Ne aflam în mașină lui Luke.E minunat faptul ca acum am un iubit.Urca la volan ambii suntem încă îmbrăcați în rochie și costum.
Este ora 23:00 și tot ce putem sa facem este sa speram ca ceilalți membrii ai familiei .
In timp ce conduce mana lui îmi strânge coapsa.
-esti încordată.de ce?
-pur și simplu nu sunt obișnuită cu asemenea atingeri.
-aha...
-ce?
-nimic !spune el amuzat.
-de ce razi?
-de faptul ca nici măcar nu știu când e ziua ta de naștere,nu știu nici măcar fructul sau culoarea ta preferată.
-nici eu nu știu aproape nimic despre tine.
-cred ca ar trebuii sa ne cunoaștem mai bine,printeso.
-ai dreptate,printule.
Pufnește în ras la porecla mea.
Nici nu am observat ca deja am ajuns acasă. Eu cu Luke ne uitam la geamuri luminile sunt aprinse.
-Ii trimit mesaj lui Eric!
După ce își scriu câteva replici Luke se uita la mine surprins.
-zice ca ei sunt încă la sala.
-atunci de ce e becul aprins.
-un hoț!spunem la unison.
Luke se duce în mașină lui și scoate din portbagaj o bata de baseball o casca și o tigaie.
-te superi dacă te întreb de ce ții o tigaie în portbagaj?
-prietenii mei retardați. Adevăr sau provocare..
-aha.
Mai scoate o frânghie.
-fii atenta!intram în casa ne punem căștile pe cap eu iau bata și tu tigaia. Când hoților nu e atent îi sari în spate ,iar eu îl leg apoi îl punem pe un scaun.
-da ,da trăiți.spun eu
Închidem portbagajul și ne îndreptăm spre ușa de la intrare.Ne mai aruncam o ultima privire si intram
În fata ochilor vedem un hoț care se plimba pe lângă mobila din lemn masiv .exact ca în plan ma duc și sar pe hoț.
Cade jos cu mine pe spatele lui Luke vine și ii leagă mâinile Fug la bucătărie și aduc un scaun.
Eu și Luke batem palma.
-bravo partenere.spun eu
-amandoi am muncit.
Chiar atunci întra pe ușa soții Wood împreună cu Eric.
-uitati,mama ,tata am prins hotul.
Ei se uita când la mine când la Luke.
Toți izbucnesc în ras.Eu cu Luke nu uitam unul la altul confuzi.
-de ce râdeți mai exact ?întreabă Luke
-tocmai am prins un hoț!spun eu mandra
-soro,frate,aceasta este noua menajera.
Spune Eric aprinzând lumina.
Era o doamna în vârstă de vreo cincizeci de ani .Eu cu Luke ne-am înroșit la față.
Luke îmi arunca o privire care ar insemna:Prosti mai suntem.
Eu dau aprobator din cap.
Ne așezăm în genunchi și începem.
-ne pare rău doamna. Zic eu
-chiar nu a fost cu intenție. Spune partenerul meu în crime.
-acceptati scuzele noaste.
-va rugam.
Doamna în loc sa fie supărată a început și ea sa rada copios.
Luke schițează un zâmbet fals și eu la fel.
Ma ridic și o dezleg pe biata femeie care stătea legata pe scaun.
Toată lumea rade colorat inclusiv eu și iubitul meu.
-cred ca o sa îmi amintesc ziua asta pana mor.spun eu.