Okey, guys, sunt bolnavă moartă și am avut o revelație. Vreau sa îmi îmbunătățesc stilul de a scrie. Asa ca de acum încolo voi scrie din perspectiva lui Victor pentru ca, în acest fel pot sa detaliez mai mult fără sa fie ca dracu si să pară ca o carte din aia clasică cu multe greșeli gramaticale și fără sens. Oricum, înainte să o finalizez oficial o revizuiesc și îmbunătățesc.
- Scuza-mă, Torres, dar chiar trebuie să vin? întreb a zecea suta mia oara, deja sătul de același răspuns de fiecare dată
- A câta oară trebuie sa spun, da. Nu o să fie așa rău. E doar nu fel de cununie unde merg oameni importanți. Dar de obicei se merge mai mult pentru a discuta despre afaceri decât pentru eveniment in sine.
- Având în vedere ce ai spus, nu am ce cauta acolo. Nu sunt cineva și nici nu am fost invitat.
- Aici greșești. îmi spune, punând accentul pe faptul ca sunt cam un nimeni. Când ești cu mine ești chiar foarte important. Toată Spania știe că nu intră oricine în afacerile mele, fie ele că mi se vinde o guma de mestecat.
- Am înțeles. renunț sa protestez. Mă duc să mă îmbrac. La cât plecam?
- La 7 să fii jos. Poți sa te duci la Nick să vezi dacă s-a îmbrăcat și să ii spui la cât plecăm?
- Da. Acum mă duc.
Ma întorc cu spatele la el și urc scările leneș. Ajung la ușa lui Nick și bat de două ori.
- Hei, puștiule! Ești pe aici? întreb sceptic, gândindu-mă când l-am văzut ultima oară și unde ar putea fii.
- Aici, Vic. Intră! se aude cu o voce neobișnuită din baie
Dacă era dezbrăcat? Și i-am spus să nu se mai dea la...
- Nu sunt dezbrăcat, dacă la asta te gândești, striga din baie pe aceasi voce, citindu-mi gândurile parcă.
Întru încă cu urme de îndoială și rămân șocat de cea ce văd. Puștiul ăsta de 19 ani se bărbierește, chiar dacă nu are pic de păr pe față.
- Ce dracu faci?! mă uit la el realizând c6a ceva îmi sare cam mult în ochi.
- Nu se vede? se uita la fața lui în oglindă care era plină de spuma și își continuă treaba.
- Am câteva lucruri de zis. Ăla e cumva al meu? arat cu degetul spre big. DE LA MINE DE ACASA?
- Mda... așa se pare. se întoarce la mine și zâmbește.
- Măcar știi să faci asta? observ că i se prelinge puțin sânge
- Logic ca stiu. se uita la el iar și observă sângele. Oh shit! Nu știu să fac asta.
- Ai pus prea multă spumă. ii pun degetul pe față. Iar aici... nici nu se pune spumă. Lasă-mă sa te ajut. Altfel o sa te faci de râs.
- Bine, dar ai grija sa nu îmi tai moaca.
- E deja tăiată. replic tăios iar el se uită urat. Spală-ti fața!
Și a spălat fața iar eu mi-am pus spumă pe mâini. I-o aplic pe față cu grija ca să nu îl ating unde s-a tăiat. Eu aplicandu-i spumă pe față. Mâinile mele pe fața lui! Timpul parca se oprise în loc. Încercăm sa îi ignor ochii care ma ațpinteau fără sa trădeze vreo emoție, conturandu-mi trăsăturile feței.
Ochii aceia verzi!
Veșnic păcătoși...
Iau lama de ras și o clătesc de spumă. Mi-a furat-o. Imposibil și imprevizibil. Încep să îl barbieresc, mișcându-mi mâinile în încercarea de a nu-l tăia. Nici măcar nu se mișcă. Se uită adânc în ochii mei chiar dacă încercăm să nu fac contact vizual cu el.
- Gata, spun după ce m-am purtat destul de drăguț cu fața lui.
- Mulțumesc! Și îmi pare rău că l am furat.
- Nu-i nimic. spun încă proptit acolo în fața lui, încă evitând contactul vizual.
Mă apucă de fața și mă forțează să mă uit în ochii lui.
-De ce îmi eviți privirea, Victor? Întreabă uitându-se într-un fel in ochii mei...care aprinde ceva. Are ceva în voce care mă omoară. Ceva ce nu poate fii explicat... ceva fermecător în același timp dar și ceva liniștitor care te face sa te simți în siguranță, acasă.
- Nu ți-o evit. De ce crezi asta?
- Nu știu, poate pentru ca nu te uiți în ochii mei. Ți-e frica cumva?
- Da. Știi ca ar putea întra tacto și ne-ar vedea așa...
- Asa cum? zice și îmi dă drumul la față
- Așa. În fine, la 19 sa fii jos. Ma duc să fac duș.
- Fără mine? întreabă dar nu-l mai aud pentru ca plecasem deja.
De ce dracu îmi bate inima așa tare? E un copil prost. Ma duc la mine în cameră și încui ușa și dau drumul la apă. Mă dezbrac în grabă, văzând ca nu mai e mult până la 7. Caut prin playlist și ma bag în cada. Imediat cum am fost ud complet a început sa cânte Hozier- Take me to curch.
-Nu ajuți la nimic, playlist-ule.
Cat ma spălăm pe cap se auzeau celebrele versuri:
The only Heaven I'll be sent to
Is when i'm alone with you
I was born sick, but I love it.
Ce melodie bună pentru acest moment. M-am relaxat atunci când s-a terminat și a întrat ceva Bllie Eilish. Mi-am înfășurat un prosop în jurul taliei și m-am pus în fața oglindei. Am șters aburii de pe ea și m-am admirat. Ar trebui sa mă rad pe față?
Nah, trebuie să arăt respectabil, matur.
Ma spăl de 3 ori pe dinți, că na. Îmi usuc părul cu feonul și mi-l dau pe spate. Nu arăta nici rau, nici de parcă mă duc la agățat.
Mă duc în cameră, și pe pat mă aștepta costumul meu negru , făcut pe comanda pe ultima suta de metri, un palton de la nu știu ce designer care e prieten cu Torres și o sticlă de parfum, care costă probabil cât tot dulapul meu. M-am parfumat, aranjat și sunt ca scos din țiplă cum ar zice Nick. Nick.
Imi iau pantofii negri de la același designer cu paltonul și mă duc la Nick.
- Hei, puștiule! Ești gata? Deschide ysa și rămân cu gura căscată. Este... Wow.
Era la fel de aranjat ca mine. Cu costum, cămașa albă, palton. Arata perfect!
- Ce bine arăți, Victor! Mergem?
- Da, zic și ma uit la ceas. 18:48. Intra puțin înapoi.
Intru în camera si închid ușa după noi. Era nedumerit. Sincer nici eu nu știam ce fac.
- Ce es...? încearcă sa spună,dar îi acopăr gură cu a mea. Imi răspunde la sărut și mă lipește de ușa, vârându-si limba in gura mea. Îmi explorează gură lacom. Când ne despărțim mă uit la el și de parca nu s-a întâmplat nimic îmi aranjez hainele.
- Fără mârșăvii! mă uit din nou la ceas. După tine, domnule!
Ne înțelegem din priviri si ieșim din cameră. Îmi iau cheile, telefonul și portofelul și pleacăm.
- La naiba, băieți, ce bine arătați. ne laudă Torres care era îmbrăcat cel mai bine dintre noi.
- Mulțumim, spune Nick.
- Fiule, du-te în mașină! Vreau să vorbesc ceva cu Victor.
- Da , tată. Nick pleacă iar eu rămân singur cu Torres.
- Ce vreți sa vorbim?
- Te-ai ținut de cuvânt? Sper ca nu v-ați apropiat?
- Nu, n-am treaba cu el. Nici nu cred că îl interesează.
- Bine. Încă ceva. Să nu bei prea mult. Și să fii rezervat. Fără detalii despre afacere.
- Dacă tu nu spui nimic, nici eu nu deschid gura. Totul e confidențial.
Aproba cu o înclinare de cap și mergem la mașină. Limuzina, mai bine spus. Nu am mai mers niciodată cu așa ceva, chiar dacă înainte sa plec de acasă eram bogat. Tată nu voia sa ma bage în afacerile lui, pană când ceva s-a schimbat. Niciodată nu mi-a zis ce, dar dintr-o data a vrut sa ma ia peste tot. Era dubios, de aia am plecat.
Evenimentul era fix in mijlocul Madridului, la un fel palat cu o grădină mare, superbă. Torres a trebuit să mă liniștească, că nu va fii nici-o problemă, pentru că...să fim sinceri, sunt neinvitat. Niciodată nu mi-a plăcut sa ies în evidență, mai mult decât este nevoie. Știți proverbul ăla? Mutul fu** pământul? Ăsta sunt eu.
La intrare în palat, erau sute de reporteri. Asta înseamnă că cei care țin evenimentul sunt importanți. Coboram fin mașină încercând sa nu fim fotografiați de nimeni. Va dați seama ce ar fii dacă ar vedea tata asta? Cred ca a 2-a zi aș fii luat pe sus, în drum spre San Sebastían. Suntem întâmpinați de 2 chelneri, îmbrăcați la 4 ace , așa cum ar trebui la un eveniment așa important, iar aceștia ne conduc la masa noastră.
Se pare ca stăteam la masa cu un cuplu foarte drăguț. Domnul era un senator, trecut de vârstă tinereții, cam în jur de 50j de ani, care se ținea foarte bine. Iar doamna , mai în vârstă ca el era îmbrăcată cu decolteu cam indecent și un machiaj cam strident pentru vasta dumneaei.
Torres și domnul, care mai târziu am aflat ca îl cheamă Hugo Tosar, au discutat despre politică mai bine de un ceas, când s-au alăturat și alți bărbați. Am fost prezentat câtorva dar, discutia s-a limitat doar la prezentare.
- Și, tinere, ai de gând sa iți termini studiile? îl întreabă un domn pe Nick
- Da, anul viitor va începe primul an la Harvard, răspunde Torres, în locul lui.
Când am auzit asta m-am întors la el, dar acesta mai avea puțin și se îneca cu gin. Același tip de gin a băut și in seara aia. Nu îmi aduc aminte sa fii pomenit asta.
- Foarte frumos, băiete. Harvard, este una dintre cele mai bune universități din Lume. Mai ales ca este în State. O experiență nouă este mereu binevenită.
- De acea am și ales-o. spune Nick, intrându-i în joc tatălui său
Mă uit cu subînțeles la el , dar doar belește ochii la mine, parca neștiind de ce a spus asta. Mă uit la el și îi fac semn cu capul să mergem să vorbim. Cu scuza că trebuie să dau un telefon, mă duc în toaleta și îl aștept. La câteva minute, apare.
- Te duci la Harvard?! întreb șocat
- Ma duc în pulă. spune nervos învârtindu-se agitat prin cameră
- Atunci care e faza?
- Cred ca a spus-o de gură lor. Dar dacă chiar mă duc? Mai are obiceiul de a spune pe ultima suta de metri. Nu vreau să mă duc în State. Nu vreau să plec din Spania.
Mai avea puțin și plângea. Mi se făcea și milă de el. Îmi aduceam aminte de copilăria mea. De multe ori eram pus sa fac lucruri împotriva voinței mele. Era la fel de neputincios. Pun mână pe el ca să nu se mai învârtească ca un titirez și îl îmbrățișez.
Din tot ce as fii putut sa fac, l-am îmbrățișat.
Surprins, mă ia la rândul lui în brațe și rămânem așa câteva secunde. Era liniște.
Mă desprind de el și rămânem nas în nas. Îi simt respirația caldă. Mă uit în spatele lui, și fără sa ne desprindem unul de altul, intram într-o cabină și o încui.
- Ce îți coace mintea? Îmi șoptește încet
- Shhh. ii pun degetul pe buze și îl sărut puternic. Îmi pune mâinile pe obraji mei și adâncește sărutul. Îl lipesc cu spatele de ușă dar ma împinge înapoi și mă pun cu fundul pe capacul de wc. Se pune în poala mea și ma sărută din nou.
- Ce joc de al tău mai e și ăsta? întreabă gâfâind
- Joc? Nu e niciun joc. zâmbesc pervers. Dacă crezi că e vreun joc, putem pleca. Dau să mă ridic, dar își lipește buzele iar de ale mele. Cu buzele lipite, își ridica mâinile și îmi desface 3 nasturi de la cămașa și își lipește buzele de pielea de la baza gatului meu.
Dintr-o dată se aude ușa de la intrare și ma trezesc la realitate. Bărbatul care tocmai intrase, se certa la telefon. Ma uit la Nick și îi fac semn cu degetul sa tacă.
- Da... spune-i ca nu pot să... nu...nu. Vin acum, ce dracu sa fac. Se aude ușa iar noi respiram ușurați.
- Ce facem acum? întreabă puștiul
- Ma duc eu primul și vi și tu la câteva minute. Bine?
- Da, bine. Și cu... asta cum rămâne?
- Dacă vrei continuăm acasă. spun pervers și ma închei la cămașa.
Îl sărut și plec înapoi la conversațiile despre vreme și politică.
Capitol de 2 mii de cuvinte, viețile mele.
Hai cu un vot pentru efort. <33