— Cum adica nu am niciun ban? Femeia repeta cuvintele lui Chang în mod repetat.
Chang scoase documentul de donație, în care Yoongi își donase toată averea orfelinatului în care a crescut.
În schimb, apartamentul unde lucrase i-a dat lui Chang ca o mulțumire pentru că i-a fost loial mereu.
Citi rândurile și simți cum inima îi decedase pe loc.
Era în pușcărie pentru 2 crime și săraca.
Acum trebuia să fie intr-o vacanță luxoasă, nu după gratii.
Nimeni nu o vizitase. Nici măcar prietena ei bună de bârfe sau grupul de vacanțe.
Ăsta era, fără îndoială, sfârșitul pentru ea.
— El... a făcut toate astea pentru Jimin?
Chang nu-i răspunse, în schimb lua actul, punându-l înapoi în geantă și se ridicaseră în picioare.
— Trebuia să vă opriți atunci când fiul dumneavoastră va avertizat. Credeați că îl aveți la mâna, dar de ce credeți că a cerut o luna până la nuntă? La revedere!
Chang se întoarse, ieșind din încăpere.
Sfârșit.