Nathan
E seara,seara târziu.In timp ce dormeam Maddison a tresărit la mine in brate.Cred ca are un coșmar.
A început să se zvârcolească.Are un coșmar.A început să țipe.Imi strecor mâna pe spatele ei și îi cuprind umărul.Mângâindu-i obrazul cu degetul mare.
— Babe?
Încerc să o trezesc,dar nu funcționează.Se zvârcolește,tipa.Nu știu ce să fac.O mai strig de câteva și ea se trezește,tresărând.
Când a dat cu ochii de mine s-a ridicat repede de pe pat și stătea în picioare în fața mea.Parca îi e frica de mine.Sau chiar ii e.
Ea si-a liniștit respirația săcădată și se așează lângă mine,pe pat.
— Sc-s-scuze,Nathan,am avut un coșmar și m-am speriat când te-am văzut...
— Nu este nimic,iubito...Dar ce coșmar ai avut de te-ai speriat așa tare?
— Scuze dar nu mai vreau sa îmi mai amintesc de el.
Ea îmi cuprinde talia și își lasă chipul pe pieptul meu.Îi cuprind și eu talia și ii mângâi spatele.
După cum vad...a adormit.Ba nu.Încercă.
•••
Trebuie sa merg la sediu.
— Ești gata?,o întreb pe Maddison din dormitor,ea fiind în baie.
— Încă 5 minute!
— Pentru tine 5 minute e o ora!
— Ba nu-i adevărat!
— Ba da.
După câteva minute,în sfârșit am urcat în mașină.Maddison a terminat să se aranjeze în mai puțin de 5 minute.Trebuie sa notez ziua asta în calendar ca "Una din zilele norocoase".Rar se întâmplă așa ceva.
Am ajuns la sediu și trebuie să merg în camera de tortură.E cineva acolo.Cineva care a încercat sa intre aici prin efracție aseară.Cineva cu care am avut probleme în trecut.Mai bine spus,acea persoană a avut probleme cu mine.
Am fost surprins să aflu că Maddison a vrut sa vină cu mine.M-am gândit puțin dacă ar trebui să o iau dar până la urmă am acceptat.
Am coborât cu paznici după noi,evident,am deschis ușa și imediat ce Maddison a văzut acea persoană s-a ascuns in spatele meu speriată.
— Ce s-a întâmplat?,o întreb.
— El...El e tatăl meu...
— Tatăl tău?
Bărbatul ridică capul.Acum am realizat.Au aceiași ochi,aceiași obraji...
— Maddison?
O striga bărbatul și ea se uită după umerii mei.
El râde.Au același zâmbet...
— Ce cauți cu dobitocul ăsta?
Paznicul face un pas în fata dar eu îl opresc și dau din cap în semn că e OK.
— Nu e mai dobitoc ca tine,îi spune ea.
— Tot târfă ai rămas?
Îmi încleștez maxilarul.Fierb de nervi.Stiu la ce se referă.
— Acum ți-o tragi cu mai mulți,ha?
Merg 3 pași în față,ma aplec și ii apuc maxilarul,strângându-l.
— Dacă mai spui ceva care are legătură cu iubita mea,îți zbor eu personal creierii fără să-mi pese de ce vor crede copii tai despre mine!
Ii spun calm.Cat de calm am reușit sa fiu.
Ma îndepărtez de el și Maddison îmi cuprinde din nou umerii.
Bărbatul încă rade.Se uita la noi și din nasul lui cade o picătură de sange oprindu-se pe buza inferioară.
— Frate-tău ce face?Tot golan a rămas?
— Fratele meu nu a fost niciodată golan,îi răspunde ea răstit.
El ridică din umeri.
Îi fac semn paznicului sa iasă din încăpere.
După ce paznicul iese bărbatul se uită insistent la Maddison.
— Cum ai ajuns aici?,îl întreabă ea.
— Am avut mereu probleme cu mafia asta,îi răspunde bărbatul.
— Și eu de ce nu știam nimic despre asta?
— Tu nu aveai treaba cu asta,treaba ta era sa ți-o tragi cu alții.
Izbucnesc din nou.Ma îndrept din sau spre el și îl apuc de par.
— Bai,baiete,ești prea vehement!mi se adresează bărbatul.
— Sunt vehement cu idioți ca tine!
Pentru 45 de ani,omul asta se tine bine.
Acesta râde.
— Ascultă bine la mine,ultima avertizare,dacă o dată ii mai adresezi tâmpenii din astea iubitei mele îmi voi pune oamenii sa te tortureze pana mori,sau o pot face personal.
Isi lungește gatul în stânga mea și i se adresează lui Maddison.
— Ii permiți sa îmi vorbească asa? o întreabă.
Maddison nu spune nimic.
Ma ridic și o iau pe Maddison de după umeri.
— Hai sa plecam de aici,ii spun.
Ea,în mod surprinzător,se uită la mine speriată,nu se clinteste din loc.Clatină energic din cap și:
— Nu,nu vreau.Vreau să stau aici cu el.E tatăl meu...
Ce?CE!?I-a stricat copilăria cu abuz și multe altele și acum e TATĂL EI?
Mă jur,n-am să înțeleg niciodată femeile.
Ma uit la ea insistent.
— Te rog,Nate,mai lasă-ma doar 5 minute să stau cu el.E tatăl meu.Nu i-am mai văzut chipul de 5 ani...
Ma uit lung la ea și ii spun:
— Bine,dar stau aici și te supraveghez,să fie clar!
Ea dă aprobator din cap.
— Te iubesc,îmi sărută obrazul și se întoarce spre tatăl ei.
Își scoate un șervețel umed din geanta și începe să-și șteargă la nas tatăl.
Știu ca e tatăl ei,dar cum dracu' mai poate să mai aibă milă pentru pentru așa specimen de om?
Telefonul începe să-mi vibreze,Maddison își întoarce capul spre mine și eu ma îndepărtez de ei.
Este Ella.Raspund si:
— Da?
— Nathan,vocea ei este joasă și cuprinsa de un val de îndurerare.
— Ce s-a întâmplat?
— Oriunde ai fi,îmi cer scuze ca te deran-
Nu reușește sa-si termina propoziția din cauza unui geamat de durere care ii iese din gat.
— Ella?Mă auzi?,un val de îngrijorare mă cuprinde.
— Da...Nathan,am fost...
— Ce?Ce ai fost?Ce ai pățit?
— Am fost...împușcată...
— CE!?DE CINE!?
— Nu știu,face ea eforturi sa vorbească,te rog...nu mai țipa...
— Vin imediat la tine!
Nu închid apelul.Mă îndrept spre ușă dar Maddison apare în fața mea.
— Ce s-a întâmplat?,ma întreabă.
— Vii cu mine sau rămâi cu el?
— Unde sa vin?Despre ce vorbești?
— Trebuie sa merg acum la Ella,vii sau nu?
Ea afirmă din cap.Îi spune tatălui ei că o să se întoarcă și am ieșit amândoi din încăpere.
— Nu ii faceți nimic lui Wilson,clar!?,le spun la paznici.
— Da,domnule.
— Cu ce mergem?,mă întreabă iubita mea când ieșim din sediu.
— Cu motoarele,știi să mergi pe ele?
— Nu.
— Bun,atunci te urci în spatele meu.
Ea dă din cap.Ajungem la spațiul unde ținem câteva motoare,îi tău feței o cască,ne urcăm pe motor și plecăm.