Dau aprobator din cap. Acum sunt și mai dispusa sa aflu adevărul. Toată viata mea am trăit într-o minciuna. Mereu am crezut ca tata e un ticălos nenorocit care profita te bunătatea mamei și de inocenta mea. Dar se pare ca nu el era cel care profita...
și ma cuibăresc la pieptul lui, știind ca altfel nu o sa ma ia somnul.
*
Sambata noaptea ne întoarcem în "casa groazei" și începem sa cautam din nou indicii sau poate alte scrisori care sa ne ducă la adevăr.
Nu durează mult ca găsesc o alta scrisoare cu numele lui Jungkook pe ea.
Sara: Jungkook, cred ca vrei sa vezi asta..
Jungkook: Ce?
Spune venind la mine. Ii dau scrisoarea și când vede ce scrie pe ea face ochii mari.
Jungkook: Mama..mi-a scris mie o scrisoare?
Sara: Asa se pare. Citește-o. Îl indemn.
O deschide cu mâinile tremurânde apoi începe s-o citească.
Jungkook: " Copilul meu iubit. Nu știu ce ți-a spus tatăl tău, sau dacă măcar o sa ajungă scrisoarea asta la tine, dar eu sunt mama ta. Poate nu crezi asta, și nu te judec. Dar spun adevărul. Tatăl vostru va minte cum deschide gura. Iar viitoarea lui soție, Karen, face același lucru cu fiica ei. Am aflat și eu de curând...
V-am văzut în urma cu câteva zile în magazin când ați fost să-și cumpere Sara rochie pentru nunta tatălui tău, și îmi pare nespus de rău că nu am vorbit cu tine. Nu m-am așteptam să te văd și m-am blocat. Nu știam ce sa fac. Și pe când să-mi fac curaj sa-ți vorbesc deja ai plecat. Sa știi ca indiferent de ce se întâmplă, mama vostra va iubește enorm de mult și o sa aștept ziua în care o sa ne reîntâlnim. Abia aștept sa va vad din nou. Dacă vreodată ajunge scrisoarea asta la tine caută-mă, fiule. Trebuie sa afli adevărul. Și tu și fratele tău. Și Sara. Nu e corect fața de voi.
Ma găsiți la adresa asta:
Busan, Strada Magazinelor Străine.
Și poti sa ma suni la numărul asta de telefon: *********
Va aștept cât mai curând, fiule.
Cu iubire, mama voastră
17 august 2022
Nu se poate. Nu e nici un an de când a fost trimisa scrisoarea asta.
Iar magazinul..poate fi fost cel din Busan. Doamne Dumnezeule, cum a luat viata noastră o întorsătură ca asta?
Când ma uit la Jungkook vad ca ochii lui erau umpluți de lacrimi, iar mâinile ii tremurau pe scrisoare.
Sara: Jungkook..cred ca-
Jungkook: Trebuie sa mergem în Busan. Spune privindu-ma într-un sfârșit.
Sara: Știu. Dar mai avem doua săptămâni de școală. Nu putem sa le lăsăm balta. Dar uite cum facem. În astea doua săptămâni o sa încercăm să ii spunem adevărul lui Tae. În fond e și mama lui.
Jungkook: Nu. Taehyung nu trebuie sa afle încă. Nu pana nu o vad cu ochii mei pe mama și ma asigur ca tot ce e în scrisorile astea e adevărat. Nu pot să-l rănesc cu asa ceva.
Sara: Bine, atunci nu ii spunem încă. Dar te rog, hai sa rămânem astea doua săptămâni aici. Uite, dacă vrei, si e adevărat ce scrie în scrisori, putem rămâne toată vara în Busan. Bine?
Jungkook: Bine.
Merg la el și îl îmbrățișez. Știu câtă nevoie are de asta.
Jungkook: Însă mâine trebuie sa sun la numărul asta. Simt ca mama e în viata. Simt ca ce e scris aici e adevărat. Și trebuie sa ma conving.
Sara: Bine. Spun Sărutându-l.
După câteva momente Jungkook arunca o privire prin birou și spune:
Jungkook: Cred ca ne-am terminat treaba aici. Deocamdată..
Sara: Hai sa mergem.
Ieșim din birou, apoi din casa și mergem la mașină. Când ajungem acasă, ma duc în bucătărie ca să gătesc ceva însă Jungkook plecase din dormitor și pana când nu m-am dus să-l chem la cina, nu a ieșit de acolo. Era pe pat alături de toate scrisorile acelea încercând sa rezolve puzzle-ul.
Sara: Jungkook, vino sa mâncăm.
Își ridica privirea și se uita la mine, apoi se ridica din pat și ma urmează. În timp ce luam cina era liniște. Cel puțin pana primesc o notificare. Îmi deschid telefonul și fac ochii mari când deschid mesajul primit. Din nou, era o poza cu Jungkook într-un local extravagant.
Însă Jungkook e aici cu mine.
Jungkook: Cine e?
Realizez ca trebuie sa ii spun adevărul pentru ca poate o da aflu ce-i cu toate mizeriile astea, asa ca trag aer în piept și întorc telefonul arătându-i poza.
Aproape de îneacă cu mâncarea și începe sa tușească. Bea apa din paharul sau apoi se reîntoarce la telefonul meu.
Jungkook: Ce naiba-i asta?
Sara: Nu e prima pe care o primesc. Am mai primit câteva când erai tu plecat pe la apartament sau când erai la liceu și eu nu puteam merge.
Se uita mirat la mine, în timp ce eu nu afișam nicio expresie faciala.
Jungkook: Cine ți le-a trimis?
Sara: E număr privat. Habar nu am.
Jungkook: Uite ce e, nu știu cine a făcut asta și nici motivul. Dar pozele alea sunt trucate. Îti jur. Nu am făcut tot ce am făcut ca sa fiu împreună cu tine, ca să dau cu piciorul la tot și sa te înșel.
Sara: Știu asta. Am încredere în tine, Jungkook. Îl asigur zâmbind.
Jungkook: De ce nu ai blocat numărul?
Sara: L-am blocat. Dar a făcut rost de altul de pe care să-mi trimita prostiile astea.
Iubitul meu oftează apoi ma privește.
Jungkook: De ce nu mi-ai spus de asta pana acum?
Sara: Nu consideram ca e ceva important. Oricum, nu cred nimic.
Zâmbește slab, apoi continua sa mănânce. Brusc lasă furculița în farfurie atât de repede încât face un zgomot asurzitor făcându-ma sa tresar.
Jungkook: Tata. Spune privindu-ma.
Sara: Ce?
Jungkook: Tata și Karen fac toate astea. Ei nu vor ca noi doi sa fim împreună. Și după cum vezi, încearcă toate metodele posibile ca să ne despartă.
Tac. Cred ca are dreptate. Sunt singurii care nu ne vor împreună. Și nu e prima data când încearcă sa ne despartă. Simt cum sângele îmi fierbe în vene doar la gândul ca aproape am crezut pozele astea pana acum câteva minute. Ma urăsc pentru asta, dar cert e ca acum am și mai mare încredere în Jungkook.