― Anna?
Am tresărit când am fost smulsă din reverie de Sere care se uita la mine extrem de curioasă.
― Hm? am făcut jenată când toții ochii, înafară de cei verzi a lui Rowan, s-au fixat asupra mea.
El se uita la mâncarea din farfuria lui, extrem de distras. Încă simțeam fluturași în stomac când îi analizam trăsăturile. Rowan era plăcut pentru că trata pe toată lumea cu indiferență, presupun că ce este rău are menirea de a ne atrage. Se purta de parcă nu ar da doi bani pe nimic, iar buzele lui curbate într-un fel ironic îl ajutau foarte mult să-și păstreze alura de superioritate.
De asemenea, privind la toți ceilalți prieteni ai lui, toți aveau aerul neconfundat de bogăție. Toți făceau parte din familii bogate, iar dacă Sere se potrivea, eu eram pe lângă. Am trăit modest toată viața.
― Nu stai jos? m-a întrebat și m-a privit ciudat, dându-și seama că ceva mă tulbura.
M-am uitat iar la cele două locuri disponibile.
― Ba da, am spus, neavând de ales.
M-am așezat lângă blond. Să stau lângă Rowan nu intra în discuție, dar partea rea, extrem de rea, era că acum eram față în față cu diavolul în persoană.
― Ați avut mare ghinion să nimeriți în aceiași cameră cu Leona, a spus compătimitor bruneta, amestecând în pilaful ei de orez. Un ghinion mai mare nici că se putea.
Sere s-a schimbat la față, enervându-se iar. Mereu am fost de părere că Sere poate fi enervată doar dintr-un foc și fără efort.
― Stai liniștită, îi fac față, a dat ea din mână.
― O, dar am văzut! exclamă bruneta. Apropo, nu am făcut cunoștință, zâmbește cu dinții ei mici și strălucitori. Eu sunt Melody Leblanc, cel cu părul pe jumătate mov este Gabe Spencer, îngâmfatul de lângă mine este Rowan Deiss, dar pe el am înțeles că-l cunoașteți. Iar blondul este Clyde Banks. Toți suntem în anul doi.
Sere le zâmbește tuturor în timp ce eu stau ca muta. Încă încerc să-mi controlez bătăile inimii înainte de a avea parte de un infarct sau ceva.
― Eu sunt Serenity Hayes, iar ea este prietena mea cea mai bună, Anna Steward.
― Până și numele prietenei tale este cuminte, nu doar hainele, rânjește blondul de lângă mine, Clyde.
Mă uit la el șocată. Cât de nepoliticos! Ochii îmi fug spre Rowan, căci îi simt ochii asupra mea. Zâmbește îngâmfat cu un colț al gurii sale păcătoase. Rahat! Asta dovadă că mă recunoaște și că își amintește sau este doar imaginația mea?
― Și spre deosebire de tine am și cei șapte ani de acasă și nu mă iau de oameni așa din senin, îi răspund lui Clyde, conștientă că este a doua oară când se ia de mine.
― Este prima dată când o aud vorbind, constată cel cu părul mov, mușcând apoi dintr-un măr.
El mi se pare genul acela de tip rezervat, căruia îi place mai mult să observe decât să participe. Acum, după ce a făcut remarca, prin mușcarea din măr îmi dă de înțeles că nu vrea să aibă replică.
― Vedeți ce pot să fac? Să scot tot ce este mai rău din femei, se laudă Clyde.
― Ne-ai impresionat, rostește în batjocoră Rowan.
― Nu vei găsi nimic rău în ea, comentează Sere. Este fiică de preot, este o bijuterie de fată, așa că nu vă faceți speranțe de nici un fel.
Îmi pică fața la propriu. Mă uit la ea revoltată, nevenindu-mi să cred ce le spune. Nu, nu am convenit să ținem viața mea secretă, dar acum îmi dau seama ce bine era să-i spun că nu vreau ca oamenii să mă privească așa cum mă priveau acasă. Ea nu observă cât de tare m-a deranjat.
― Glumești? sare Melody în scaun. Drace', ce tare! Oh, scuze, strânge din buze. Nu am zis cuvântul ăla urât. Am vrut să zic ,,Doamne!".
Exact astfel de comportamente speram să evit.
Am simțit privirea lui Rowan sfredelindu-mă, dar nu am îndrăznit să mă uit la el. Că-și amintește sau nu, el era dovada că Anna, fiica de preot, nu era cuminte și dovedise asta la doar 16 ani. Pentru câteva momente am avut o teamă ― dacă spune tuturor? M-am uitat la el speriată și l-am surprins privindu-mă intens. Avea ca întotdeauna, un aer misterios care ridica și părul de pe mine. Mă punea în dificultate. Nu știam niciodată ce gândește, nu transmite nimic. Tocmai de asta timp de 1 an, până a plecat, pur și simplu am trăit într-o confuzie uriașă. Nu înțelegeam de ce nu-mi aruncă nici măcar o privire.
― Este indulgentă cu noi, păcătoșii, a glumit Sere.
Deja mă enerva comentariile ei și începeam să mă simt mai mult decât prost.
― Mă gândesc, altfel nu era prietenă cu o tipă sălbatică ca tine, a râs sub formă de glumă Melody. Ceva îmi spune că nici foarte creștină nu ești.
Mă uitam în farfuria mea de ceva timp și nu mai aveam nici poftă de mâncare. Ajunsesem subiectul lor, iar toate planurile mi se duceau pe apa sâmbetei. Se dusese cu noul început. Îmi aveam coșmarul în fața ochilor, iar acum toată lumea știa că sunt fiica unui preot și, mai presus de toate, erau șanse ca Rowan să spună tuturor ce am făcut. Va dați seama ce bârfă bună ar fi asta.
― Nu este treaba mea să-mi pese ce faceți și în ce fel, am spus ca să lămuresc chestia asta o dată pentru totodată. Puteți să rostiți înjurături sau să faceți orice altceva. Serios! Nu este treaba mea!
― Bine, nu că ne-ar păsa părerea ta, a
mormăit Rowan, iar capul mi s-a întors fulgerător în direcția lui.
Era prima dată când vorbea cu mine. L-am primit mută de uimire, ca și cum mi-ar fi aterizat un asteroid în cap. Mi-a susținut privirea și nu am putut să nu salivez din nou văzându-i buzele arcuite, nasul micuț, ochii incredibil de verzi și mari, sprâncenele doar puțin stilizate, deloc exagerat, într-una dintre ele îi lucea un cercel de argint sau aur alb, simplu, rotund. Părul negru, tuns foarte scurt în laterale și mai lung sus, ciufulit într-un mod atent și voit, îi dădea aerul rebel. Hainele scumpe, dar care nu aveau nici un brand la vedere, negre, accentua această imagine. Tatuajele care ieșeau de sub haine dovedeau fără doar și poate că exact așa era. Era chipeș, perfect, rău. Interzis, deși pentru o noapte l-am avut. O blestemată de noapte.
― Nici nu trebuie să vă pese, am mormăit la rândul meu, privind imediat în altă parte. Tocmai asta ziceam: suntem liberi să ne trăim viața cum dorim, fără să ne pese de gura lumii.
― Tu asta faci?
Întrebarea lui m-a luat pe nepregătite și m-am trezit clipind rapid.
― Poftim? mi-am arătat uimirea.
― Știi foarte bine ce am vrut să spun, a spus înclinându-se, punându-și ambele coate pe masă.
L-am privit șocată, apoi m-am uitat și la
ceilalți și am răsuflat oarecum ușurată când am văzut că ei erau animați într-o altă conversație, care nu avea nici o legătură cu mine.
Mi-am întors din nou atenția la Rowan, iar el continua să mă privească aplecat peste masă. Aroganța pe care o vedeam în ochii lui mă intimida.
― Chiar nu știu, l-am contrazis.
― Sfânta este într-adevăr sfântă? m-a întrebat, apoi s-a ridicat de la masă, și-a luat tava și a plecat, lăsându-mă cu atât de multe întrebări încât am simțit toată ziua că-mi va exploda creierul.
**
― Oare era într-adevăr nevoie să spui toate alea grupului? am întrebat-o supărată pe Sere seara, după ce am făcut un duș în baia pe care o împărțeam cu ea și cu blonda care încă nu apăruse de atunci, de la bătaie.
S-a uitat la mine din patul pe care îl păstrase și am văzut-o cum devine ușor stânjenită.
― Scuze, a mormăit. M-am simțit atât de bine cu ei, încât am simțit că pot să le spun chestiile astea, dar este evident că am greșit. Erau chestiile tale, nu ale mele.
― Am vrut să fie un lucru pe care îl las în urmă, am oftat, dar nu puteam să stau supărată pe ea.
― Îmi pare atât de rău, a spus, iar ochii ei de cățel m-a înmuiat și mai mult.
Stătea în mijlocul patului și își ștergea machiajul de pe față, privind într-o oglindă în formă de inimă pe care a cărat-o de acasă.
― Bine, dar altădată încearcă să ți cu mine, nu să râzi cu altcineva pe seama mea, am sfătuit-o, sperând să se poată abține.
― Bine, bine, promit! a exclamat. Deci, îți vine sa crezi că dăm aici peste Rowan Deiss? a sărit de două ori în pat, entuziasmată. Și, pe lângă asta, că am împărțit aceiași masă cu el?
Nu, nu-mi venea să cred. Erau eram mai șocată ca ea.
― Este... un lucru neașteptat, am fost de acord.
― Este la fel de drăguț, dar s-a maturizat. Atât la fizic, cât și la personalitate. Este mai rezervat, nu ți se pare? a întrebat ea, aplecându-se spre oglindă pentru a vedea cine știe ce detaliu.
Ba da, mi se părea. Înainte gura lui se auzea mai tare decât a celorlalți, acum abia de i-am auzit-o. Fusese astăzi într-o pasă proastă sau primul an de facultate îl schimbase pe Rowan Deiss, fiul răsfățat a bogatului primar?
Slavă Cerului, conversația a încetat brusc când ușa s-a deschis. Din nou, fără nici un avertisment, colega noastră a intrat înăuntru.
Cu bărbia în sus, cu o încruntătură pe față și mirosind a parfum scump, Leona, după cum o numise Melody, și-a pus poșeta pe noptieră și a început să se desculțe.
Eu și Sere am schimbat o privire.
― Salutare, Leona! a cântat Sere, iar mie mi-a căzut umerii de frica unei noi bătăi.
Încă mă durea spatele de când am încercat să mă bag între ele.
― A, deci acum știi cine sunt, a răspuns satisfăcută Leona, ca și cum acum ar fi crescut în ochii noștri.
Atât eu, cât și Sere ne-am uitat nedumerite la ea.
― Îmi pare rău, partea asta nu am descoperit-o, și-a dat Sere ochii peste cap.
― Mama mea este actriță, Violet Kunis, i-a rostit numele cu atât de multă fală, încât mi-a părut rău de ea că nu am recunoscut-o. Tata este un important producător.
S-a uitat la noi, așteptând să ni se aprindă beculețul.
― A jucat în ,,Iubire în Paris"? a întrebat Sere nesigură. Parcă mi se pare cunoscut numele, dar să mă ia naiba dacă îmi amintesc ceva..., a îngăimat, storcându-și creierul.
Leona avea o față de diavoliță nervoasă. Era pur și simplu revoltată.
― Sunteți două încuiate ciudate, dar ce mă așteptam de la două sărăntoace ca voi? Abia de știți pe ce lume trăiți.
Deja începea să îmi dea o stare neplăcută, îmi întorcea stomacul pe dos, și deși nu era obiceiul meu să răbufnesc, acum simțeam că voi ajunge în acel punct cât de curând.
― Poate că mama ta nu este atât de cunoscută pe cât credeai tu, am spus pe cel mai pașnic ton posibil.
Asta doar a înfuriat-o și mai tare, mai ales când Sere a pufnit în râs surprinsă că dădeam un astfel de răspuns, care putea să-i rănească sufletul, ceea ce nu-mi stătea în caracter. Uram să rănesc pe cineva intenționat și atunci când aveam dreptate. Nu-mi stătea în caracter. Uram să rănesc pe cineva intenționat și atunci când aveam dreptate.
― Bogăția și faima în care ne învârtim spune altceva, măicuță! a răspuns ea cu dispreț. Dar ce să știe o sărăntoacă cu fuste lungi ca tine?
Se uita la mine ca la un jeg.
Eram sigură că obrajii mi-au devenit lipsiți de culoare și oricât am încercat, nu am putut să nu mă simt rănită. S-a lăsat o liniște apăsătoare, în care mi-am căutat cuvintele potrivite, care nu conțineau înjurături.
― Auzi, tu, vedeto, îți rup extensiile alea și mă șterg cu ele la fund de rahat dacă o mai jignești doar o dată pe Anna! mi-a luat-o înainte Sere, ca o războinică gata de luptă și pentru a mia oară m-a făcut mândră, dar rușinată de vocabularul ei.
― Cum îndrăznești? a strigat și Leona, înroșindu-se la față ca un rac. Dumnezeule, de ce naiba m-am nimerit fix cu voi?
― Aceiași întrebare ne obsedează și pe noi două, am oftat.
În seara aia, înainte să adorm am primit un mesaj de la Charles.
,,Îmi pare rău pentru astăzi."
Am privit mesajul ăla două minute, întrebându-mă ce i-aș putea răspunde. M-am foit în pat până când mi-am găsit un loc bun și i-am scris un mesaj scurt, dar patetic.
,, Nu-i nimic."
Am pus telefonul sub pernă și am aruncat o privire la cele două colege de cameră. Sere dormea cu capul sub pernă, iar Leona pe spate, dreaptă, poate să evite ca dimineață să se trezească cu linii roșii pe față de la pernă.
Am închis ochii și am încercat să adorm, dar în spatele pleoapelor stătea ascuns Rowan, cu rânjetul lui. Ce a fost cu conversația aia astăzi? Atâta timp mi-a dat de înțeles că nu-și amintește acea noapte de la petrecerea aia blestemată, iar acum... mi s-a părut că știe ce zace în mine. M-am rugat minute întregi să nu fie așa, să nu-și amintească. Era mai bine să-mi știu doar eu secretul, chiar dacă frustrarea era profundă. Cum să faci sex cu cineva, să o săruți o noapte întreagă, apoi a doua zi să pleci din cameră înainte ca ea să se trezească și să te prefaci timp de 1 an jumătate că fata respectivă este invizibilă?
Rowan
Petrecerea a fost mai dezastruoasă decât mă așteptam.
Fug cât mă țin picioarele pe aleea cimitirului alături de alți studenți, râzând și chiuind alături de ei în timp ce copoii ne urmăresc cu lanternele aprinse. Nu știu cine i-a anunțat că are loc o petrecere în miez de noapte, în cimitir, cu droguri și băutură, dar dacă aflu nu va scăpa din mâinile mele.
Râzând îi fac semn lui Clyde să mă urmeze și părăsim aleea, amestecându-ne printre morminte. Idioții ceilalți îi vor duce pe copoi în altă direcție, iar noi vom sări gardul pentru a ieși din cimitir.
― Ce nebunie! Aproape că mi-am tras-o cu Sofia, urlă Clyde cât îl țin plămâni. Ah, ah, face, imitând niște gemete jalnice. I-o trăgeam de vedea stele verzi.
Îl ignor și continui să fug. Nu mă impresionează că Clyde a fost pe cale să i-o tragă uneia, face asta cu fiecare ocazie și culmea, ocaziile apar des. Nici eu nu duc lipsă, dar m-am plictisit de târfele care se lasă atât de ușor, care de cele mai multe ori vin ele la tine, nu trebuie să mergi tu la ele. Am început să stau departe de ele. Mă scârbesc.
― Oare cine este persoana care ți-a distrus șansa? îl întreb în timp ce sar peste o piatră de mormânt și calc în picioare câteva flori. Rahat! Iadul este al meu!
― Nu florile astea sunt de vină, fraiere! La cât ai preacurvit iadul este un loc prea bun pentru tine, râde idiotul din spatele meu.
― Du-te dracu! scuip într-o parte, iar din greșeală saliva aterizează jalnic pe o piatră funerară.
Să-mi bag pixul!
― Nu este nici o problemă pentru tine, frate. Te poți duce să ți-o tragi cu Melody oricând ai chef, în schimb, eu nu am o târfă gata pregătită pentru mine. Trebuie să lupt pentru păsărică.
Mă opresc din alergat, simțindu-mă ca dracu dintr-o dată. Nu a fost o idee bună să beau atât de mult. Niciodată nu a fost, dar am continuat să o fac. Iar și iar și iar.
Aplecându-mă de stomac încep să râd ca un psihopat, făcându-l pe Clyde să se oprească din alergat speriat.
― Ce pula mea ai? strigă el.
Continui să râd până când simt că voma îmi urcă din stomac pe gât. Închid ochii și acompaniat de niște icnete dezgustate din partea lui Clyde dau tot afară din mine.
― Tipule, ești scârbos, să-mi bag piciorul!
Când mă opresc din vomat rânjesc către Clyde care mă privește sprijinit de un copac.
― Tata a spus că mă dezmoștenește dacă află că mai iau parte la petreceri de acest gen, am rostit amuzat.
― Ai luat-o razna dacă asta ți se pare amuzant, Rowan. Averea contează în viață, dar nu mai mult decât distracția, punctează, făcându-mi cu ochiul. Acum hai naibii, nu vreau să fim prinși de polițiști! Vreau să dorm în patul meu, nu în secția de poliție.
Ne continuăm drumul cu pași normali.
― Nu ne-am obișnuit deja să dormim pe banca aia scârboasă din secție?
― Aia nu înseamnă că-mi face și plăcere.
Dau din cap, si-mi scot pachetul de țigări de la spate, oferindu-i și lui una. Strâmbând din nas scoate una și o aprinde cu bricheta oferită de mine.
― Preferai să faci altceva cu gura, coaie? pufnesc.
― Exact la asta mă gândeam, își mușcă buza. Am auzit că Sofia are un gust grozav.
― Labagiule!
― Oare măicuța Anna ce gust are? întreabă el, împingându-se în umărul meu. Nu am gustat niciodată o puritană.
Ridic dintr-o sprânceană în direcția lui, împingându-l cu mâna.
― Nici nu ai șanse, răspund privind fix în față.
― Mai vedem, spune și percep provocarea din vocea lui. Măicuța Anna va fi a mea! strigă, spărgând liniștea de mormânt care s-a așternut odată ce ne-am îndepărtat de restul.
― Ia-ți gândul, mă încrunt la el, zgândărit de iritare.
― De ce, mă rog? se încruntă la rândul lui.
― Las-o baltă! mârâi.
― Hai mă Rowan, sunt sigură că sub fusta aia lungă este ceva bun, proaspăt. Ce? O vrei și tu? O putem face în trei, se împinge din nou în mine. Ești prietenul meu cel mai bun. Putem împărți o femeie.
― Ai un fățiș pentru puritane, ce naiba? grăbesc pasul, lăsându-l în urma mea.
Lovesc nervos cu piciorul o piatră.
― Sigur ne-ar dovedi că nu este frigidă așa cum pare, argumentează. În plus, nu arată rău, deși se îmbracă ca o țărancă.
Părul ei auriu, ochii ăia expresivi, parcă temători, trăsăturile drăguțe de copilă, corpul subțire acoperit de haine urâte care ascund forme atrăgătoare, obrajii ăia care se înroșesc mult prea ușor, toate astea o reprezintă pe ea. Anna, fiica preotului, o fată diferită de toate celelalte. Se deosebește ca un curcubeu colorat printre alte sute noncolore.
Iar Clyde trebuie să stea departe de ea. Dacă este frigidă sau nu, el nu va afla.
Îmi aduc aminte că acum 3 ani am avut aceeași curiozitate...
A durat ceva, dar am venit cu capitolul 3 ❤
Păreri? 🙈