Emma's P.O.V.
Cat timp l-am asteptat pe Zayn sa se intoarca, m-am asezat pe o canapea din sufragerie, alaturi de Harry. Simon nu a venit, iar Louis exasperase deja sunandu-l. Dar ii suna ocupat. Eram sigura de asta. Era ziua lui Simon de odihna, dar in loc sa incerce sa o sune pe Eleanor, continua sa-l sune in prostie pe manager. Credeam ca Tomlinson e mai presus de atat.
M-am foit putin pe canapea. Harry incerca sa faca ceva conversatie, dar sfarsea prin a vorbi doar el, in timp ce eu il aprobam, cu gandul in alta parte. Dar nu parea sa-si fi dat seama.
- Uneori ma gandesc ca ar fi mai bine sa ma intorc la Londra si sa incep o cariera solo. One Direction nu mai e ce a fost odata. In plus, multi oameni au fost dezamagiti de noi cand am refuzat sa mai aparem la TV.
- Chiar asa, m-am dezmeticit eu. Cum o mai duce Niall?
Harry a dat din umeri.
- Cred ca moartea lui Sun l-a maturizat. E mult mai serios acum. E cu o fata din echipa de make-up artisti care l-a facut sa treaca peste tot, dar inca mai duce flori la mormantul lui Sunny in fiecare duminica.
Am dat din cap aprobator, apoi m-am intors la gandurile mele, in timp ce el palavragea despre dorinta lui de a se intoarce in Anglia.
Dar eu eram prea ocupata ca sa ma incarc si cu dorintele lui. Nu vroiam sa par rea, dar faptul ca Eleanor era de fapt acea Elena de care imi zisese Will m-a pus pe ganduri. Si mi-a luat o vreme pana sa inteleg totul. Cowell stia ca am mintit atunci cand am jurat ca nu ma voi intoarce la Zayn. Si mai stia ca fiica lui ar fi dispusa sa faca orice daca el ii spunea.
Asa ca a pus-o sa-l cucereasca intr-un fel pe Malik, astfel incat totul sa fie mediatizat. Si ca eu sa pot vedea chestia asta. Ca sa ma tin departe de Zayn.
Dar asta era teoria pe care o aveam pana cand el avea sa se intoarca acasa. L-am rugat pe Harry sa ma conduca pana la camera lui Zayn si asa a facut. Apoi m-a lasat singura acolo.
M-am aruncat printre asternuturile moi ale patului sau, in care obisnuiam sa dorm si eu odata.
Erau reci. Foarte reci. Ca si cum noaptea trecuta nu ar fi dormit nimeni aici, dar stiam ca Zayn a facut-o. Nu dupa mult timp, usa s-a deschis, dar nu era Hazza cel care apasase pe clanta. Era Zayn. Mi-a luat putin pana sa-i disting fata printre ochii intredeschisi si somnorosi. A inchis usa in urma sa, privindu-ma cu raceala. Probabil Harry ii zisese ca sunt aici, dar el stia ca n-ar fi trebuit sa fiu.
S-a apropiat si s-a asezat pe pat, in fund, cu spatele la mine, care eram intinsa si cu mainile pierdute prin cearsafuri.
- Trebuia sa imi dau seama ca n-ai sa ma asculti atunci cand ti-am zis ca e mai bine sa pleci. Niciodata nu m-ai ascultat. Poate din cauza asta am ajuns unde am ajuns.
Parea nervos. Parea dur. Parea ca vrea sa dea vina pe mine, lasandu-mi impresia ca ma ura de moarte. Dar eu stiam adevarul. Stiam ce incerca sa faca. Stiam ca vroia sa ma faca sa cred ca el deja m-a uitat, tocmai ca sa ma faca sa plec. Tocmai ca sa fac lucrul pe care el credea ca e necesar sa-l fac pentru binele amandurora.
M-am ridicat pe genunchi, in spatele sau, si mi-am incovoiat bratele in jurul gatului lui, intr-o imbratisare de la spate. Mi-am lasat capul pe umarul sau, soptindu-i la ureche:
- Ai incredere in mine si voi avea si eu in tine.
A stat pe ganduri o vreme, dar apoi a oftat. L-am facut sa se dea batut.
- De ce ai venit? imi zise, cu glasul indurerat, ceea ce ma facea sa ma simt cu atat mai prost.
- Stiu ca nu mai pot repara nimic acum. Dar vreau sa plec din Los Angeles cu inima impacata. Cer prea mult? intreb intr-un final supusa, dupa care ii sarut obrazul.
El si-a pus mana peste una dintre mainile mele, inca incolacite in jurul gatului sau. Mi-a strans-o cu putere, apoi mi le-a inlaturat pe amandoua. S-a intors cu fata spre mine si m-a strans in brate. Era ca si cum ii fusese dor de mine. Un dor nestingherit, chiar daca trecuse putin timp de cand nu ne mai vazusem. Poate o zi sau doua, dar probabil a simtit durerea fiecarei ore la fel de tare precum am simtit-o eu.
- Niciodata nu vei cere prea mult daca imi ceri mie.
Mi-a sarutat fruntea,iar eu l-am strans si mai tare. Am stat asa un moment, ca sa ne potolim dorul, apoi s-a departat putin, cat sa ma poate privi in ochi.
- Vreau doar sa imi explici care e faza cu Eleanor. Ce s-a intamplat de fapt in seara cand ai aparut la televizor spunand ca Eleanor e cea mai importanta pentru tine? Si te rog, nu ma minti cum ca ea a fost doar o strategie. Trebuie sa fie ceva mai mult.
M-a rugat sa-i promit ca, indiferent ce imi va spune, eu voi pleca. M-a rugat sa-i promit ca nu am sa ma incapatanez din nou si ca nu am sa mai vin dupa el. Asa ca asta i-am promis.
- Stiu de faptul ca Simon era informatorul celor care te cautau. Si mai stiu ca fiica-sa este nebuna dupa mine si ca a facut tot posibilul ca sa ajunga sa ma aiba. Doar ca nu ma are. Cu cat te pastrez pe tine mai departe si pe Eleanor mai aproape, cu atat te protejez mai mult. Nu stim sigur daca toti cei care te vor au murit in incendiu. Royce nu ar fi atat de prost incat sa scrie despre semenii lui in ziare.
A oftat. Se stresa atat de mult pentru mine, dar el habar nu avea cine era de fapt Eleanor. Habar nu avea ce mic era taica-su in comparatie cu cei care ma cauta. Cum l-ar putea face praf din clipa in clipa, daca ar vrea. El credea ca Simon e important si ca ar fi bine sa-i faca pe plac daca vrea ca eu sa raman in viata.
Dar atata timp cat el nu stie unde ma aflu, nu poate face nimic. Asta era de fapt ceea ce nu intelegea Zayn. Puteam pleca in lume fara ca cineva sa ne mai gaseasca, pentru ca eram convinsa ca tatal lui Will murise. Iar daca el nu mai era, niciun membru al echipei lui nu mai avea motiv sa ma caute.
- Zayn, nu intelegi...
Dar nu m-a ascultat pana la capat. Mi-a pus degetul la buze si m-a privit trist.
- Te iubesc. Si ma bucur sincer ca am reusit sa te mai vad inca odata. Pot trai cu gandul ca esti undeva departe, in siguranta, refacandu-ti viata cu altcineva, dar sa ma impac cu ideea ca esti in pericol sau chiar mai rau, nu as putea s-o suport.
Mi-a luat mana ce statea pe obrazul sau si si-a presat-o in dreptul inimii.
- Simti? m-a intrebat. O sa bata mereu pentru tine.
Mi-am stapanit lacrimile. Mi-am smuls mana dintr-a lui si am sarit efectiv peste el, darmandu-l pe spate. Patul moale i-a amortizat caderea. El m-a privit o secunda inainte ca eu sa ajung la buzele sale si sa-l sarut cum am stiut mai bine.
Nu avea sa ma asculte. Dar vroiam sa-i mai simt buzele macar odata peste ale mele inainte sa plec. Sa-i arat ca si eu il iubesc, dar nu prin cuvinte, ci prin fapte. El mi-a strans mijlocul cu bratele lui puternice si m-a provocat sa-l sarut si mai intens. Stand acolo, deasupra lui, i-am simtit corpul bine facut si inima batand. Si care o sa bata mereu pentru mine.
Si atunci totul s-a intrerupt. Brusc, sarutul s-a terminat, dar nu fiindca el isi retrasese buzele sau fiindca eu o facusem. Nu. Ci pentru ca usa se deschise. Si-atunci mi-a trecut prin minte un gand: E Simon! El trebuie sa fie!
Dar nu era el. Era fiica sa. Nu m-am speriat cand am vazut-o, pentru ca stiam ca nu reprezinta un pericol. Dar Zayn a facut-o, sarind ca ars si lasandu-ma singura pe pat. A prins-o de maini si a tras-o inspre el.
- Nu e ceea ce crezi.
Era o fraza tipica baietilor, indiferent daca erau vinovati sau nu. Dar nu am suportat ca acele cuvinte sa-i fie rostite lui Eleanor, ca si cand ar iubi-o si si-ar cere scuze pentru ca are nevoie de ea. M-am ridicat de pe pat, hotarata sa dau cartile pe fata.
- Ba este ceea ce crezi.
- Minte, a raspuns Zayn afirmatiei mele. Eleanor, asculta, eu...
- Ia mainile de pe mine! a tipat ea respingandu-l, in timp ce el incerca sa o ia din nou in brate.
Eu mint? Unde era increderea lui in mine? Parca stabilisem de prima oara: Ai incredere in mine si voi avea si eu in tine. M-am bagat oricum intre ei si am impins-o pe Eleanor de perete. Nici macar Zayn nu ma putea opri acum.
- Vrei sa incetezi? i-am strigat fetei. Crezi ca ii pasa cuiva de ceea ce simti tu?
Malik a incercat sa-mi prinda mana si sa ma traga inapoi, dar mi-am smucit-o pana mi-a dat drumul. L-am ignorat atunci cand mi-a zbierat s-o las pe Eleanor in pace. Daca el nu avea incredere in mine, atunci bine. Am sa-mi fac dreptate singura, iar atunci va fi obligat sa ma asculte.
- Cine te crezi? Marea Eleanor Calder care frange inimi? am zis si am trantit-o iarasi de perete, lasand-o muta de reactiile mele bruste. Sti cine esti tu? Esti Elena Cowell, o fata care era cat pe ce sa devina prostituata daca fratele meu si banii tatalui tau nu te-ar fi salvat! Si nici macar Simon nu ar fi reusit daca frate-miu nu era. Iar tu ce ai facut ca sa ii multumesti lui Will? Te-ai folosit de el, nu-i asa?
Eram gata sa o iau de par si sa dau cu ea de toti peretii cand ea mi-a apucat gulerul si m-a trantit la randul ei de perete, schimband rolurile. Am simtit cum capul imi zvagneste de durere. Rana din zona aceea nu mi se vindecase complet de cand Beck mi-a provocat-o. Poate in alte circumstante, as fi facut-o una cu pamantul.
- Si cine esti tu sa ma judeci? Un copil din flori! Macar mama mea a fost constienta atunci cand m-a facut!
Lovise la punctul sensibil. Atunci am impins-o cat am putut de tare, dar in starea asta nu am putut face mare lucru, asa ca nu a fost suficient sa o indepartez. O bagase pe mama in asta. Mama care m-a iubit enorm. Il jignise pe tatal meu, care mi-a oferit dragoste si m-a protejat atat cat a putut.
Eleanor era gata sa ma impunga in burta cu pumnii, cand Zayn a inhatat-o brutal din fata mea si a trantit-o pe pat. I-a tinut captive mainile si picioarele si a reusit sa o tina in frau chiar daca ea s-a zbatut.
- Pleaca! mi-a strigat.
- Zayn...
- Am spus sa pleci!
Am iesit pe usa aia nenorocita fara sa privesc inapoi. Incoltul ochilor mi-au inflorit doua lacrimi, dar le-am sters la fel de repede. Nu alergam, dar mergeam in pas grabit. Nu pentru ca Zayn imi poruncise sa plec, ci pentru ca eu vroiam sa plec. Nu m-a crezut nici in ultimul moment. Sau, daca m-ar fi crezut, nu si-a schimbat parerea cum ca Simon este la fel de periculos.
Nu mai exista incredere. Nu mai exista o relatie in adevaratul sens al cuvantului. Simpla iubire nu ne putea salva daca ne incapatanam tot timpul si nu ascultam ce aveam fiecare de spus. Degeaba mai incercam eu.
Dar acum eram hotarata. Am sa plec spre Spania astazi si nimic nu ma va putea opri.
In drumul meu l-am gasit din nou pe Harry.
- Esti in regula? m-a intrebat. Nu pari in apele tale.
Mi-am aruncat bratele in jurul lui, lasandu-l mut de uimire. Dar nu s-a opus imbratisarii mele.
- E adevarat ca sfarsiturile fericite sunt doar pentru povesti?
El a stat pe ganduri o vreme. Ce mi-ar fi putut raspunde? Stiam ca el inca ma iubea, chiar daca eu il refuzam. Chiar daca eu continuam sa tin la Zayn.
- Asa mi s-a spus.
L-am strans si mai tare. Ma bucuram ca nu mi-a dat sperante false si ca m-a pus fata in fata cu adevarul. Ca isi impartasea toata compasiunea pentru mine asa cum si eu o impartaseam pentru el. Nu era nevoie sa-i spun asta ca sa-si dea seama.
- Faci un lucru pentru mine?
- Sigur.
- Du-ma pe mine si pe fratele meu la aeroport.