,, Știu ce ați facut"
De acest mesaj sunt atașate 3 poze. Prima era o poza cu mine în care îi făceam oral lui Nick, iar celelalte două ne sărutam. Analizez puțin pozele iar mintea îmi zboară în 20 de mii de direcții în același timp. Cum au ieșit așa calitative? Se vede că nu este mâna unui profesionist. E clar că nu avea camere înăuntrul mașinii, pentru că se observa reflexia telefonului pe parbriz. Totuși chiar dacă nu era profesionist se vedeau clar fețele noastre. Mă uit după detalii care ar da de gol faptul că, poza este editată, în caz că ar ajunge la Torres. Probabil că ar trimite-o la un specialist și ar ieși că poza nu a fost editată.
,, Cine ești? "
Tata? Nu exclud posibilitatea. Ceva asociat de al lui Torres? Nu cred, probabil acum aș fii fost la 2 metrii sub pământ. Dușmani? În ăștia câțiva ani de când am plecat de acasă, am avut grijă să trec, oarecum, nevăzut prin mulțime. Și în plus, de ce să aștepte până acum?
,,Nu mi-a plăcut că m-ai respins aseară, dar la scurt timp mi-am dat seama și de ce. Mare mi-a fost mirarea când am văzut că, ți-o tragi cu Nick. "
,,Ce vrei de la mine?"
Curviștină mică, completez în propria minte.
,, Să ne vedem. Dacă aseară nu ai vrut, am zis să îți dau un imbold mic. "
Imbold cică...
,, Bine, o să mă gândesc și îți dau mesaj "
,, Ai 24 de ore. Altfel toate astea vor ajunge la Leonard Torres. Pupiceiii<33.
Băgami-aș... Trebuie să mă întâlnesc cu ea. Dar dacă află Logan, o să zac pe un pat de spital cel puțin o săptămână. Ar trebui să vorbesc cu Nick. Intru pe WhatsApp și văd că a fost activ acum câteva minute. Fac un screenshot la conversație și i-o trimit. Mă holbez la poză, până o vede.
Unde ești?
În foișor.
Vin acum. Tata are grijă de Isabelle.
În maxim 2 minute apare în grădină cu ochii mici de la somn, îmbrăcat cu o pereche de pantaloni de pijama care îi stau pe șolduri și care îi atârnă până în pământ, părul zburlit și pieptul dezgolit. Pe piept zăresc mușcăturile de aseară. Îmi astâmpăr un rânjet. Are o față de poker, în momentul acesta, nu ghicesc ce gândește.
- Bună dimineața! se pune vizavi de mine și ia o gură din cafeaua mea.
- Nici-o "bună dimineața", ca nu e bună deloc. Ce dracu facem?
- Mergem la Logan, simplu. Sau ai de gând sa o fuți?
- Nu mă întâlnesc cu ea. Și... simplu? Cum o sa explici o poză în care ți-o sugeam?
- O să înțeleagă. Nu e un om chiar așa rău. Dacă nu... merge și cu șantajul.
- Ai și un plan B?
- Nup, spune relaxat și mai ia o gură de cafea.
- Bani primește? zic serios
Se uită la mine nedumerit și apoi izbucnește în râs.
- Fii serios, Logan, are totul. Pentru el bani sunt ca... firele de iarbă din lume, ca pietrele, ca frunzele din copaci.
Blondul se încruntă și dă pe gât toată cana de cafea. Îmi zâmbește din nou. Un zâmbet blând, ca soarele după o furtună curntă. Se apleacă peste masă și îmi șoptește:
- Dacă nu ar exista riscul de a ne vedea cineva, te-aș urca pe masa asta și, te-aș face să îmi gemi numele atât de tare, încât te-ar auzi și taică-to din San Sebastían.
Roșesc instant. Credeam că de la pozele astea o să stea mai departe de mine, o să inventeze pretexte false și așa mai departe.
- Cine te oprește? îmi apropii fața de el.
- S-ar putea să ne vadă cineva...
- Așa, și? îl conduc pe un drum, unde nu m-aș mai aventura după cele întâmplate.
- Exhibiționist de felul tău?
- Nu prea - îmi revin în fire - când mergem la Logan?
- Vrei acum? se uită la ceasul de la telefonul meu.
- S-a trezit?
- În nici-un caz. Mergem la 2.
- De ce tocmai atunci? îmi iau cana de cafea, telefonul și mă ridic din foișor.
- Trebuie să mă pregătesc psihic.
La ora 2, urcăm în Rover și cu indicații de la Nick, ajung într-un cartier rezidențial de lux din Madrid.
- Ești gata? își decuplează centura și se întoarce cu totul spre mine, în scaunul mașinii.
- Da, adică va fi o situați foarte cringe, dar ne asumăm consecințele faptelor noastre.
- Asa e- îmi cuprinde bărbia între degete și îmi sărută încet buzele, de încurajare.
Ieșim din mașină și intrăm într-un bloc uriaș din fața noastră. Ce drac ce arhitect l-o fi făcut de nu are nici interfon, nu știu. În interior miroase a pastile și produse de curățenie, aducă a spital. Până și la Martin acasă miroase mai bine, casa lui, clădirea lui prezintă semne de viață. Aici nu se vede că locuiesc oameni. Nu miroase a mâncare gata făcută ca în fiecare bloc, nu se aud glasuri de copii, e... liniște. Un loc neutru, fără viață. Cred ca tot ce se spune este adevărat, banul răpește umanitatea din om, bunătatea, zâmbetul de pe chip. Urcăm cu liftul până la etajul al 14-lea.
Bate la singura ușă care există la etajul acesta. Nick a avut dreptate, bani pentru el sunt infiniți, tipul stă într-un penthouse. Ușa se deschide iar Logan apare în cadrul ușii tragandu-și un tricou pe el și cu un gest tăcut ne invită în casă. Aici e la fel ca în bloc. Nimic uman. Nici-o poză, nimic special, o pată de culoare, un fir de păr roșcat de al lui Logan, un strop din personalitatea lui.
- Neața... Victor, Nick. Ce vă aduce pe la mine?
- E ora 14. Nu mai e dimineață, zice Nick tăios dar prietenos în același timp.
- Acum m-am trezit, deci pentru mine e dimineață. Vreți ceva?
- Nu, mersi. spun și mă așez pe canapeaua albă din living.
Casă asta e doldora de catrafuse scumpe.
- Deci? spune Logan
- Aseară la petrecere, mi-ai spus să nu mă încurc cu sora ta.
Cum aude asta, devine brusc serios și se îndreaptă de spate.
- După ce m-am jucat jocul ăla cu Miles, m-a tras de mână și m-a încuiat în baie cu ea și o sticlă de șampanie. Îți jur că nu am făcut nimic cu ea. Am refuzat-o.
- Te-a ales pe tine pentru că a fost prima oară când te-a văzut. I-am amenințat pe toți sa nu se atingă de ea, se blochează puțin gândindu-se. Continuă...
- După ce am refuzat-o, mi-a făcut poze în timp ce făceam sex cu cineva și acum mă șantajează.
- Uite frate- își împreună mâinile- dar nu vad care e problema. Nu îți place publicitatea? Sau nu îi convine ei?
- O poza în care făcea sex cu mine, spune Nick și îi atrage atenția lui Logan.
- Ce? omul nostru, salvarea noastră începe să râdă. Am mai văzut eu filme porno, cu veri care făceau sex, dar în viata reală... stă puțin și se gândește. Stai... ești poponar?
- Omule, nu suntem veri, îl opresc din a mai spune vreo vorbă jignitoare. Am un contract cu tatăl lui.
- Totuși, nu. Nu suntem poponari, completează Nick. Am fost doar beți și excitați. Ne ajuți sau nu?
Își trece mâinile prin păr de parcă i-am zis vreo bombă. Își îngroapă fața în mâini și spune:
- Ce vrea de la tine? Nu poti să îi dai?
- Să o fut vrea. Dacă făceam asta și aflai...
- Te mătrășeam. În fine, scap de poze. Dar îmi rămâi dator, știu cum e sa ți se afle unul dintre cele mai ascunse secrete.
- Nu o să fie... furioasă, supărată sau ceva? zic neîncrezător.
- Dacă spune ceva... o să rămână fără bani de buzunar.
- Dacă tot am rezolvat, spune Nick, noi o să plecăm.
- Ne mai vedem la următoarea petrecere, zice Logan.
- Pa, Logan, îi fac cu mâna și intrăm în lift, Logan e încă afară.
Înainte să se închidă liftul, Logan îi spune lui Nick:
- Îmi rămâi dator, blondule!
Nick îi face cu ochiul iar liftul se închide. Se întoarce la mine.
- Vezi, iubire? Totul e bine.
- Bine, blondule.
Îi pun mâna pe talie și îmi lipesc buzele peste ale lui. Liftul se deschide și redevenim serioși când vedem un grup de persoane care așteaptă sa ieșim din lift. O babă plină de aur, se uită disprețuitor la mâinile noastre împletite. Le facem loc fără să îi băgăm în seamă și plecăm.
- Mă mai lași și pe mine să îmi conduc mașina??
Îi pasez cheile și ne urcăm în mașină. Ieșim din parcare și intrăm într-un sens giratoriu aglomerat. Mă trezesc fascinat de mâinile lui si de el, în trafic. Se presupune că șoferii de mașini mari sunt duri și rigizi în trafic, dar el nu e așa. Mișcările lui le vezi adesea la un șofer de mașină mică. Relaxarea cu care conduce, degetele lui răsfirate de pielea scumpă a volanului mă duc cu gândul la ce ar face cu trupul meu dacă ar avea controlul total.
- La ce te gândești? se uită la mine cu colțul ochiului.
Mă trezesc din gânduri și recunosc:
- La tine!
Zâmbește discret.
- Continuă. Sunt foaaaaarte curios, zâmbește mișelește.
- Ai avut și mașină mai joasă?
- Da, un BMW seria 7. De ce?
- Nu conduci ca un șofer de mașină mare. Ești mult mai... grațios.
- Grațios? repeta după mine nedumerit.
- Mhmmm...
Mă pierd iar in gândurile mele.
- Stai... cate mașini ai avut?
Începe să numere pe degete și mă încrunt. Se pare că el e unul dintre copii ăia, cu care m-a confundat în prima zi când ne-am cunoscut.
- Asta e a 2-a. De ce întrebi? face stânga pe o străduță.
- Întreb doar. Voiam să văd în cât puf stă fundulețul ăla al tău, murmur mai încet.
Își desprinde o mâna de pe volan și mi-o pune pe coapsă. Mă strânge ușor cât să-mi atragă. Încă atent la drum își plimbă mâna în sus și în jos.
- Te-am auzit, mă strânge mai tare și îi apar câteva vene pe mâna, fundulețul ăsta al meu i-o cam rupt cardul lui tata.
Ajungem în fața casei lui și își ia mâna de pe coapsă mea. Parchează în garaj, iar în curte ne așteaptă Torres.
- I-ai arătat bestia lui Victor? spune Torres, glumeț din naștere.
- Da, îmi place foarte mult. O să îmi iau și eu una. În altă viața, poate.
- Niciodată nu știi ce îți rezervă viitorul.
Mergem pe aleea de marmură si ne așezăm pe niște scaune de grădină, albe, frumos împletite.
- Tată, parcă voiai să mergem undeva azi. Mai mergem? schimbă Nick subiectul.
- Da, asta voiam să vă zic. Duceți-vă să faceți un duș și la 16 ne întâlnim în sala de mese. Mergem să îi arăt lui Victor cum stau treburile. Să fiți țiplă!
- Mergem la cină? cer eu să mă asigur.
- Da, hai, duceți-vă.