E aproape 1 noaptea. La cât dracu termină păcălici ăștia de planificat... Dumnezeu știe ce? Pe bune acu' , sunt aici de aproape 5 ore și toată lumea arată fresh. Zici ca acu' au venit, dansează, râd, vorbesc. Eu probabil că am cearcăne duble.
Îmi învârt wiskhey-ul în pahar și mai iau o gura din el. M-am ținut de cuvânt. E primul sau al doilea pahar. Mi s-au propus mai multe "joburi" după ce se termină astea două luni, dar la fiecare oferta, Torres, mă inghiontea cu piciorul pe sub masă, și ofeream un răspuns de genul:
" Da, o să mă gândesc și o să vă anunț"
Mă trezește din conversația plictisitoare, bâzâitul telefonului din buzunar. Mă uit la el dar pe ecran scria număr necunoscut. Mă uit la persoanele de la masă, dar nimeni nu era atent la mine. Ma ridic de pe scaun și intru pe un culoar unde nu era gălăgie. Raspund la telefon dar nu se auzea nimic.
- Alo, cine este la telefon?
- Ce bine e să-ți aud vocea, fiule!
Cum de nu m-am prins? De data asta sunt nevoit oarecum sa vorbesc cu el. Mă suna în fiecare săptămână, cu număr privat în speranța că poate o sa răspund. De multe ori îl lăsăm sa sune și ascultam tonul de apel. Îl schimbasem special pentru a fi mai plăcut, în caz de nu înțelege mesajul și insistă cu mai mult de un apel.
- Ce vrei? zic căscând plictisit si uitându-mă la ceasul de la încheietura dreaptă.
- Să văd ce îmi mai face fiul și să îl întreb de unde are un costum așa scump.
- De unde... spun confuz și mă uit panicat stânga-dreapta. Oare e aici?
- Știam eu că iți stă bine la costum! Păcat... viața asta puteam sa ți-o ofer și eu.
- Pe dracu! strig nervos. Voiai doar să fiu cățelul tău fidel.
- Poate și asta... dar sa lăsăm trecutul. Ce mai faci? A ajuns pe la urechile mele ca te-ai înhăitat cu Leonard Torres. Ce prestezi? Întreabă de parcă era eram o prostituată, angajată pentru a i-o suge la rece.
-Afaceri. spun sec. Ești aici?
- Ce nu știi, nu te omoară! Poate sunt, poate nu sunt. Cine știe? spune și pot să jur că rânjește.
- Răspunde! mă răstesc
-Nu țipa la tatăl tău! Am și eu oamenii mei. Oamenii mei fideli, țin să menționez.
Tu realizezi ca arăți exact ca mine tânăr? Cum să nu aud ca un Christopher de Lorensis, varianta mai tânără, e la ditamai adunarea mafiota în Madrid? Și nici măcar nu ești mafiot, fiule!
Ascult cacaturile pe care le spune, plictisit. De ce nu îi închid în nas? Sincer, îmi place când își usucă gura de pomană.
-Ce să fac? Am avut noroc în viata. spun cu o pozitivitate falsă
- Când ai să renunț la asta, si să vii acasă, și să preiei afacerea și compania, să îmi faci un nepot care să moștenească tot?
- Niciodată. ¡ Deja de soñar!
- În fine, tu știi că ușa casei mele e mereu deschisă.
- Eu zic sa o încui, de preferabil cu 2 lacăte.
- Nah. O să rămâi fără prostii de învârtit, fără bani și așa mai departe.
- Nu fi asa sigur pe tine. replic încrezător
- Iti dau 3 luni de acum. Dacă nu îți faci apariția, un telefon dau și nimeni nu o să se mai uite la tine. Nici de ai fi cerșetor. Deci... tu alegi, dragule.
Și îmi închide. Mda...o conversație normală de zi cu zi, tata-fiu. Deși e prima oară când aud amenințarea asta, știu că nu va face nimic. Îi pasă prea mult de averea lui, ca să o dea pe mana unui străin în care nu ar avea încredere. Nu că în mine ar avea...
Totuși... are încredere în mine. Defapt în el. Asta vrea sa fiu, o copie fidelă de a lui.
Asta nu vreau eu să fiu, nu vreau să fiu un om de afaceri ieftin, care stă toată ziua cu nasul în hârtii, sau mai rău... să dau un telefon și să pun pe cineva sa omoare pe altcineva doar pentru ca nu mi-a convenit mie cum a vorbit. Să am o nevastă pe care sa o vad odată pe luna, să o îngrop în firme scumpe și care nici măcar nu m-ar iubi.
Și cireașa de pe tort...un copil. Care să crească la fel de nefericit cum am fost și eu.
Să nu pot sa particip la evenimentele importante din viata lui pentru că sunt plecat în nuj ce țări luxoase.
NU VREAU ASTA!
Îmi bag telefonul în buzunar și ies de pe coridor, ducându-mă înapoi la masă. Mă așez pe scaun, fericit că nu mă întrebă nimeni unde am fost.
***
Mașina intră în curte iar porțile se închid automat în urma ei. Ies din mașină și mă uit la telefon. 3:27. Mă doare capul de mor. Mă duc în grădină spre foișor, sperând să-mi treacă durerea de cap cu o țigară. Mă așez pe bancă și îmi scot telefonul și pachetul de țigări. Nu fumez foarte des, doar când trebuie sa mă detensionez. Renunț la țigări când văd că nu am brichetă. Iau telefonul și deschid Google. Caut următoarea carte.
Ritualuri neștiute din vremea lui Iulius Cezar.
Ce dracu o face Torres cu cartea asta? Ritualuri că să nu li se mai scoale dușmanilor? În fine nu e treaba mea. Hopa... se pare că data viitoare mergem în Grecia. Mă așteptam la asta. E țara mea preferata. O sa îi placă lui Nick.
Promisiunea aia tâmpită! Risc foarte mult luându-l cu mine. Prea mult. Totul e așa ciudat. Adică mi-a... Dar suntem bărbați. Și e prea ciudat dar în același timp și tentant.
Mă gândesc doar la tâmpenii. Să mă ia dracu! Trebuie sa o dreg cu el. Dar nu azi. Sunt mult prea obosit.
Îmi iau lucrurile și mă duc în cameră. Îmi așez hainele pe un umeraș și îmi iau un tricou pe mine. Îl trag pe mine și încui ușa pe dinăuntru. Sting becul și mă bag în pat. Îmi pun telefonul pe silențios și mă culc în sfârșit.
Ma trezesc dimineața cu o bătaie puternica în ușă. Mă ridic somnoros din pat și deschide ușa. Fac ochii mari când în fața ochilor mei îl vad pe Nick. Îl trag înăuntru ca să nu îl vadă cineva și închid repede ușa.
- Ce dracu cauți aici? întreb nervos
- Chill, vic. Tata a plecat. Nu sun camere de luat vederi în casă. Isabelle e cu el.
- Ce cauți aici? Cât e ceasul? Ce vrei? zic și ma pun pe pat
- Pe tine, logic. E 11. Sa stau cu tine. Ce e ăsta... interogatoriu?
- Sa stai cu mine? Știi... mie mi-e cam somn.
- Nu-i nimic. Dorm cu tine, nu e prima oară.
Se pune pe marginea patului și se învelește cu pătura. Ma pun cu capul pe perna și îi inconjor mijlocul cu mâinile. Îmi bag nasul în părul lui și ma trazneste un gând.
CE PULA MEA FAC?
Sar din pat și îmi iau niște pantaloni pe mine, aducându-mi aminte că sunt în boxeri.
- Ce dracu ai? Nu e ca și cum nu te-am mai văzut dezbrăcat .
- Nick... nu e normal. Hai sa nu mai facem asta. Nu ma mai forța!
- Sa te forțez?! Nu e normal!? Scutește-mă...
Sare din pat și se agață de gatul meu. Nu mă sărută, doar sta la gatul meu.
- Și aseară ce a fost? Huh? Îți era mila de mine sau ce?
- Nu doar ca... nu știu
- Uite. se pune în fața mea și se uită în ochii mei. Nu trebuie sa punem etichetă. Relație sau gay. Doar... ne sărutăm și... știi tu.
Îl sărut și mergem la bucătărie sa ne bem cafeaua.
....
Scuze pentru așteptare băieți. Și pentru capitolul scurt. Si pentru eventualele greșeli. Ne auzim. <33