Era a nenumăratea zi, stăteai acolo cu cana de ceai în mănă și așteptai ca și cursul de pictură să înceapă.
M-am apropiat ușor și am intrat împreună cu tine în sală. Profesorul ne-a rugat să ne cuplăm în așa fel să ne facem portretele. Rămăsesei singură, dar nu conta pentru că oricum te-aș fi ales pe tine.
- Bună, te superi? Aveam vocea mult mai subțire ca înainte.
- Uhm, nu, erai timidă. Asta era așa drăguț.
Profesorul ne-a spus să începem, iar tu ți-ai așezat palmele pe fața mea, delicat.
- Vreau doar să-ți simt trăsăturile.
- Dar nu mă ve-
Ți-ai așezat degetele mici pe buzele mele și ai continuat să-mi examinezi fața.
- Ai trăsături așa de frumoase.