- Cum îndrăznești?!
Atât reușește sa spună pentru ca ii dau la o parte și înaitez spre ieșire, știind ca nu mai am mult pana sa izbucnesc în plâns.
Când pășesc afara din club, lacrimile deja îmi invadau ochii făcându-ma sa vad în ceață.
Nu știu din ce motiv plâng. Pentru ca l-am văzut cu tarfa aia? Pentru ca lăsat-o sa ma facă în fel și chip deși știe de ce fac tot ce fac? Sau pentru ca i-a luat apărarea și a continuat sa ma ia la mișto? Pentru ca a ținut-o de talie și i-a spus "Iubito"?
Habar nu am. Poate ca plâng pentru toate motivele astea.
Încep sa merg spre casa cu pași mici, simțind cum o sa ma lase puterile în orice moment. Mi-e din ce în ce mai rău și nu știu ce naiba e cu mine. Mi-e frica pentru ce as putea avea.
Dar cel mai mult, îmi e frica sa ajung acasă știind ca nenorocitul acela ma așteaptă.
Groaza ma acaparează cu fiecare minut în care ma apropii de casa și când sunt în fața ușii, mi se taie respirația.
Intru înăuntru și tot ce aud în jurul meu e liniștea. Liniștea dinaintea furtunii.
Ma uit în bucătărie, dar nu e nimeni. În sufragerie, ma aștept să-l vad întins pe canapea cu o bere în mana și alte doze pe măsuță și pe covor, uitându-se la tv. Dar nu e nici acolo.
Când verific întreaga casa, realizez ca chiar nu e acasă.
Nu pot exprima fericirea pe care o simt în momentul asta. Cred ca nici dacă as fi câștigat la loto nu as fi asa fericita.
Mergând în camera mea, care e mai mult un spațiu de depozitare din câte se poate observa: Un geam vis-a-vis de ușa, o saltea murdara lângă peretele din stânga, un dulap vechi care dacă te apropii prea mult de el s-ar putea sa cada peste tine, un covoraș murdar și câteva cutii.
Cam în asta consta camera mea. Totuși nu ma plâng.
Îmi las rucsacul la lângă ușa dar îmi amintesc ca trebuie să-i las banii undeva în caz ca vine cât timp dorm. S-ar putea a fie beat și sa creadă ca nu am făcut nimic în seara asta. S-au ca i-am cheltuit. Scotocesc prin rucsac, și când găsesc banii ies din camera mea intrând în a sa și lăsându-i pe pat.
Camera lui era mult mai diferita decat a mea. Avea un pat de doua persoane, destul de comod, un dulap frumos alb, un dulăpior mai mic pe care era așezată o plasma un covor în fața patului și la geam avea perdele. Totuși, era dezastru. Cum e de obicei. Desi am făcut de câteva ori curățenie mi-a interzis sa mai intru în camera lui dacă nu ii duc banii acolo. În rest nu am voie s-o fac.
Ies din camera și merg în a mea, luând din dulap tricoul lui Hoseok care habar nu am cum a ajuns la mine acum câteva luni și merg sa fac o baie.
Îmi dau voie sa plâng din nou când rănile mele fac contact cu apa calda.
Stau o ora și ceva în cada apoi ies și ma îmbrac în tricoul negru și o pereche de pantaloni scurți.
Ma întind pe saltea, acoperind-mă cu o pătură subțire.
*
Ultima zi de scoala a fost destul de obișnuită. Profesorii ne-au urat vacanta plăcută, ceea ce clar n-o sa fie pentru mine, și au discutat diferite teme: Unde merg la mare, ce fac în vacanta, pe unde o sa călătorească cu prietenii sau familiile lor. Pe scurt discuții care nu ma privesc pe mine.
Acum, fiind vineri seara, sunt nevoita sa merg din nou în locul acela groaznic. Sper doar sa nu-l mai vad pe Hoseok acolo. Sau mai rău, să-l vad cu tarfa aia.
Jur c-o sa ma iau de capul ei dacă se mai uita măcar la el. Cu toate ca nu am niciun drept.
Urăsc să-l vad cu alta. Și da, știu da mi-am făcut-o cu mana mea.
Ajunsa în vestiar, ma schimb în "hainele", pentru ca nu sunt in tocmai haine, acelea și pornesc spre scena așteptând sa întru alături de Amanda și Maya.
*
Dansam în timp ce îmi plimbam privirea prin sala. Nici urma de Hoseok.
Respir ușurată, într-un fel, și îmi continui treaba.
*
Vorbisem prea repede. Își face apariția împreună cu tarfa aceea, având din nou mâinile pe ea. La naiba!
Deja începeam sa încurc pașii, și abia au apărut.
Îmi mut privirea, silindu-mă sa nu-i privesc. Desi tot la ei priveam.
O ținea în brate, ii mângâia spatele grijuliu, în timp ce vipera zâmbea drăcește la mine.
El în schimb, nu afișa nicio expresie.
Sângele îmi fierbea în vene în timp ce ii priveam.
Ei acolo îmbrățișați, pe canapeaua aceea neagra. Eu aici pe scena asta, dansând la o bară și făcând striptease.
Grozav.
Tresar când vipera își întoarce capul spre Hoseok și își lipește buzele de ale lui. Șocul ma făcuse sa ma opresc din ce făceam. Stătea ca proasta și ii priveam pur și simplu simțindu-mi inima sfărmându-se în mii de bucatele.
Lacrimile începeau să-mi împânzească ochii în timp de tarfa se așază mai bine în poala lui sărutându-l de parca nu s-ar fi văzut de un car de ani. Mâinile lui umblau încet pe spatele ei, pana ajung sub fundul sau.
Se ridica, având-o pe tarfa în brate, și înaite sa plece cu ea undeva unde probabil o sa și-o tragă, cobor de pe scena în văzul tuturor și în timp ce melodia continua sa cânte și eu trebuia sa continui sa dansez. M-am saturat.
Ma îndrept spre vestiar cu lacrimi în ochi și pe obraji, și când ajung înăuntru trântesc ușa atât de tare încât tresar.
In capul meu era un singur gând: E cu tarfa aia pe undeva prin club, dezbrăcați și trăgându-și-o. În timp ce eu continui sa plâng pentru el.
La naiba cu toate!
Eu nu am fost în stare sa ii ofer asta. A spus ca sunt prea mica pentru pasul asta. Iar eu am fost de acord. Poate ca trebuia sa insist. Poate ca trebuia să-l conving s-o facem. Poate ar fi schimbat ceva...de fapt, nu ar schimba cu nimic faptul ca l-am mințit și ca singurul lucru pe care-l mai simte pentru mine în momentul asta e ura.
Helooo
In momentul asta sunt foarte curioasa de ce credeți despre Alexa :) asa ca nu ezitați sa-mi lăsați un comment <3