- Îți place cum am amenajat aici? Mă întreabă întorcând camera telefonului.
Îmi dau seama că și-a adus câteva lucruri în locul nostru. Văd că locul a prins viață. Observ câteva plante noi și ceva video ciudat pus pe televizor.
- Ai adus pe cineva acolo? Îl întreb când văd câteva sticle de bere.
- Nu, îmi răspunde prompt. Nu aș face asta niciodată. Chiar dacă doar băieții știu de locul ăsta, nu i-aș fii adus aici.
- Înțeleg, sunt bucuros de asta. Am o veste care... o să-ți placă.
- Sunt nerăbdător să o aud. Zice și se concentrează total pe mine.
- Mai știi că săptămâna trecută mi-am găsit o asistentă? Îl întreb entuziasmat.
- Mhm. Ce e cu ea?
- Păi... a început să se priceapă la treaba asta și, de vineri seara până marți vin la Madrid și sunt numai al tău.
Chipul i se luminează și începe a sări prin cameră de fericire.
- Staaai, e pe bune? Întreabă reticent.
- Nu aș putea glumi cu asta, iubitule.
Se uită la mine cu ochi de cățeluș și îmi zice:
- Ești al dracului de simpatic. Te iubesc atât de mult...
- Și eu. De abia aștept să te văd.
Mai vorbim câteva minute despre ce o să facem când ne vedem și din păcate suntem întrerupți de bătăile în ușă ale lu taică-so.
Acum știe să bată la ușă...
Sunt totuși dezamăgit de faptul că nu mă voi duce singur. Am cam uitat să îi spun asta. Amelie și Cash mă vor însoți. Tot trebuie să îl conving pe tata să aprobe și el cumpărarea unei mașini pe numele firmei.
Păcat că nu am eu 51% din acțiuni...
Ma ridic de la birou și cobor până la etajul inferior pentru a vorbi cu tata. Bat la ușă și intru fără să îmi dea acceptul.
- Gata ziua de muncă, tată? Mă asez pe un scaun.
Pare puțin iritat de faptul că am intrat nepoftit. Pleoscăie zgomotos din buze și se lasă în scaun.
- Ce vrei, Victor? Uni oameni mai au și treabă, nu ca tine.
- Mă jignești, sincer.
Se citește iritarea în ochii săi.
Ce-mi place să-l enervez.
- Nu ai venit aici doar ca să mă întrebi ce fac, deci ce doriți?
- Nu îmi doresc nimic, momentan. Am venit să te informez. Acum tu alegi, vestea care nu o să-ți placă, său cea pe care o să o detești?
- Cea care nu o să-mi placă. Uimește-mă, te rog!
- De vineri până marți sunt plecat la Madrid. Să nu mă deranjezi.
- Nu am nimic cu asta, dar nu e ca și cum ar fii decizia mea. Acum cea pe care o să o detest.
Nu știu cum îi v-a pica asta, sau care va fii reacția sa. Sper doar să nu facă urât.
- Săptămâna asta sau cea care vine mă voi duce să o văd pe mama.
La auzul acestora, rămâne șocat. Se uită la mine urât. Dacă privirile ar omorî, eu aș fii mort. Își dezlipește privirea de pe mine și se uită pe geam.
- Am observat poza de pe biroul tău dar nu m-am așteptat la asta. Îți voi trimite numărul celor de la clinică, poate așa i se va reduce și doza de pastile, murmură ultima parte mai mult pentru el.
- Mulțumesc pentru că nu mă oprești.
- De ce aș face asta?
Se pare că cuvintele mele au o anume însemnătate. Pare... rănit.
- Credeam că nu vrei să mai auzi de ea, că ai uitat-o, spun debusolat.
Și iar se uită urât la mine.
- Cum ai putea să crezi asta? Mama ta a fost iubirea vieții mele. A fost pentru binele ei să fie internată acolo. Dacă nu făceam asta își făcea rău singură.
- Îmi pare rău. Nu ai vrea să vii cu noi? Îl întreb deja simțindu-mă prost că i-am zis.
- Noi? Adică tu cu...?
- Cu Nick, el m-a făcut să iau decizia asta.
- Mă bucur pentru voi dar, dacă o să merg prefer să o fac singur.
***
La sfârșitul discuției cu tata, acesta m-a informat că diseară avem o cină de afaceri cu niște investitori noi. Nu prea mă dau în vânt după evenimente de acest fel. Mi-am dat comandă de un costum nou și asta e oportunitatea perfectă.
Îmi fac un duș lung și fierbinte. Îmi iau telefonul și fac o poză rapidă în oglindă, acoperind cu un emoji de la brâu în jos și i-o trimit lui Nick. Mă uit la imaginea mea în oglindă și mă gândesc că ar trebui să mai dau pe la sală. Primesc o notificare și verific rapid. Din păcate nu e blondul meu, e tata. Mi-a trimis mesaj cum că ne vedem jos, la opt. Înainte să-l pun jos primesc mesaj de la el.
"Am un nou wallpaper.
Apropo ce ai făcut cu boxeri mei și unde îmi e clipul?"
" Sunt la loc sigur 😉
Vine și clipul, dar nu prea curând
Acum mă duc la o cină"
" Vreau să te văd la costum..."
" Vrei cam multe
Nu crezi?"
" Vreau si poza de mai devreme
Fara emoji"
" Lasă că mai bine rabzi
😘😘"
Îmi închei cămașa gândindu-mă doar la momentul în care îl voi revedea. De abia aștept...
Încă mă gândesc la o modalitate în care să nu mai avem o relație la distanță. Singură metodă ar fii să vină el în San S.
Îi voi propune asta la momentul potrivit, nu vreau să-l stresez. Vreau să vină totul cât se poate de natural.
Îmi fac părul și îmi iau sacoul. Tata mă așteaptă jos, tastând de zor.
- Nu mai apăreai odată. Hai mâine...
- Nu e ușor să întreți frumusețea asta de om.
În fața casei ne aștepta mașina. Drumul într-acolo a fost stresant. Nu îmi plac genul ăsta de întâlniri, mai ales cu oameni noi. În fața localului se întoarce spre mine.
- Să nu pomenești motivul pentru care ai apărut tocmai acum sau alte prostii. Trebuie să semnăm cu oamenii ăștia.
- Ăsta e și scopul meu.
Se uită la mine puțin neîncrezător. Cred că regretă faptul că m-a luat cu el. Dar e dreptul meu ca proprietar, până la urmă.
***
Cina se desfășoară mai bine decât ar fii crezut tata. La aceasta participă doar domnul Grayson, fiica acestuia Olivia și soția acestuia. Credeam că vor fii vreo 7-8 bărbați duri, cu ceafa cât o găleată care vor vorbi doar despre contract dar abia au pomenit de el, ceea ce e cam ciudat.
- Ai în plan să te căsătorești curând, Victor? Mă întreabă soția domnului Grayson, al cărei nume nu l-am reținut.
Ce întrebare handicapată puneți, doamnă, dar nu sunt nesimțit să spun asta. Da, am de gând să mă căsătoresc cu un blond focos.
- Nu prea, vreau să mă concentrez mai mult pe muncă, mint politicos.
-Păcat, ești un tânăr foarte simpatic.
- Așa este, ai fii bun ca ginere, adaugă Grayson.
La auzul acestora mă înec și iau o gură de vin roșu.
- Mamă, tată! Ați promis să nu spuneți asta, le atrage atenția Olivia.
Olivia e drăguță, de abia a terminat liceul. Vrea să pară inocentă, ascunzându-și septumul din nas, dar nu e genul meu din toate punctele de vedere.
- Îmi pare rău să vă dezamăgesc dar nu mă pasionează sexul feminin, zic politicos.
- Păcat, ați fii făcut un cuplu frumos.
Mă mir că tata a rămas tăcut. La chestii de genul care ar putea împiedica semnarea contractului, ar fii intervenit. Cel mai probabil nici lui nu îi place familia Grayson. Mai surprinzător mi se pare că nu e homofob sau ceva de genul.
Poate că chiar îl interesează fericirea mea...
***
Îmi deschid nasturii de la cămașă agresiv. Sunt iritat, dar nu știu de ce. Cina a decurs ca la carte.
Poate sunt eu prea bipolar.
Mă irită faptul că sunt așa de ușor iritabil.
Îmi iau niște pantaloni de pijama pe mine și mă întind în pat. Așternutul e rece, ceea ce îmi face pielea de găină. Mă ghemuiesc în pat și un fior rece îmi trece prin corp.
Îmi pun mâna pe față și ard.
Ce ciudat. Sunt sigur că nu e de la vin.
Îmi simt corpul străin, ca și când nu ar fii al meu. Restul corpului îmi e înghețat dar simt cum ochii si fața îmi ard.
Patul se învârte cu mine.
Mă ridic în fund iar capul mă doare; se învârte. Se întâmplă cam des asta în ultima perioadă, mă trezesc iar capul mă doare. Fac aproape orice și capul mă doare.
Cam nesigur pe picioare, mă ridic din pat și mă duc la baie. Caut într-un sertar niște pastile și dărâm din greșeală niște obiecte. Îmi pun două pastile în palmă și le dau pe gât cu un pahar de apă.
Îndată ce golesc paharul, o senzație de greață îmi acaparează gâtul. Înainte de a da pe afară, mă aplec peste vasul de toaletă. Îmi golesc rapid stomacul de tot ceea ce am mâncat azi. Mă întind pe gresia rece și stau acolo până îmi trece senzația de greață.
Mă spăl pe dinți și îmi dau cu puțină apă pe față. Arăt rău, ca și cum aș fiu îmbătrânit 10 ani în 10 minute.
Mă pun înapoi în pat pentru a-mi reveni. Nu e prima oară când mă simt așa săptămâna asta.
Deși e trecut de 12 noaptea, îi dau mesaj lui Amelie și îi spun să îmi facă programare la medic. Mi-am cam neglijat sănătatea în ultimul timp. E o idee bună să-mi fac niște analize de sânge. Totuși, e cam devreme să mor.
Dacă aș avea puterea necesară, mi-aș da două palme. Mintea mea mereu alege să exagereze în loc să găsească soluții.
Cred că am și puțin ADHD.
De la o chestie minoră mereu încep a mă gândi la tot felul de exagerări. Pot trece de la o simplă durere de cap la nu știu ce boli cu nume imposibil de pronunțat. Iar asta fără ca măcar să realizez.
****
- De ce nu m-ai sunat aseară? Parcă în contract scria că trebuie să fiu la dispoziția ta 24/7.
- Suntem oameni, nu roboți. În plus, contractul ăla e întocmit de tata, el ar putea fii robot dacă stai bine și te gândești.
- Dar totuși, era și este treaba mea. Măcar să nu afle domnul Christopher. Pot fii dată afară
- No te preocupes, doar eu te pot da afară, și nu o voi face prea curând. Suntem oameni, repet.
- Adică prea curând? Întreabă uitându-se urât la mine.
- Mai știi chestiile alea de am vorbit noi doi în privat? Dacă nu le încalci, vei avea loc de muncă mult și bine.
Într-adevăr, am vorbit cu ea niște chestii mai ferite de urechile curioșilor. Atâta timp cât nu o să-i spună lu' șefu cel mare tot ce fac și o să fie cuminte, totul o să fie ok între noi.
- Am băgat la cap de prima dată, murmură.
Nici măcar comportamentul ăsta pe care îl are, de parcă am fii pe aceeași lungime de undă nu mă afectează. Sunt prea obosit pentru asta. De abia dacă am închis un ochi. Mi-a fost prea rău.
- Și, cum a fost la medic? Mă întreabă intrând în mașină.
- Mi-a recomandat să stau mai fără stres câteva zile, atâta tot, zic plictisit. Și mi-a luat sânge pentru analize.
- Și o să stai? Zice șceptică.
- Nu prea am timp pentru asta. Mâine am ziua plină și pe seară plecăm și la Madrid.
- Totuși, nu poți să amâni? Nu cred că muncă e mai importantă ca organismul tău.
- Nu e vorba de muncă. Mă duc la iubitul meu și oricum, preferam să fac asta și fără tine pe cap.
- El știe de asta? Cred că și el ar fii de acord cu mine.
- Nu, nu știe. Și nici n-o să o facă. Nu l-am mai văzut de o săptămână și ceva.
- Cum preferi, zice sătulă de ceartă. Ia stai- eu unde o să dorm?
- E Madridul plin de hoteluri.
***
Mai bine mai târziu decât niciodată, happy pride month! 🤍🏳️🌈