Credeam ca totul merge bine. Credeam...
Am avut o cearta urâtă cu iubitul meu. De fapt, două. Ne-am certat acum.. două săptămâni? Un motiv prostesc. Acum s-a supărat pe mine din nu știu ce motiv și nu mai vorbește cu mine.. Și doare, doare foarte tare. Vreau ca totul să revină la normal.
De când s-a întâmplat asta, zâmbetul meu a dispărut. Nu mai simt nimic. Inima mea e goală.. Prietenii nu ma ajută. Mă rog, prietena. N-am prieteni. Totul a devenit oribil din nou.
Merg la școală pentru pregătire. Singurul lucru la care ma gândesc e el.
Viața mea nu mai are nici un sens. Podul de peste drum îmi atrage atenția. Oare ce se întâmplă dacă mă arunc? Voi încerca, curând.
***
Profa de română vorbește dar cine o ascultă? Mă gândesc la ce naiba am făcut de s-a supărat atât de tare pe mine.. Mă doare atât de tare. Vreau ca totul să revină la normal.
*****
A trecut aproape o săptămână de când mă ignora. Eu chiar nu mai pot trăi așa. Ori îmi spune ce are, ori ne despărțim (nu vreau asta). Ori.. mă sinucid. Îmi place a treia variantă.
Totuși.. nu pot pleca fără a scrie câteva mesaje cu mulțumiri singurelor persoane care merită.