Pentru veșnicie
Maria povestește:
Ușa se lasă deschisă în fețele noastre și femeia cu părul brunet își face apariția imediat. Ochii ei albaștri sunt surprinși pentru câteva clipe, ca apoi brusc un mic zâmbet în colțul gurii să-și facă apariția. Poartă unul dintre costumele ei formate din două piese, o rochie scurtă până la genunchi și sacoul strâns în jurul taliei sale, ambele de culoare închisă. De data aceasta părul este prins într-un coc destul de elegant și formal pentru o zi petrecută acasă, dar mă gândesc la faptul că este o femeie de afaceri de succes și nu își permite să se comporte ca o femeie obișnuită, poate îmbrăcată într-o pereche de pantaloni lejeri și o bluză mototolită pe alocuri și un coc neglijent în vârful capului. Își trece privirea de la mine și bărbatul care mă ține de mână și instantaneu văd cum pieptul îi coboară, ca și cum o greutate i s-a luat de pe piept.
Max își întoarce privirea spre mine pentru a se asigura dacă totul este în regulă și pășim ușor nesiguri pe holul imensei case. Doamna Olivia dă din cap și analizându-ne în continuare cu ochii ei albaștri de gheață, trecem conduși de ea către o altă încăpere, o cameră cât tot apartamentul meu, plus jumătate din apartamentul vecinei de la 12 și continuăm să facem turul impunătoarei încăperii plină de chestii penibil de scumpe. Sunt ușor amețită de tot ce văd aici, de la statui care probabil te-au băga la închisoare dacă le atingi până la candelabre care cu siguranță erau împodobită cu diamante și toate pietrele prețioase și semiprețioase din lume. Sunt intimidată de tot ce văd în jurul meu, de la canapeaua imensă din piele albă până la imensele ferestre acoperite cu materiale a căror finețe te fac să nu-ți mai ei ochii de la ele. Oare de ce Max nu m-a prevenit în legătură cu asta? De ce nu mi-a spus că mama lui se lăfăie în piscine de bani? Știam ceva, ceva, faptul că mama lui și soțul său au o situația financiară foarte bună, dar tocmai ce văd mă face să cred că am trăit într-o minciună atât timp.
Max își înăbușește un râs lângă mine și încruntându-mă mă întorc surprinsă spre el. Bărbatul ai căror ochi par identici cu ai mamei sale își duce mâna la nas din instinct și eu îl lovesc inofensiv în umăr. Cu siguranță râde de mine și de reacția mea, dar să fiu sinceră, nu vin din cel mai luxos loc și nu-mi pot permite absolut orice pentru a fi foarte impasibilă când tot ce văd aici costă cel mai probabil cât jumătate din oraș. Decid să-i evit privirea și-n cele din urmă doamna Olivia ne indică să ne așezăm pe canapeaua ei scumpă, luxoasă din fața noastră. Oare dacă mă așez câți ani din închisoare voi face? Ochii doamnei din fața mea mă privesc sugestiv și dând din cap de câteva ori îmi fac curaj să mă așez în partea dreaptă al lui Max, care încă are zâmbetul ăla tâmp pe față, din nou își permite să râdă de mine.
" Oliver nu este acasă? " în cele din urmă el vorbește și mama lui se așează pe un fotoliu extrem de mare din stâng noastră. Probabil a costat-o cât mă costă pe mine chiria apartamentului pentru 10 ani.
" Este plecat cu Jessica la un magazin din Mall, a văzut o nouă jucărie și a fost destul de impunător atunci când a spus că o vrea. " un mic zâmbet se așterne pe fața femeii brunete din fața mea și aproape mă înfior. Stai, tocmai a zâmbit? Poate face asta?! " Trebuie să apară din minut în minut, sunt plecați de vreo două ore. " dă din cap și-și așează ambele brațele în poale. " Dar voi? Am fost surprinsă când am primit acel apel și am primit uimită vestea că mă veți onora cu o ușoară vizită, ce te-a făcut Max să vii aici? " se uită la mine zâmbind și eu îmi întorc privirea spre Maximilian.
El ridică din umeri așternând pe față acea expresie ușor indiferentă și-și rostogolește ochii. " Pur și simplu. Nu l-am mai văzut pe Oliver de ceva vreme și am zis să vin să-l vizitez, știu că se va bucura să mă vadă. " el vorbește încrezător și sprâncenele doamnei Olivia sunt unite într-o încruntătura foarte vizibilă.
" Bine atunci. " se ridică indiferentă de pe canapea și pășește departe de fotoliu ei super scump. " Mă duc să aduc ceva de băut și să-i spun Lidiei să pregătească masa, vreau să rămâneți aici la masă. " explică și Max doar își trece privirea de la mine la mama sa.
Odată ce doamna Olivia intră într-o altă încăpere, respirația îmi redevine regulată și Max își înăbușește un râs foarte zgomotos. Mă încrunt la el pentru că știu deja că eu sunt motivul pentru care el este într-o dispoziție bună și-mi întorc capul într-o parte. Dumnezeule, am impresia că mă aflu într-un muzeu cu cele mai prețioase exponate, sunt total copleșită de tot ce văd. Și am intrat gratis în asta, se poate mai bine de atât?
" Ar fi trebuit să mă avertizez în legătură cu asta! " mă întorc către el ridicând mâinile prin aer și bărbatul cu ochi albaștri doar se încruntă. " Dumnezeule, Max, mama te este plină de bani, știam ceva, ceva, dar asta întrecere absolut orice gânduri avem prin cap în această privință. " umerii îmi coboară brusc și el își lasă capul pe spate.
" Mama nu-i plină de bani, tot ce vezi aici este al lui Josh, soțul ei prețios, dar nu neg faptul că mamei întotdeauna i-au plăcut banii, bărbații cu bani. " vorbește calm și eu îmi încrunt fruntea curioasă.
" Și mama deține o parte din bani, dar Josh este stăpânul peste tot ce ne înconjoară. Totul ține de sacrificii aici, să-l întrebi pe Oliver de câte ori adoarme singur noapte și de la câte zile de naștere au lipsit mama sau tatăl lui! " el adaugă ațintindu-mă cu privirea și-mi apucă mâna cu siguranță.
Ușa de la intrare se aude din sufragerie, ca un minut mai târziu fratele mai mic al lui Maximilian să-și facă apariția în încăpere. Este însoțit de o tânără domnișoară de vreo 25 de ani cu părul tuns până la umeri de un roșu foarte aprins și cu niște ochelari de vedere. Puștiul blond aleargă bucuros la vederea lui Max care se ridică imediat de pe canapea și înaintează în întâmpinarea lui Oliver, care odată ajuns în preajma fratelui său îi sare în brațe și se agață de el cu picioarele. Nu pot ignora fericirea din ochii celor doi, a trecut oricum ceva vreme de când nu s-au mai mai văzut. Brațele copilului blond acoperite de un material deschis la culoare se agață de gâtul lui Max și râzând îi șoptește ceva la ureche. Imaginea din fața mea nu are nevoie de mai multe explicații.
În cele din urmă după ce Max îi aranjează claia de păr aurie într-o parte îi dă drumul din brațe și Oliver pășește zâmbind spre mine. Din doi pași ajunge la mine și cu mare încântare se agață de picioarele mele. Mă aplec și-i sărut ambii obraji îmbujorați și îmi șoptește la ureche cât de mult se bucură de mă vadă aici. În tot acest timp Maximilian vorbește ceva cu tânăra, a cărei privire nu mă părăsește o clipă și deodată curiozitatea pune stăpânire pe mine. Nu știu de ce, poate de la zâmbetul tâmp de pe fața ei când Max râde și adaugă ceva sau de la faptul că Oliver se strâmbă caraghios când își culege de pe jos cadourile aduse de mine și Max. Fratele bărbatului din fața mea râde și se bucură la vedera trenulețului din cutia albastră și cu multă trudă reușește în cele din urmă se despacheteze și elicopterul cu telecomandă din cutia semnată de Maximilian.
Ignor gălăgia produsă de niște voci grave din încăperea alăturată și-mi așez privirea asupra fetei roșcate de lângă Max. Își mușcă buze jucăuș și-și trece mâna prin păr de cel puțin trei ori, semne clare că-l place pe tânărul din fața ei. Înghit în sec când brațul ei îl lovește în umăr pe Maximilian și-mi îndrept atenția asupra lui Oliver care deja și-a înșirat toate jucăriile în mijlocul sufrageriei mamei sale. Semne clare că-l simpatizează, semne clare că-l vrea și nu sunt paranoică, nu aș fi fost dacă nu și-ar fi mușcat buza de la jos de cel puțin patru ori în conversația lor.
" Maria, vino aici! " în cele din urmă primesc și eu un umil rol episodic pentru această scenă și mâna îmi este prinsă de bărbatul din fața mea. " Vino să-ți prezint pe cineva! " sunt trasă aproape de tânără roșcată și el îmi aruncă o privire jucăușă. " Maria, ea este Jessica, fata care are grijă de Oliver și Jessica, ea este Maria, iubita mea! " cred că sunt forțată de presiunea privirii lui Max să întind mâna și cu mare greutate reușesc să-i cuprind mâna fetei roșcate, asta preț de câteva secunde.
Ochii căprui ai Jessicăi mă privesc atenți și un mic zâmbet apare în colțul gurii. Ar trebui să consider că asta este în regulă? Ea mimează un: " Îmi pare bine să te cunosc! " și fără prea multe lucruri de spus, dau amabilă din cap și-i zâmbesc. Mă dor deja obrajii. Puțin mai târziu o doamna mai în vârstă apare din încăperea alăturată, având pe brațe o tavă cu niște pahare și lăsându-le pe masa de sticlă din fața noastră părăsește încăperea.
" Bună, copii! " și doamna Olivia apare de după ușă și Oliver aleargă în întâmpinarea ei. Brațele lui mici se agață de ea și o trage jucăuș într-o îmbrățișare. " Am vorbit și cu Josh, trebuie să apară din minut în minut. " următoarea privire aluneca asupra lui Max și se uită la el zâmbind, asta în timp ce-l mângâie pe Oliver pe creștet. " Sper că nu este nicio problemă, vom lua toți masa împreună! " capul mi se întoarce către Max și pot citi pe fața lui tensiune și agitație, ceva nu este în regulă.
" Mami, poate rămâne și Jessie cu noi la masă? " Oliver întreabă de pe canapea și fata roșcată dă agitată din cap în semn negativ. " Te rog, mami, a spus că mă ajută la teme, te rog! " face fața aia de cățeluș exact ca și fratele său când vrea sau face ceva prostii.
" Este în regulă, ar fi bine să rămâi și tu Jessica la masă, oricum, eu și Josh trebuie să mergem la un eveniment mai târziu și am vrea să rămâi peste noapte aici. " dă din cap de câteva ori și tânără cu ochi căpui aprobă bucuroasă din cap. Da, probabil așa aș fi făcut și eu, mai ales când Max ar fi stat lângă mine la masă.
Cinci minute mai târziu un bărbat la costum cu părul grizonat ni se alătură și pe fața lui Max se citește clar și răspicat: tensiune. Ne salută respectuos, ba mai mult adaugă cât de fericit este să ne vadă și păstrându-și aceeași postură impunătoare, își sărută soția pe obraz și fiul pe frunte. Imaginea din fața mea este copleșitoare, probabil tot ceea ce și-a dorit un om vreodată.
Liniștea este prezentă pe tot parcursul cinei, dar nu pot ignora privirea ageră al lui Max asupra domnului Pierce. Mi se pare mie sau cei doi se amenință din priviri?! Domnul Josh stă în capătul mesei în stânga sa avându-i pe doamna Olivia și Oliver, în timp ce Max stă la capătul opus al mesei cu mine în dreapta lui și cu Jessica.
Friptura din fața mea care este foarte suculentă pare delicioasă, dar nu pot să profit de faptul că-mi este foame și chiar vreau să mănânc pentru că nu pot ignora modul în care Jessica îi aruncă priviri lui Max și cum domnul Josh își trece privirea de la mine la Max și înapoi. Tensiunea plutește în aer, doamna Olivia îl ajuta pe Oliver să-și taie în bucățele friptura și-i așează șervețelul pe picioare, asta în același timp în care domnul Pierce consumă vinul roșu din paharul de cristal, continuând să-l preseze pe Maximilian cu privirea.
" Oliver, ai terminat de mâncat? " tatăl său își mută privirea asupra copilului de lângă mama sa, și zâmbind dă din cap. " Atunci ar fi bine să urci la teme, este destul de târziu și nu uita, mâine ai și antrenament la fotbal! " Max înghite în sec în stânga mea.
"
Tati, dar mai vreau să stau, uite, a venit Max și mai vreau să mă joc cu el apoi! " vocea subțire al lui Oliver ajunge la urechile noastre și Max se tensionează brusc.
" Fratele tău înțelege Oliver! " ochii cenușii ai domnului Josh ajunge asupra lui Max și bărbatul din stânga mea se abține să nu spună ceva. " Acum ia-o pe Jessica și urcă să faci teme! " în cele din urmă puștiul blond face ceea ce-i spune tatăl său, dar nu înainte de a-l îmbrățișa pe Max și pe mine.
Max povestește:
Cotesc la dreapta în timp ce-mi arunc privirea asupra Mariei care stătea ghemuit pe bancheta din dreapta mea și zâmbind, opresc radioul. Ochii ei mare și negri mă privesc curioși când opresc în fața Mall-ului, și luându-mi telefonul de pe bord îi fac semn să coboare. Este trecut de ora 17:00 și eu mai am doar o oră și jumătate la dispoziție. Îmi pot da seama că ceva nu este în regulă, este puțin nedumerită și de asemenea curioasă de ce se află aici cu mine. Îi zâmbesc și o încurajez să coboare din mașină, dar nu primesc nimic până nu reușește să mă întrebe ceva.
" Max, ce facem noi la Mall? Parcă trebuia să mergem acasă!? " mă întreabă și ieșind din mașină, o înconjor și ajung în dreptul portierei sale. O deschis și în așteptarea ei mă sprijinit de bordul mașinii. Își trage rapid peste umeri jacheta din piele și lasă ca părul ei șaten să-i curgă peste umeri.
În cele din urmă reușește să iasă din mașină și cuprinzând-o de mâna, înaintăm spre intrarea în Mall. Este ora 17:00, deci nu este așa mare aglomerație pe aici, ba mai mult cafeneaua pe care noi o frecventam este aproape părăsită, ici-colo, se mai observă câte o puștoaică sau vreun tânăr cu iubita sa la cafea. Îmi pun brațul pe deasupra umerilor ei și o trag mai aproape de mine. Încă având încruntătura aia pe față, urcăm scările spre primul etaj și caut cu privirea magazinul cu pricina. La câțiva metri un magazin cu bijuterii se zărește și încântat, o drag de mână pe Maria până într-acolo.
" Ce Dumnezeu facem noi aici? " ea se oprește brusc chiar la intrarea în magazin și uitându-mă insistent, dau să mă întorc către ea.
" Mai ții minte ce ți-am promis la munte acum două săptămâni? " ea își mărește ochii și eu îmi las capul într-o parte jucăuș. " Vreau să-ți iau un inel, Maria, și nimeni nu mă va opri din a face asta, nici măcar tu. " dau de înțeles că dețin puterea și dă debusolată din cap. " Trebuia să fac asta acum mult timp când am venit, dar după cele întâmplate cu Kevin și Emma, am cam fost furat de peisaj, dar vreau s-o fac azi." Umerii îi cad și eu zâmbind o iau în brațe și o conduc în magazin. Nu pot ignora modul în care ochii îi călătoresc peste vitrinele unde sunt așezate zeci de bijuterii și cum se strâmbă caraghios la vederea doamnei îmbrăcată cu o blană, cel mai probabil a Cruelei din 101 dalmațieni, în timp ce probează un colier imens.
" Haide, pui, trebuie doar să-ți alegi inelul, asta dacă nu vrei să o fac eu, nu e ca și cum te târâi obligatoriu la altar, nu momentan." zâmbesc pe sub mustăți și mâna ei stângă face contact cu obrazul meu. Zâmbește jucăuș la mine și fără să o mai las să adauge ceva o iau de mână și o conduc spre una dintre doamnele care se ocupă cu magazinul.
" Bună ziua, vă pot ajuta cu ceva?! " ne întreabă amabilă și Maria se lasă ascunsă în spatele meu.
" Cu siguranța. " adaug printre dinți și o trag pe Maria din spatele meu. " Un inel de logodna, îl va alege ea, dumneavoastră doar îi dați o varietate mai largă de modele, vă rog! " explic și femeia de lângă mine mă ucide din priviri. " Și nu contează prețul dacă asta vreți să întrebați. " femeia cu părul scurt mă aprobă din cap și părăsește încăperea timp de câteva minute.
În tot acest timp Maria se agită ca un sifon gata să explodeze. " Nu este nevoie să-mi iei un inel, Max, te rog! " se agață de brațul meu, dar eu decid să ignor de ce spune negativ despre această ideea, asta până când doamna cu părul blond și scurt decide să revină în încăpere cu câteva cutii. " Uite cum facem, aleg un inel de acolo, dar după asta tu nu-mi vei mai lua nicio bijuterie niciodată, ne-am înțeles? " îmi șoptește printre dinți și luând în calcul ideea de a nu băga de seamă ce spune, dau din cap. " Bine, atunci! " spune și pășește spre masa din fața noastră. " Vreau cel mai ieftin inel de logodnă posibil. " ea ridică privirea spre doamna Corson al cărui nume zace scris pe ecuson și ochii femeii blonde mă privesc surprinsă.
" Glumește! " o cuprind pe Maria de talie și-o sărut pe tâmplă. " Dacă se poate, să fie opusul la tot ce a spus ea. " dă din cap îngăduitor și femeia din brațele mele mă ațintește critic cu privirea ei aspră. " Știți, mai bine aleg eu inelul. " o ghiontesc pe domnișoara de lângă mine și trec în față pentru vedea mai bine inelele. Toate la fel, nimic diferit, constat după o aruncare cu privirea. " Aveți, nu știu, ceva mai diferit de atât? " ridic o sprânceană curios și doamna Corson se încruntă.
" Poate ceva mai deosebit, diferit, dar totuși să-și păstreze tenta de decență? " nici măcar nu mai știu ce vorbesc, dar trebuie să spun ceva.
" Sigur, cred că avem ceea ce vă doriți. " îmi spune și din nou părăsește încăperea preț de câteva minute. Câteva clipe mai târziu revine lângă noi cu o cutie în miniatură unde se aflau trei inele. Privesc bijuteriile de fața mea și analizându-le constat că fiecare are o formă diferită: în fulg de nea, inimă și floare. Și brusc fisa îmi cade, știu exact ce este potrivit pentru ea.
***
" Nu pot să cred că te-am lăsat să faci asta! " Maria exclamă atunci când coborâm din mașină. Râd și scoțându-mi telefonul din buzunar tastez grăbit un mesaj pentru cei de sus. O cuprind pe Maria de după umeri și urcând scările constat că ceasul e trecut de mai bine de ora 20:00 și asta doar pentru că mi-a fost destul de greu s-o conving pe ea să mă lase să-i cumpăr acel inel.
" Nu o să mergem la tine momentan, bine? " apăs butonul liftului până la maximul etaj și femeia de lângă mine se întoarce curioasă într-o parte. " Ceea ce va urma face parte din operațiunea: logodna. " îi fac din ochi și o trag după mine atunci când ușile liftului ni se deschid.
Ajunși în cele din urmă pe acoperiș, cu un drum luminat de câteva tuburi fluorescente de pe terasa blocului, continui să merg spre centrul platformei, aproape de locul în care o voi întreba din nou. Ușor nedumerită și tensionată, înghite de câteva ori în sec și se ține strâns de brațul meu. Cutia de culoare vișinie o țin strâns în mână atunci când mă pun pe poziții și cuprins de o transpirație năucitoare și un pic de emoție încep să vorbesc.
" Nu am mai făcut asta până acum, dar vreau să cred că este prima și ultima dată când mă voi pune în genunchi în fața unei femei. " spun și ochii ei sclipesc de emoții. " Deci... chiar vrei să mă pun în genunchi? " glumesc și ea dă frenetic din cap. " Bine, atunci, s-o fac și pe asta! Știu că nu e foarte romantic și da, am învățat un mic discurs despre chestiile alea pe care voi femeile le iubiți, dar l-am uitat. " recunosc și un chicot îi scapă printre buze. " Știu că suntem tineri, eu aproape 23 și tu 22, dar vreau să fiu sigur că nimeni nu va îndrăzni să se ia de ceea ce-mi doresc eu pentru totdeauna. Și pentru tot ceea ce va urma vreau să-mi cer iertare de pe acum, probabil te voi face mereu să plângi, să țipi, să mă lovești, să faci crize de nervi, probabil vei dormi nopți la rând singură, poate te voi face să mă ameninți că bagi divorț și poate vom divorța o singură dată, dar ne vom recăsători din nou, și poate nu sunt ceea ce-ți dorești cu adevărat tu, nu am toate calitățile necesare, dar în momentul de față nu renunț, pentru că un singur lucru bun pe care l-am învățat de la tata, a fost să nu renunț niciodată la femeia de care sunt îndrăgostit. " afirm și buza de jos în tremură de emoții. " Așa că acum, Maria, tu te vei uita pe blocul din spatele tău și-mi vei răspunde la întrebare! " ea se întoarce și fraza scurtă de câteva cuvinte luminează de pe blocul de alături:" Vrei să-mi porți numele de familie? " o întreb și ochii ei sclipitori mă forțează să mă ridic în picioare.
Odată cum pronunță cuvântul potrivit îi împing inelul pe deget și zâmbind îl privește. " L-am ales pe aceasta pentru că-mi place mult iarna și noi am format un cuplu chiar pe atunci. " ea îmi înconjoară gâtul cu brațele și o sărut. " Oricum, știam că-mi vei spune da, nimeni nu-mi rezista. " glumesc și râzând mă sărută din nou.