Autor POV:
Când iesira pe ușa biroului lui Dumbledore, Draco șopti:
- Ce-o fi cu el?
Ron ridică din umeri.
-Dumbledore e foarte gânditor. N-o fi mare lucru.
Mai merseră puțin, și apoi Luna zise:
- Eu o iau pe aici. Ne vedem mai târziu.
- Doar dacă..., Începe Hermione. Ce-ar fi să stăm toți în turnul nostru? Ar fi mai... Sigur.
- Cine ești și ce-ai făcut cu Hermione Granger? Întrebă Ron, amuzat.
- E doar o idee...
- Eu sunt de acord, spuse Ginny.
- Da, și eu, spuse Harry.
- Dacă află cineva...
- De ce să aibă ocazia? Haide, Ron! zise Hermione.
- Nu cred că ai ajuns să mă convingi să încalc regulile, dar da, cu de acord Ron.
Mai merseră puțin, si ajunseră în fața portretului Doamnei Grase.
- Parola?
- Ăăă...O știe cineva?
- Nu, abia am venit.
- Nu știți parola, nu intrați, spuse Doamna Grasă.
- Ce ne facem?
- Fără noi, nimic, spuseră două voci la unison.
Toți se întorc că să-i vadă pe Fred și George.
- Nu cred, spuse Draco.
- ... Cum?
- Exact așa, frățioare! Am inventat o pudră specială, și te poate teleporta prinde, chiar dacă au vrajă anti-apariții, zice Fred.
- Un succes răsunător, adaugă și George. Acum, parola, da? Ia uitați-vă aici!
George scoate un pachet mare, pe care scrie pudră de Veritasium (poțiunea care te obliga să spui adevărul, trei picături și până și Lordul întunecat și-ar dezvălui cele mai întunecate secrete, remember?)
Fred ia un pumn de pudră, și-l aruncă pe tablou.
- Deci, spuse George, care e parola?
- Șerbetul Spiridușului, spuse ea uitandu-se în gol.
- Vedeți? Acum înăuntru! Spuse Fred.
- Noi plecăm, spuse și George, dar va rog să nu spuneți nimănui.
Cu toții se uită căscați spre cei doi frați gemeni dispărând.
- E o idee chiar bună, zise Astoria.
- Intrați odată, spuse Doamna Grasă, sau vă aștept?
- A, acum.
Cu toții intra in camera, și ,,oaspeții'' se uita in jur.
- E frumos la voi, dar totul e puțin prea... Roșu, comentează Luna.
- Iar la voi totul e prea albastru, răspunde Ron.
- Hei...Gata! Așa sunt toți. Fiecare spune că au o culoare mai plăcută a camerei pentru că așa sunteți obișnuiți! Nu e mare lucru.
- Păi, faceti-vă comozi. Eu...mă duc să văd dacă au venit cuferele, spuse Harry.
Harry urcă în dormitoarele băieților. Deloc surprinzător, cuferele lor erau acolo.
Imediat apare și Ginny.
- Nu ești surprins, zice ea.
- Depinde.
- Faptul că am venit. Plus faptul că nu apare un tobogan in loc de scări care mă împiedică să urc.
Harry râse.
- Așa e. Știam că o să vii, și că nu te împiedică nimic să urci.
Ginny se apropie.
- Crezi că o să afle cineva?
Ginny mai avea un metru până la Harry.
- Ce contează? Perfectii (Harry accentuă cuvântul) au permis asta.
- Da, e exact genul de lucru pe care l-ar face Hermione, răspunde Ginny.
Acum, Ginny stătea pe pat lângă Harry (nu vă gândiți la prostii, n-o să se întâmple 😏),
și spuse:
- Știi ce?
- Huh? Spuse Harry.
- O sa sune foarte egoist, dar mai târziu vin colegii tăi de cameră, și acum nu e nimeni.
- Da bun. De ce spui că sună egoist?
- Pentru că asta înseamnă că nu mai stăm cu ceilalți.
- Avem timp și de ei, spuse Harry, dar de fapt simțea că de fapt n-o sa aibe.
Hello, everyone! Știu că am spus că o să pun next rapid, dar nu am mai apucat, pentru că au intervenit niște lucruri neașteptate, și n-am mai avut timp până de curând. Știu că e un capitol scurt, însă a trecut prea mult timp. Sper că va place! ❤️