F: Cum mi-ai zis?
H: Ce? Așa îți spuneam și când eram mici.
F: Aaa, scuze doar ca am uitat multe lucruri de atunci
H: Nu are nimic si eu am uitat multe lucruri.
F: De ce nu ai mai venit?
H: Îmi pare rău, părinți nu ma mai lăsau sa plec de acasă deoarece notele mele de la școala erau foarte mici așa ca ma țineau in casa si ma obligau sa învăț dar după ce părinți mei au murit am început sa fur de la oameni ca sa îmi câștig existența, iar acum sunt cel mai urmărit hoț din regat.
F: Hoț?
H: Da, hoț.... a fost greu la început si ma simțeam vinovat de fiecare data când furam, dar după ceva timp a început sa îmi placa si nu doar ca furam bijuterii si obiecte scumpe ci si ....inimi.
F: Inimi? Ale cui?
H: Ale fetelor din oraș
F: Înțeleg..... si așa ai uitat tu de mine
H: Nu am uitat de tine ... nu vezi ca sunt acum aici cu tine... doar ca nu am mai avut timp sa vin si in plus dacă ma întorceam după ceva timp ai fi putut fi supărat pe mine așa ca am ales sa treacă timpul si sa ma întorc peste câțiva ani ca sa nu ma mai recunoști..... dar văd ca nu mi-a ieșit si mai ești si supărat pe mine.
F: Nu sunt supărat pe tine doar ca Mi-ar fi plăcut sa vi ca sa îți iei la revedere si ca sa nu stau cu speranța ca te vei întoarce intr-o zi. De când ai plecat, in fiecare zi stau la fereastra și te astept. Ultimul bilețel cu promisiunea am crezut ca e o gluma și am sperat ca te întorci dar nu ai făcut-o.
H: Îmi pare rău raza mea de soare