*Peste câteva ore*
Pov Min-So
Eram în Castel, Jimin nu-mi dădea voie să ies afară deloc. Stăteam în camera mea,fiind atât de întunecată, crengile copacilor erau deasupra geamului meu abia de poate intra puțină lumină. Stăteam plictisită pe pat,voiam să vină seara să pot dormi!
Aud o bătaie în ușă fiind Jimin, intră în cameră cu o tavă de mâncare și mi-o pune pe măsuța!
Jimin- Mănâncă Min-So!
Min-So- Nu mi-e foame!
Jimin- Nu ai mâncat nimic de când este aici! Mănâncă.
Min-So- Ți-am spus că nu vreau, lasă-mă în pace!
Jimin- Nu mă interesează că te comporți așa cu mine Min-So,fac asta pentru binele tău!
Min-So- Nu Jimin,faci asta pentru tine,nu sunt fericită aici!
Jimin- Preferi să mori în brațele lui?
Min-So- Da,asta prefer!
Spun și mă ridic trecând pe lângă el dar el mă prinde de mână și mă trage înapoi. Eram foarte aproape de el, ochii lui îmi priveau buzele dornic parcă să le sărute. Se apropie de mine și mă trage până mă lipește de el, îl privesc nervoasă!
Min-So- Nu încerca să mai faci asta Jimin,nu mă dă pe spate cu nimic!
Jimin- Nici nu trebuie Min-So, ți-am spus de o mie de ori că te iubesc!
Min-So- Iar eu nu simt la fel, încetează,nu mă atragi,e doar jalnic!
Jimin- Jalnic e faptul că încă te gândești la el în Castelul meu!
Min-So- Lasă-mă să plec!
Jimin- Nu sunt prost să fac asta!
Min-So- Atunci voi pleca și fără acordul tău!
Vreau să trec pe lângă el dar el mă oprește nervos dându-mi o palmă peste față. Rămân înlemnită,cu palma pe obrazul meu, probabil roșu de la palma lui. Îl privesc dezgustată,el fiind foarte furios!
Jimin- Ți-am spus că nu pleci nicăieri Min-So, ești a mea acum!
Min-So- Mai bine mor decât să te iubesc pe tine!
Jimin- Singurul care va muri va fi Jungkook în câteva zile, și nu vei mai avea ce să faci. Tu crezi că va veni după tine,fie, să vină,dar dacă îmi calcă pragul Castelului e ca și mort!
Min-So- Ești prea naiv Jimin,nu ști despre cine vorbești!
Jimin- Fi serioasă, Jungkook e un papă lapte!
Min-So- Mai vedem noi!
Trec pe lângă el dar el mă ia de mână și mă trântește în pat, se pune peste mine și începe să mă sărute forțat. Încerc să mă zbat,dar mâinile lui îmi țineau mâinile deasupra capului, neputând să fac nimic cu ele,deci încep să dau din picioare!
Min-So- LASĂ-MĂ!
Țip dar el mă sărută și mai apăsat,deja îmi venea să vomit. Cu o forță misterioasă îmi ținea mâinile,iar mâinile lui plimbându-se nebunatic pe corpul meu fragil, simțeam cum îmi sfâșie rochia,fiind acum doar în lenjerie sub el. Încep să țip și să plâng în același timp, mă sărută pe gât, mușcând agresiv părți din piele lăsând semne vineți. Gem dureros când acesta îmi mușcă pielea pieptului, lăsând și acolo semn!
Mă zbat până trupul meu începe să tremure de frică,nu voiam să fiu violată!
Min-So- Jimin te rog lasă-mă!
Jimin- Ești numai a mea!
Spune și îmi dă sutienul jos,fiind acum cu pieptul gol în fața lui. Se blochează uitându-se la sâni mei, profit de ocazie și îl lovesc sub centură,acesta gemând de durere se prăbușește lângă mine. Mă ridic și fug în baie,am încuiat ușa și am început să plâng. Corpul îmi tremură iar lacrimile se scurg neîncetat pe față!
Îmi pun mâna pe gât și văd o ușoară urmă de sânge, atunci mă sperii rău!
*O oră mai târziu*
Pov Min-So
De aproape o oră Jimin bate la ușă, țipând să-i deschid, tăceam stând jos cu un prosop pe mine,eram atât de speriată...
Min-So- Unde ești Jungkook,te rog vino mai repede!
Spun și încep să plâng. Orele au trecut iar seara se lăsaseră, în cameră era liniște de câteva ore,semn că Jimin a plecat. Aud o bătaie în ușă, tresărind imediat,aud vocea unei femei!
Femeia- Jimin a plecat!
Spune femeia iar eu mă apropii de ușă,nu știam dacă să o deschid sau nu, dacă era capcană? Îmi iau inima în dinți și deschid ușa, Jimin nefiind în cameră, femeia se uită speriată la mine. Își pune mâna la gură și după mă ia în brațe,eu fiind confuză!
Jennie- Nu pot să cred că Jimin a făcut asta. Îmi pare atât de rău!
Min-So- Cine ești? Întreb cu vocea răgușită.
Jennie- Sunt sora lui vitregă, Jennie!
Min-So- Nu știam că are o soră!
Jennie- Nu asta e important,uite ce ți-a făcut, lasă-mă să-ți dau o rochie!
Min-So- Nu,te rog pleacă! Spun speriată.
Jennie- Poți sta liniștită,Jimin nu e în Castel lână diseară,e plecat nu știu unde!
Min-So- Bine...
Fata pleacă,eu ramând singură,e perfect, înseamnă că pot fugi de aici!
Instant îmi aduc aminte că la ușa mea sunt vreo 30 de soldați, păzind să nu plec,firar să fie!
*Seara*
Pov Jungkook
Eram în pădure,plecasem deja spre Castelul lui Jimin. Eram cu Taehyung, Jin, Suga și Namjoon, mergând de ceva timp, văd poarta Castelului!
Jungkook- Uitați băieți,poarta!
Namjoon- Să avem grija!
Mergem în spate, neștiind unde se află Min-So,cel mai probabil într-un turn, chiar cel mai înalt!
Pov Min-So
Eram în cameră, mă plimbam de colo, colo neștiind ce să fac. Trag draperiile și deschid geamul. Privesc în jos și văd câțiva oameni că se strecurau pe lângă turn. Oftez,oare sunt soldați?
Atunci o idee mi-a trecut prin cap!
Iau o vază din cameră și o arunc pe geam!
Pov Jungkook
Ne strecuram pe lângă Castel, fără a face niciun fel de gălăgie. Mergând ușor,o vază cade și se sparge, mă speriasem ce-i drept. Mă uit în sus și văd un geam deschis,cu ajutorul puterilor mele, mă uit mai atent și o văd pe Min-So, te-am găsit iubito!
Jungkook- Min-So!!
Tae- Unde?
Jungkook- Uitați geamul deschis, să mergem!
Pov Min-So
Arunc vaza pe geam,dar nu puteam vede prea bine cine este. Oftez și vreau să închid geamul dar aud un zgomot de afară. Privesc mai atent și văd cum un bărbat urcă pe turn,te rog să fie Jungkook,te rog!
După câteva minute realizez că e Jungkook,cum l-am văzut am început a plânge. Sare geamul înăuntru și se uită speriat la mine. Încep să plâng și să tremur în același timp,el apropiindu-se ușor de mine!
Jungkook- Iubito?
Spune cu frică, venind spre mine eu dându-mă în spate lipsindu-mă de perete. Îl privesc plângând și el mă privește speriat!
Jungkook- Min-So, îți pot explica,te rog nu-ți fie frică de mine!
Min-So- Unde ai fost până acum,unde?
Spun și încep să plâng în hohote,el se apropie de mine și mă strânge în brațe strâns, îl cuprind în brațe, și simt cum izbucnesc în suspine și lacrimi. Mă strânge tare în brațe apoi îmi ridică capul!
Jungkook- Sunt aici iubito, iartă-mă că am întârziat!
Min-So- Mi-e frică Jungkook, mi-e frică de el! Spune plângând.
Jungkook- Știu prințesa mea,sunt aici!
Min-So- Te rog nu mă mai lăsa aici!
Jungkook- Acum plecăm!
Min-So- Cum coborâm,abia ai urcat!
Jungkook- Ai încredere în mine?
Min-So- Am!
Pov Min-So
Îmi leagă o funie de talie, și mă strânge strâns, asigurân-duse că e strânsă bine. Mă privește serios!
Jungkook- Trebuie să te arunci pe fereastră!
Min-So- POFTIM! Țipă la el.
Jungkook- Șhhhh, iubito, ascultă-mă!
Min-So- Bine,o fac,doar să plecăm de aici! Spun încă plângând.
Pov Jungkook
Mă asigur că e bine legată,apoi o arunc pe geam, controlând funia cu telechinezia mea.
Pov Min-So
Ajung jos, având picioarele pe pământ, îi văd pe băieții uitându-se speriați la mine.
Namjoon- Min-So, ești bine?
Min-So- Cred că da!
Tae- Mă bucur atât de mult că te-am găsit, Jimin e foarte periculos!
Jungkook- Să mergem! Spune Jungkook fiind acum și el pe sol.
*Heyyy frumoaselor
Gata și cu acest capitol,sper că va plăcut!
Puteți lăsa un vot dacă vă place povestea, și dacă vi se pare interesantă.
Puteți lăsa în comentarii părerea voastră despre acest capitol și despre ce credeți că se va întâmpla!
Pupicii 🥰*