafiri pe fiecare masă. Totul în jur are tonuri de gri și roșu aprins.
Șic.
- Îți place locul ăsta?
- E fabulos, de unde știi de el? Îl întreb fascinat.
- Am căutat pe Google, ridică din umeri.
- Ești așa dulce.
- Știu. De ce ai vrut o întâlnire?
- Pentru că nu am avut una și mi se pare romantic.
- Aici greșești, am avut o întâlnire. Aia din Italia.
- Aici tu greșești, aia nu a fost întâlnire. A fost un prânz. Nu eram împreună deci nu a fost întâlnire.
- Ne plăceam reciproc deeeci, a fost o semi întâlnire, mă corectează.
- Deci mă plăceai? Știam eu!
- Nu e ca și cum nu mă plăceai și tu. Ți-aș fii devorat pieptul ăla gol din prima, îmi face cu ochiul și apare un chelner lângă noi.
Comandă ceva și pleacă, lăsându-ne singuri. Mă uit în ochii săi negri și îi zâmbesc larg.
- La ce te gândești? Mă întreabă și mă ia de mână.
- La conversația noastră de aseară și de dimineață.
- Vrei să te muți cu mine? Mă întreabă cu fața lui de copilaș.
- Da, îi răspund fără să mă gândesc de două ori.
- Știi... când o să fii pregătit-
- Sunt foarte pregătit. Ți-am mai spus... vreau să fiu cu tine. Dacă crezi că ne grăbim...
- Să ne grăbim? E tatăl tău acasă? Putem să-ți luăm lucrurile acum și să plecăm.
Mi se ia o piatră de pe inimă instant, nu îmi place jocul de a ne ascunde după degete. Mă ridic de pe scaun și îmi iau paltonul.
- Mergem?
- Ți s-a luat de cină?
- Am auzit că e mai bună mâncarea în S.S., nu vreau să se răcească, îi fac cu ochiul.
Prinde ideea și lasă bani pe masă, urmându-mă spre ieșire.
******