Moartea deschise o poartă mare, dar înainte sa îi lase întrebă:
Moartea: Știți, ca sa intrati aveți nevoie sa știți o persoană care acum e moartă.
Richo: Păi... Vespasian e mort...
Moartea: Ah da! Cum era să uit! Sufletul tău arata foarte bine Vespasian!
Vespasian: Um, mulțumesc?
Moartea: Atunci veniți, sunt sigură ca vreți sa vedeți și alți oameni morți!
Asmodeus: Daaaaa! Pe Mozart!
Moartea: Sigur, avem de toate! și învârti un ceas până în 1770. Intra și îl vei vedea, dar nu îi spune cine ești, s-ar putea să îl sperii.
Asmodeus: Ohhhh frate! Cat am așteptat momentul ăsta!
Moartea: Tu pe cine vrei sa vezi?
Francesco: Nu știu, nu m-am gândit până acum la asta.
Moartea: S-ar putea sa am ceva pe gustul tău... și Moartea învârti ceasul iar. Nu știam in ce an ne aflam, dar am recunoscut personajul: Marilyn Monroe. Francesco ramase fara cuvinte.
Francesco: Esti... atât de frumoasă!
Elijah: Pff, l-ai nimerit pe amorezul nostru. Numai la fizic de gândește. S-ar putea sa nu mai plece de aici acum.
Moartea: Dar tu? Ce îți dorești?
Elijah: Pe cine vreau eu sa văd nu e aici. Mă îndoiesc ca ai ceva care sa ma satisfacă.
Moartea: Niciodată să nu te îndoiești de mine! Pe cei încă vii îi pot face sa retrăiască amintirile lor cele mai frumoase. Nu ti-ar placea sa o revezi pe Cleopatra?
Elijah: C-ce? se înroși deodată el. NU ÎMI PLACE DE EA!
Moartea: Usa de acolo in caz de te răzgândești, îi arăta Moartea zâmbind.
Elijah se uita urât la Moarte dar totuși intra.
Moartea: Tu ce te uiți așa în gol?
Richo: Nu știu, mă speriați...
Moartea: Ti-as fi arătat niște iluzii cu persoana pe care o iubești, dar simt că inima ta e goală acum. Greșesc?
Richo: Nu ai de unde sa știi ce e în inima mea!
Moartea: Oh, ba știu foarte bine. Nu te mai gândi atât la ce e mai rău. Si spune-mi tu, unde ai avut grijă de Vespasian și restul demonilor?
Richo: În Babylonia... În turn...
Moartea: Mhm... Vad ca ai niște amintiri triste pe acolo. Vrei să le vindecam?
Richo: Cum?
Moartea: Avem program de vindecare, daca îți place îți fac abonament pana la moarte, hah, te-ai prins? Glumeam, nu te mai uita asa crispat la mine. Stai aici, pe scaunul asta și asculta vocea îndrumătoare.
Richo: Ce?
Si Moartea îi puse niște căști și îl lasa într-o camera singur pe Richo.
Moartea: Și în sfârșit am rămas numai noi doi! Credeam ca nu mai scap de ei! expiră el ușurat.
Vespasian stătea crispat.
Moartea: Ha! Te uiți de parcă ai văzut moartea băiete! râse el si mai tare. Urmează-ma.
Vespasian: Nu! Ultima data m-ai târât prin cele mai înfricoșătoare locuri! M-ai speriat! M-ai traumatizat!
Moartea nu-l ascultă, în schimb pocni din degete și un lanț se atașa de piciorul lui Vespasian care îl trăgea după el.
Vespasian: Nu iar! Da-mi drumul! Prieteni ajutor! însă erau numai ei doi în toată clădirea aia mare.
Moartea îl duse în biroul lui, un loc plin de schelete, cranii și globuri și clepsidre ciudate. Atunci i-a dat drumul lui Vespasian și îl examină.
Moartea: Pune și tu un zâmbet pe fața aia! Arata asa moartă!
Vespasian tăcu iar si înghiți in sec.
Moartea: Deci Vespasian... ai ceva să-mi mărturisești?
Vespasian: Nu! Tu îmi stii viata mai bine decât o știu eu!
Moartea: Da, adevărat... dar nu știu ce alegeri vei face. Asta depinde doar de tine.
Vespasian: Mă chinui mult prea tare! M-am saturat de tine! Parca as fi un câine! Pe toți îi tratezi drăguț numai pe mine nu!
Moartea: Vai ce sa zic, sunt eu tatăl tău si nu stiu? Sau să te întreb altcumva, ai vrea să fiu eu tatăl tău?
Vespasian: Ce tot vorbești acolo?
Moartea: Uite, hai să n-o mai dam pe ocolite ca ești destul de mare sa înțelegi...
Vespasian se uita intrigat la Moarte.
Moartea: Nu ești un demon real. Nu ești robot, nu ești nici înger, nici om. Ești un fel de corcitura dacă îmi permiți sa te numesc așa. Mă intriga si pe mine, crede-ma! De asta nu știu ce sa fac cu tine! Îngerii merg in Rai. Demonii în Iad. Oamenii într-unul din locurile astea. Văd că poți merge pe toate cele 3 ținuturi, chiar și al patrulea dacă vorbim de timp si spațiu... știu ca ai călătorit și în trecut și in viitor. Știu totul Vespasian.
Vespasian: Bine și ce înseamnă toate astea?
Moartea: Unu la mână, înseamnă ca ești special. Doi la mână, totuși nu pot sa te trec cu vederea. Dacă nu ar exista un echilibru, lumea s-ar duce naibii, după cum vezi si tu cu revolta asta divină. Da-mi voie să-ți mărturisesc sincer, îmi e frica Vespasian. Si eu nu am suflet, nici inima. De asta sunt Moartea! și zâmbi iar ciudat.
Vespasian: Ma sperii...
Moartea: Stai liniștit ca nu-ți fac nimic momentan! Ascultă aici băiete. Sunt dispus sa te adopt. Se vede ca nu aparții niciunui plan, niciunei lumi, nimănui dacă stau sa ma gândesc.
Vespasian: Ce? Nu e adevărat!
Moartea: Nu? M-am înșelat eu atunci?
Vespasian: Da! Mereu te înșeli! Nu îmi mai ameți gândurile!
Moartea: Să mă omoare cineva dacă mint! Gândește-te... pentru ce trăiești?
Vespasian: Familia mea din Iad! Ma iubește asa cum sunt! Și pe fisa mea de deces scria că Monica-
Moartea: Oh! Tu chiar ai crezut fițuica aia făcută de mine? râse el incontrolabil.
Vespasian: Adică... nu era adevărată?
Moartea: Oh Vespasian... râse in continuare.
Vespasian: Și ce viața mai buna as putea trai cu tine? Nu ai suflet și-
Moartea: Si nici tu nu ai. Ești făcut din răutate. Crezi că poți să te schimbi? Crezi ca poți schimba legile naturii? Ce e făcut sa fie rău va fi asa pentru totdeauna.
Vespasian: Greșești! Tu nu ai suflet! Eu am! Si Lucifer are!
Moartea: De asta exista încă Armageddonul?
Vespasian: Nu am venit aici sa îmi dai lecții de istorie! Lasă-mă! Nu îmi mai aburi mintea!
Moartea: Dar credeam ca purtam o discuție deschisa! Nici nu m-am apucat de manipulat încă băiete! Atunci sigur nu ma vei refuza!
Vespasian: Niciodată nu voi accepta propunerea ta! Orice mi-ai spune sau face!
Moartea: Eu zic sa fii mai atent cu cuvintele tale ca ultima data plângeai și ma implorai, si am fost bun cu tine Vespasian... nu uita asta!
Vespasian tacu și își apleca fața in jos.
Moartea: Eh, parca îmi place mai mult de tine cand ești supus! și râse iar.
Vespasian era nervos, dar tăcu. Încerca sa se controleze.
Moartea: Am avut dreptate, vezi! Ce e făcut din rău, mereu va fi rău!
Vespasian: Nu sunt rău! Doar ca ma scoți din minți!
Moartea: Cum spui tu! Și mai voiam sa îți spun ceva. Daca accepți propunerea mea, asta nu înseamnă ca ești legat de mine sau ceva. Vei fi tot Vespasian ăsta de acum. Ma vei ajuta si tu pe aici, pe acolo. Si promit ca rezerv locuri VIP sa ne uitam la sfârșitul lumii!
Vespasian: Ești psihopat!
Moartea: Oh, se vede ca nu îți plac glumele...
Vespasian: Nu îmi place de tine! Ești nebun! Lasa-ma sa plec! A fost o alegere proasta sa vin aici!
Moartea: Stai ca încă nu am terminat, si folosindu-si magia il trase pe Vespasian lângă el și îl apuca de bluza strâns, uitându-se adânc în ochii lui, iar el putea vedea acum ochii Morții, verzi și profunzi, care zâmbeau la fel de straniu ca gura lui.
Moartea: Cred că ai uitat de Wilhelm de te răstești așa la mine...
Vespasian: Eu... și câteva lacrimi îi alunecă la auzul numelui.
Moartea: Și ca să mai adaug un bonus propunerii mele, știu să îl readuc înapoi...
Vespasian: Da?
Moartea: Doar că uite, vezi clepsidra aia? E viața lui care se scurge. Si daca nu te grăbești, n-ai sa-l mai vezi. Si să-ți spun un mic secret, îngerii si demonii când mor, dispar.
Vespasian: Ce? Nu ai zis ca îngerii merg in Rai?
Moartea: Ai auzit de îngeri morți? Da, nici eu. Uita-te la mine Vespasian... spune-mi, ce alegi?
Vespasian se uită adânc in ochii verzi ai Morții și spuse:
Vespasian: Nu!
Moartea îi dădu drumul și-și acoperi iar ochii cu parul sau gri, lung.
Moartea: Al naibii ești. Îmi reziști si manipulării.
Vespasian: Ce? Ai încercat să mă manipulezi?
Moartea zâmbi iar, părea că adoră lupta asta de a-l convinge.
Moartea: Rămân fără ași în mânecă Vespasian!
Vespasian: Si Wilhelm rămâne fără timp! Ajută-mă sa-l readuc la viață și promit ca ma mai gândesc!
Moartea: Ce e asta? Acum mă manipulezi tu?
Vespasian: Nu! E doar o propunere... Dar am nevoie de un răspuns, nu pot face asta singur! Am nevoie de ajutorul tău!
Moartea: Si ce e asa greu sa spui da propunerii mele Vespasian?
Vespasian: Nu înțeleg de ce vrei asta asa mult! Nu sunt deloc special! Nimeni nu m-a dorit în lumea asta! Am fost aruncat de la unul la celalalt ca un gunoi! Cu ce îți pot fi de folos?
Moartea: Dacă ti-as spune totul acum, nu ai mai înțelege.
Vespasian: Uhh! Îmi umpli mintea numai cu nimicuri! Ma faci să nu mai înțeleg nimic!
Moartea: Uite, te ajut sa îl readuci la viață, dar promiți să accepți propunerea mea, fără niciun dar, poate sau nu!
Vespasian: Dar-
Moartea: Niciun dar! Aștept un răspuns.
Vespasian: Dar nu vreau sa renunț la familia mea!
Moartea: Am spus eu că renunți? Crezi ca nu o sa ii mai vezi?
Vespasian: Cine știe ce naiba faci cu mine! Mereu ai tu un plan de siguranță! Mereu ești cu un pas înaintea mea!
Moartea: Asta pentru ca îți lipsește experienta! Ai nevoie de mine sa te învăț câte ceva...
Vespasian: Mă îndoiesc de asta! Ma manipulezi chiar acum! Cu Wilhelm! N-am de unde sa știu daca minți sau nu!
Moartea: De asta uite cum facem. Mergem amândoi la Wilhelm și eu îl fac bine, iar tu, semnezi acest contract cum că dacă Wilhelm își revine, ești de drept al meu...
Vespasian: Adică fiul tău?
Moartea: Adică ce grad de rudenie vrei tu dragule! Daca nu-ți convine cum o spun eu! râse el.
Vespasian: Bine! Dar nu faci nicio șustă!
Moartea: Mă știi pe mine cu de astea?
Vespasian tacu și era serios acum.
Moartea: Ohh, bine! Cum vrei tu! Asa de greu e sa te conving! N-am mai întâlnit pe nimeni așa! Dar abia aștept sa te cunosc si mai bine si să îți aflu slăbiciunile. Una deja o știu, hehe...
Vespasian: Doar taci și dă-mi hârtia aia! Vreau sa o citesc înainte sa o semnez!
Moartea: Da-i drumul, avem tot timpul din lume și pe cel a lui Wilhelm la fel! râse el amuzat.
Vespasian: Ce naiba e cu foaia asta? Nu înțeleg nimic! În ce limbă e scris?
Moartea: Ah, asta? Sunt niște rune vechi, dinaintea Universului făcute. Nu te teme, le vei învăța când vei fi fiul meu.
Vespasian: TE URĂSC! NENOROCITULE!
Moartea: Ador cand totul iese cum vreau eu!
Vespasian: Jur că o sa îți fac viata un chin ca fiul tău! Ți-ai ales persoana greșită pe care sa o șantajezi!
Moartea: Mhm, semnezi odată?
Vespasian lua hârtia și spuse:
Vespasian: Ok cu ce semnez? Dă-mi ceva de scris!
Moartea: Nu-i nevoie, tocmai ai semnat-o.
Vespasian: Ce? Cum?
Moartea: Ești tare curios nu?
Vespasian: Chiar nu te mai înțeleg.
Moartea: Am amprentele tale pe ea, ești ca și al meu...
Vespasian: Hei! Nu uita ce mi-ai promis!
Moartea: Ah da, dar uite-
Moartea lua clepsidra și o sparse. Nisipul se împrăștie peste tot prin biroul său.
Vespasian: Ce ai făcut?!
Moartea: L-am salvat pe prietenul tău! Acum e într-un loc mai bun. Si daca vrei pot sa te duc în trecut sa retrăiești amintirile cu el! spuse el fericit.