Liniștea iernii impanzea orașul Seul. Doua clădiri mari sunt intersectate însă despărțite una de alta in mijlocul lor fiind un corp aproape mutilat, plin de sânge, cu ochii dati pe spate. Un bărbat înalt cu parul argintiu, pielea palida, buzele pufoase puțin roz, și doua gropița adorabile când își ridica buzele într-un zâmbet stătea in întuneric lovit de aerul rece care ii flutura încet parul și paltonul de un nergu mat. Privirea sa scârbită era pusă pe corpul mort, lângă el fiind un mic băiat cu parul negru ca cărbunele, nasul perfect, pielea la fel de palida, buzele subțiri dar perfecte insa ridicate într-un rânjet bolnav jucându-se cu membre desprinse chiar de mâna sa. Gura bărbatului mort era întredeschisa iar corpul sau acum rece ca gheata se mișca din cauza mâinelor acum pline de sânge cum rupse din os piciorul de la genunchi arucand-o la nimerelea.
Fața sa era mânjită de sânge iar mirosul lichidului ii făcea sa își îngroape colții ieșiți din gingii in gatul rece gemand la gustul dulce care ii dadea mai multă putere. Bărbatul înalt avea brațele la piept cu buzele lăsate in scârbă privind cum prietenul sau se înfruptă din acel cadavru. Ar fi vrut sa îl mai lase dar chiar si pentru el se ducea deja prea departe.
"Gata, îți ajunge pe ziua de azi" vocea ii era gravă, tonul sau rece intrerupandul pe băiat sa își scoată colții de un roșu închis întorcându-se si privind spre bărbatul cu parul argintiu lasand un pufnet pe buze.
"Dar hyung ma distrez așa de bine" se bonsufleaza vrând sa își continue munca pe care a fost fortat sa o lase puțin insa o mâna pe brațul sau la făcut sa se ridice obligat uitându-se încruntat spre argintiu si isi smucise brațul dându-se cu un pas in spate.
"Ajunge, am zis deja mergi prea departe, intaleg ca te-ai înfuriat ca te amenințase dar asta nu înseamnă sa îl omori in aceasta metoda, e stupid chiar si pentru tine" bărbatul suflase aerul privind cum aburul ii ieșise de pe buze.
"Nu e stupid când te joci așa" ii răspunse plictisit întorcându-se înapoi spre bărbat pentru a ii retușat într-un final capul pentru ca ii inerva acei ochi dati peste cap si buzele deschise de la șoc.
Pur si simplu îl inerva.
Bărbatul înalt pufnise pe nas si ii luase urechea in mâna auzind smiorcaielile de la cel mai mic dar nu se oprise pana nu sa îndepărtat de la cel loc. Oricum mâine va fi găsit, si vroia măcar ca oamenii legii sa ii afle identitatea pentru a le da veștile familie sale. Băiatul încă incerca sa se elibereze scoțând cele mai enervate sunete de copil dar argintiul la ignorat tragandul după el pana ajunse la mașina parcata puțin mai departe lasându-l într-un final in pace.
"Hyung de ce ai făcut asta, acum nu am cu ce sa ma joc" rosti pe un ton scăzut evident suparat ca ii distruse joaca, iar bărbatul doar isi prinse nasul in degete încercând sa se calmeze.
"Jungkook termină" pur și simplu era obosit de comportamentul bădăran al brunetului, pentru ca Jungkook câteodată se poarta ca un copil ce vrea atenție, însă in alte dati puteai doar sa iti deie frica când isi lăsase partea întunecată la vedere, umbrindui fața.
Jungkook era un copil într-un corp matur. Brațele pline cu mușchi, fața frumoasa ce făcea orice persoana sa se îndrăgostească, venele proeminente si corpul sexy, un model pe cinste.
Emoțiile sale se schimbau in funcție de ce se întâmpla, câteodată poate sa plângă din cauza fricilor, câteodată abia scapi din maini dacă îl enervezi prea tare.
Namjoon ii cunoscuse fiecare parte, si era satul pana peste cap, întodeauna trebuia sa îl scape din probleme.
Dar ceea ce era mai interesant este ca Jungkook ca si el nu erau oameni simpli, într-un cuvânt spus iubeau sa sorbeasca sânge dulce pentru a le potoli foamea, vampiri de toată firea. Nimeni nu le știa secretul doar persoane mai apropiate care sunt si ei vampiri dar aveau si prieteni oameni.
"Perfect acum ce sa fac ca sa îmi scot nervii din mine?" vocea brunetului era aspra, dură, iar argintiul doar ofta lăsându-și puțin capul pe spate pentru a privi norii nergi cum acoperea cerul înstelat, înștiințând ca probabil ninsoarea va apărea curând.
"Te închid in subsol pana iti trec nervii" da din umeri auzind un pufnet de la brunet alegând sa o ignore si sa ii facă semn sa intre in mașină.
Jungkook își roti ochii peste cap dar alese sa își asculte hyungul așezându-se pe scaunul pasagerului. Tot drumul a stat îmbufnat pe scaun dar bărbatul nu ii atrase atenția. Abia după ce au ajuns acasa un miros îmbietoare le lovise nasurile din bucătărie făcându-și apariția un băiat cu parul saten, buzele pline si pufoase, puțin înalt îmbrăcat intr-un hanorac alb, pantaloni albastri deschiși si un sort puțin murdar.
"Doamne copile de ce ești plin de sânge?" satenul își mari ochii in ingrijorare repezindu-se la cel mai mic începând sa îl studieze pentru a verifica daca are răni, dar brunetul doar rase inocent si nevinovat.
"Sa lăsat dus de val" argintul își făcuse apariția luand trupul firav in brațele sale satenul simntind o electricite lovindul in locul unde brațele puternice se odihneau.
"Jungkook ti-am zis de atâtea ori, dacă omori un suflet vinovat nu apărea in fața mea așa, știi ca urasc asta" băiatul își țuguise buzele suparat, brunetul doar masandusi ceafa de jenă.
Adevarul este ca Jin cunoștea deja de vampiri, normal dacă are un iubit vampir, însă deseori ura sa îl vadă plin de sânge, de aceea când cineva îl amenința o termina, își făcea baie și după aceea se arăta in fața satenului, dar acum uitase de asta și se simntea stanjenit.
Seokjin oftase slab bucurându-se de caldura care ii dadea iubitul sau, și își ridicase mâna făcându-i semn vampirului mai tânăr sa plece la baie iar acesta se conforma dispărând in câteva secunde. Un vânt puternic îl lovi făcându-l sa tresare. Încă nu se obișnuise cu superviteza lor.
"De ce l-ai lăsat din nou?" satenul se întoarse spre iubitul sau cu o sprânceana ridicata, vampirul schițând un zâmbet strâmb lipindusi scurt buzele de fruntea ferbinte zăbovind ceva timp.
"Nu pot sa îl fac sa înceteze, nu ma asculta" oftează adânc inchizandu-și ochi.
Era destul de greu sa îl controleze dar apreciază macar ca se răzbuna pe cineva vinovat nu nevinovat. Ura partea asta a lui, îl făcea un psihopat dintr-o parte.
"Joonie dacă vrei tare el va asculta, intaleg ca nui plac oameni care și-o cer dar nici sa ii omoare in cel mai crud mod posibil"
Jungkook de-obicei nu omoară orice om care ii stătea in cale, dar instinctul sau de vânătoare nu ii dadea pace de aceea lui Seokjin ii era frica. Ii era frica ca Jungkook sa nu ajunga un criminal si sa inceapa sa omoare la nimereala. Cea ce nu credea ca o sa ajunga din moment ce Namjoon îl supunea la pedepse severe pentru a își controla pofta de ucidere. Da ii permitea unele chestii însă in alte dati îl oprea pentru ca chiar si pentru un vampir controlul era cel mai bun.
"Jinie am vorbit despre asta, ii permit doar când este necesar, ultima dacă când făcuse asta a fost acum un an, însă după aceea doar își descarcă nervii si se ia la bătaie, simplu"
Adevărat Jungkook ucise acum un an un bărbat care a început sa îl amenințe cu prostii fără sens, brunetul atunci nu dadea importata dar când aduse vorba despre familia sa pur si simplu o luase razna. Nimeni nu avea dreptul sa ii aducă familia in discuție, familie care defapt sunt prietenii.
El nu avea o mama sau un tata, ambii au pierit acum câteva sute de ani, omorâți de propria sa mână. Evident si-au cerut-o si cum Jungkook a fost slab antrenat pe atunci ia omorât pentru ca le auzise discuția rece despre el.
"Știu Joonie dar oricum sunt îngrijorat pentru blegul ăla, încă si acum țin minte fața sa umbrita, plină de sânge, cu o privire de criminal, sau după ce se calmase, cum venise la tine plângand ca e un monstru care nu merita sa trăiască, eu nu mai vreau sa văd asta, țin foarte mult la el" un oftat ii parasise buzele când de la etaj se auzise pași si după o melodie lenta care de-obicei o cânta la plictiseală.
Sa atașat de Jungkook, ii era ca un frate mai mic, si nu vroia sa pățească ceva.
"E ok iubire, am eu grija de el" argintiul ii sarutase buzele urmând sa își fixeze ochii pe brunetul care acum ii privea cu un zâmbet pe buze, mâinele fiindu-i in buzunarele de la pantaloni.
"Mie foame" după acele cuvinte îndrăgostiți au început sa rade uitand pe moment de cele întâmplate mai înainte.
——-
Deci am decis să public aceasta carte, trebuia să o public mai târziu, foarte târziu dar nu m-am putut abține.
Îmi pare rău unele cărți le-am scos din publicație însă voi reveni la ele mai târziu după ce voi termina Complicated, vreau să am două cărți la care să scriu dacă am multe mă inervez doar ca n-am timp și ca va fac să așteptati atâta. Sper ca o să vă placă această carte la fel și mie(mai ales cum am scris începutul).
De la voi cer doar răbdare cu mine fiindcă așa sunt eu n-am ce face ^-^, sper să nu vă supărati ca am scos unele cărți dar promit ca le voi republica într-o zi.
Vreau doar să știți ca voi incerca sa public mai des(chiar dacă am zis asta de câteva ori și tot nu o făceam, cred ca și voi sunteți scriitoare și știți cat e de nașpa când nu ai idei și îți vin tucma peste o săptămână, așa cum la mine se întâmplă de-obicei)
Lectură plăcute în continuare și aștept păreri la această carte;)
Pace✌️