Așa era îmbrăcat Hyunjin
Și așa era îmbrăcat Felix
Îl aștept lângă ușa de la intrare pe Hyunjin sa coboare. Îl văd cum coboară cu ceva in mâna pa lângă telefonul lui. Se apropie de mine și îmi da ceva in mâna
- TELEFONUL MEU!?
- Da, ți-l dau înapoi.
- De când nu m-am mai văzut telefonul... stai de ce mi-l dai?
- Pentu ca am încredere in tine și pentru ca trebuie sa îmi facă cineva poze in zăpada
- Da cum zici tu.... și după ce îți fac poze îmi iei iar telefonul?
- Nu.... am încredere in tine și acum sau mai schimbat lucrurile... acum ești liber sa pleci când vrei tu, nu te mai țin aici cu forța daca vrei sa pleci, daca nu îți place sa stai aici cu mine, acum doar trebuie sa îmi spui, sunt dispus sa te las sa pleci daca nu ești fericit lângă mine.
Am rămas uimit de tot ce a spus, nu știu ce sa zic. Hyunjin se uita puțin la mine sa vadă daca am ceva de zis iar după ce vede ca nu zic nimic se întoarce si deschide ușa. Afara era ca in povesti, zăpada era peste tot.
Facem câțiva pași pentu a ieșii din conac. Ușa rămâne lângă deschisă. Ma întorc cu fata la Hyunjin văzând ca este întristat așa ca ma duc la el si îl iau in brațe.
- Îmi pare rău sa îți spun asta....
- Ce sa îmi spui?
- Ca nu voi mai sta lângă tine.... si voi fugi
- CE?
- LEAPȘA TU EȘTI!
Încep sa fug de Hyunjin prin zăpada iar acesta după mine. Ma uit puțin înapoi sa vad cât de departe este Hyunjin de mine dar nu îl mai văd. Când îmi întorc capul înapoi Hyunjin ma prinde de talie și ma arunca pe jos el fiind peste mine.
- Te-am prins