Stau pe podeaua baii si ma uit intr-un punct fix. Mintea mea nu e aici. Mintea mea este in 2013, cand totul era bine. Tata era aici, mama era mult mai fericita. Bunica ma iubea. Iar bunicul.. nu era aici. Chiar daca aveam 5 ani, inca imi amintesc anumite momente de atunci, precum serile in familie, diminetile in familie. Zilele in care chiar eram o familie. Acum totul s-a schimbat si se schimba in continuare, mai mult in fiecare zi.
In 2017, bunicul s-a impacat cu bunica si s-a mutat la noi. Ma iubea. Si acum o face dar intr-un mod mai diferit..
Continui sa ma gandesc la zilele in care chiar eram fericita dar o bataie in usa ma intrerupe.
-Shivani, mai stai mult in baie? intreaba fratele meu
-Imediat ies!
Ma ridic usor de pe podea cu o durere groaznica la picioare si trag apa, pentru a nu fi suspicioasa. Imi sterg lacrimile si ies din baie. M-am saturat sa stau aici.
Merg in camera mea si ma pun direct in pat. Am avut o zi de cacat, ca de obicei. Imi ingrop fata in perna.
Telefonul meu suna. Chiar n-am chef de nimeni acum asa ca ignor. Nu resping, nu fac nimic, doar imi pun telefonul pe silentios, fara sa-mi mai pese de cineva.