Wilhelm: Gata, am ajuns. Unde sunt toți?
Vespasian: Habar nu am... Moartea i-a lăsat in camere diferite, unele în trecut, altele în amintirile lor și au dispărut...
Wilhelm: Vezi! Avea numai planuri malefice Moartea! Acum cine știe unde sunt prietenii noștri!
Richo: Wilhelm? Trăiești?! Chiar tu ești?
Wilhelm: Cine e el Vespasian?
Vespasian: Richo, îngerul care a avut grija de mine.
Wilhelm: Ah! Nu cred ca ne-am cunoscut oficial!
Richo: Nu... Dar te știu... Si știu ce ți s-a întâmplat. Cum ați rupt blestemul?
Vespasian: Hai sa nu mai vorbim de asta...
Richo: Lailah... Ești de partea noastră acum?
Lailah: Așa s-ar zice... Oh Richo dar ma simt de parca am făcut ceva greșit! Cassiel era asa supărat! Si-
Richo o lua in brate, prietenește, si încerca sa o liniștească.
Richo: Lasă, daca greșim, asta sa fie ultima noastră greșeală, ca ajutam o familie sa se reunească.
Lailah: Asa e... nu facem ceva greșit.
Vespasian: Sunteți îngerii noștri păzitori momentan si avem nevoie de tot ajutorul vostru.
Lailah: Va vom ajuta!
Vespasian: Richo, tu unde ai fost pana acum?
Richo: M-a pus sa ascult ceva terapeutic cică, dar erau numai melodii vechi din anii 80'!
Vespasian: Oh, ce amuzant era Moartea... spuse el oftând.
Richo: Adică nu știu dacă asa trebuia sa fie sau nu, dar recunosc ca mi-au plăcut câteva.
Vespasian: Si restul unde sunt?
Richo: Nu știu...
Wilhelm: Oricum nu avem timp sa-i cautam, conacul asta e imens si probabil periculos. Nu m-as baga în treburile morții dacă știți ce vreau sa spun.
Vespasian: Am putea sa încercăm?
Si plimbându-se puțin prin hol găsi o ușă cu un semn al întrebării pe ea. Vespasian o deschise și din ea ieși o pisică. Atunci Vespasian si-a adus aminte de povestea Morții si începu sa plângă.
Wilhelm: E blestemata? De ce plângi?
Vespasian: Nu! Nu! Sunt bine! zise închizând-o la loc.
Apoi au ajuns iar in biroul Morții, unde era un glob mare de cristal pe masă.
Vespasian: Știe cineva sa folosească globuri?
Richo: Suntem îngeri, nu facem vrăji sau de astea...
Vespasian: Atunci încerc eu... Umm... Arăta-ne unde sunt prietenii noștri! dar globul nu făcu nimic. Haide mergi! și îl atinse.
Cand îl atinse camera se întunecă și globul lumina, dar Vespasian se sperie si își retrase mâna.
Richo: Mai pune mâna odată ca mergea!
Vespasian ținu mâna pe acel glob deși avea o senzație de parca atingea ceva electric și îi curenta vârfurile degetelor. Ceilalți au putut vedea cum Beatrice si restul demonilor erau prinși undeva într-un loc întunecat.
Vespasian: Nu mai pot! Ma dor mâinile!
Richo: Oare unde sunt?
Lailah: Nu știu... pe noi ne-a lăsat numai la turn sa păzim, nu ne-a zis mai multe.
Wilhelm: Ei bine, in partea asta de Rai nu sunt, asta înseamnă ca sunt undeva aproape de unde sta Creatorul.
Lailah: Haideți sa mergem!
Richo: Stați! Vreau sa folosesc si eu globul! dar când îl stinse nu se întâmplă nimic. Tu cum ai făcut Vespasian?
Vespasian: Doar l-am atins.
Richo renunța si porniră toți spre locul unde sta Creatorul. Pe drum Vespasian se gândi cum poate Moartea a plănuit totul. Poate știa ca se expunea spre ceva rău, si la cat de bătrân era, trebuia sa moara. Si poate acum Vespasian era cel care avea ss fie Moartea! Gândul asta il înspăimânta. Dar era fericit ca se gândea ca pe el l-a ales dintre toți, si cat de răzvrătit si rău a fost cu Moartea în ultimele secunde petrecute împreună. Se pare ca nu realizam niciodată cât de importanți sunt oamenii din viata noastră pana nu ii pierdem.
Wilhelm: De ce ești asa tăcut Vespasian?
Vespasian: Ma gândeam la cele întâmplate Wilhelm...
Wilhelm: Dacă te gândești iar la Moarte-
Vespasian: Nu Wilhelm, asa e. Trebuie sa trec peste. Hai sa mergem sa ne salvam familia!
Wilhelm: Voiam sa te mai întreb ceva... tu acum ești doar suflet?
Vespasian: Da, a trecut prea mult timp și practic sunt mort.
Wilhelm: Of, daca nu eram îngerul păzitor al Karlei ti-as fi salvat viata.
Richo: M-am oferit eu sa ii fiu înger păzitor, dar nu a vrut.
Wilhelm: De ce?
Vespasian: Nu vreau ajutor de la nimeni, ce e asa grav daca mor?
Wilhelm: Sa nu glumești niciodată cu asta! Tu știi sa sufletele care nu au corp ajung servitorii Morții?
Vespasian: Si o sa fiu servitorul cui? Moartea e moarta!
Wilhelm: Da, dar nu știi unde merg ei, cine știe cum sunt chinuiți sau ce se întâmplă dacă mori si Moartea nu mai e. Poate nu mai scapi niciodată din tărâmul morții! Și nu te vom mai putea vedea!
Vespasian: Nu-mi mai purtați atâta de grija! Hai sa ne facem treaba și gata!
Wilhelm: Îmi pare rău Vespasian, dar trebuie sa te las aici, vei fi in siguranță, până rezolvam noi toate astea, nu vreau sa pățești ceva.
Si Wilhelm îl încuie în Sfera Divină pe Vespasian, după care plecară toți spre Creator.