—Am bănuit mereu că tata nu era sfântul care se afișa a fi, zise Wine Cardinham, dar să-și cumpere o amantă... Asta mi se pare josnic până și pentru el.
—Ei bine, eu am avut parte numai de bărbați josnici, spuse Lisa.
—Asta până m-am înălțat frumos, îi aminti Damon. Iar ea nu putu să nu fie de acord.
*
Trupul gol al Lisei era o operă de artă vineție, dar plină, voluptuoasă, atât de voluptuoasă, încât Damon se întrebă cum rezistase atât de mult timp fără să o atingă. Voia să o atingă. Trebuia. Se îndreptă spre apa pe care ea o folosise pentru a se îmbăia, își scoase cămașa și pantalonii și începu să se spele sub privirile ei mute. Lisa înțepenise într-un colț, dar Damon se îndoia că dacă avea să ridice privirea urma să zărească frică în aceasta; Lisa nu era fricoasă, nu acum. Își spălă mâinile, gâtul, subrațul, iar apoi sări în apă pentru a-și dezmorți picioarele înghețate. Afară era îngrozitor de frig. Nu stătu însă prea mult, ieși aproape imediat, folosind celălalt prosop rămas de la ea. Zări apoi inelul pe care i-l dăduse, îl ridică și își semeți o sprânceană:
—Nu e pe placul tău?
—Ba da, dar e mare și mă gândeam că nu vreau să-l pierd...
—Îl voi modifica. Îl puse pe dulap și își strânse prosopul în jurul șoldurilor. Apoi, încurcișându-și brațele la piept o privi.
Continuară să se privească unul pe celălalt de parcă nu se mai văzuseră goi nicioadă până când Lisa decise să curme tăcerea:
—Și acum?
—Mă bucur că ai întrebat. Se apropie de ea, îi prinse mâna și mângâie carnea moale de acolo. Acum te voi urî până la adânci bătrâneți.
Lisa oftă și izbucni:
—Nu e vina mea, să știi! Nu aveam idee că va veni aici. Nu aveam idee nici măcar cine e. Damon își dădu ochii peste cap, încercând să își tempereze furia. Nu avea înaintea lui o târfă oarecare; Lisa Carter era soția lui, fiica virgină a unui lord. Trebuia să își domolească furia dacă nu voia să distrugă pentru ea pentru totdeauna viziunea cu privire la intimitate. Vorbesc serios, Damon! Nu am iești niciodată din regiunea ducatului. Nu știu pe nimeni aici! Lui Damon îi era însă greu să se concentreze pe blândețe când conversația cu Rothgar i se derula în minte. Și știi ce?, plusă ea. Își ridică o sprânceacă, dorind să știe ce îi mai trecea prin minte. Tu m-ai ales! În seara aia, tu m-ai ales!
—Fac numai alegeri proaste în viață. Poți să mă învinovățești? Nu, nu putea, pentru că și ea făcea alegeri la fel de proaste în viață. Acum, nu vreau să mai aud niciun cuvânt, nimic. O trase de mână și o conduse spre pat.
—De ce? Eu vreau să vorbesc cu tine!
—Lisa, vreau să consum căsătoria asta în cazul în care Rothgar vine cu o moașă după el ca să vadă cât de mult timp ne-am petrecut noi în pat în aceste zile divine de căsătorie.
—Nu vreau să consum nimic cu tine până nu terminăm de discutat!
Damon se opri înaintea patului și o întrebă:
—Ai terminat? Ea oftă exasperată. Parcă mă doreai la începutul serii, nu? Și doreai și nenorocitul ăla de inel. Dorințele tale sunt lege pentru mine.
Lisa își încrucișă brațele la piept și hotărî să îl enerveze la fel de mult pe cât o făcea el.
—Te doream când nu erai soțul meu. Acum ești.
Damon rânji și simți cum furia lui trece pe plan secund.
—Diavoliță ce ești!
—Pe măsura unui diavol, cred.
—Ai replică pentru orice, nu?
Lisa tăcu. Nu, nu chiar. Nu avea replică pentru ce avea să se întâmple între ei, orice urma asta să fie. Iar acum teama păru să înflorească și în sufletul ei; nu știa ce o aștepta, nu înțelegea ce urma să se întâmple cu ea, nici măcar de ce erau atât de diferiți din punct de vedere biologic. Prin urmare, decise să facă o încercare de amânare, de păsuire. Sigur trebuia să fie cineva în casa aceast care să o lămurească, să îi spună ce trebuia să se întâmple, ce aveau să facă. Mary trebuia să știe sigur, iar acum regreta că nu o întrebase ce presupunea noaptea nunții.
—Damon, să știi că nu te vreau.
Bărbatul se încruntă. Nu avea timp și chef pentru crizele ei.
—Da, sigur. Întinde-te, dacă nu vrei să te fac eu să te întinzi.
—Vorbesc serios, să știi, zise ea încercând să pară mai fermă. Nu te vreau!
Crezând că voia să se joace cu răbdarea lui, Damon o prinse de mână și îi făcu vânt în pat. Lisa țipă, se dezechilibră și căzu. Abia atunci își dădu seama că prosopul i se desfăcuse alături de al lui, că acum erau la fel de goi și că privirea lui Damon nu îi insufla acum deloc încredere. Acoperindu-și sânii, Lisa înghiți în sec și încercă să se ferească de trupul lui care se pogorî peste al ei precum al unui zeu răzbunător. Damon o prinse la timp de genunchi și o repoziționă pe așternuturi. Femeia încercă să îl lovească, țipă și se zbătu sub greutatea lui.
—La naiba, femeie! Stai potolită!
—Nu te vreau, pleacă de lângă mine!, insistă Lisa.
—Zici că te omor, ce dracului! O țintui, cu corpul ei prin sub al său, cu vintrele sale odihnindu-se peste abdomenul ei și cu inima ei zbătându-se înrgozită în piept. Damon era furios, dar nu era prost. Ceva era în neregulă. Chipul Lisei se înroșise, cu atât mai mult nasul ei mic, ochii începură să îi strălucească. Plângi? Ea nu răspunse, doar își trase nasul, cu brațele imobilizate deasupra capului și sânii ei privindu-l în suflet, cerându-i o atenție deosebită. Dar Damon nu era un monstru, iar mintea nu se putea alinia cu trupul acum când o vedea suferind astfel. Lisa, eu nu... La naiba nu te violez! De ce plângi?
—Oi fi eu proastă, Dam, dar cred că așa se numește ce vrei să faci cu mine!
Nu, nu așa se numea, iar ea nu avea nicio idee despre cum arăta un viol. El unul, da. Îi dădu drumul mâinilor și se lăsă într-o parte, lângă ea. Lisa își acoperi numaidecât sânii, privindu-l precaută.
—Îmi pare rău dacă asta crezi. Sunt încă furios pe tine și ifosele astea... Nu voi fi un bărbat bun pentru tine, Lisa. Nu ar fi trebuit să îți dorești niciodată căsătoria cu mine.
—Încep să îmi dau seama de asta, îi zise ea, făcându-l să o privească urât. Cuvintele tale! Trăgându-și nasul, Lisa își dădu seama că ajunseseră în poziția în care fuseseră în seara aceea de Anul Nou la tavernă. Începea să se simtă din nou ca atunci, iar atunci se simțise în siguranță.
—Ai putea spune ceva care să mă aline, nu să lovești și tu în mine.
Ea își trase nasul și oftă.
—Nu sunt ifose, Damon. Nu am așa ceva. Doar că... doar că... Nu știu cum să ți-o spun. Damon rămase tăcut, găsind o rezervă de răbdare în el. Nu știu ce ar trebui să se întâmple între noi. Nu știu cum se face asta.
—Nu ți-a explicat nimeni niciodată?
—Eram un copil slab de minte. Nu, nu mi-a explicat nimeni asta.
Înțelegând, Damon îndepărtă pătura și se înveli cu ea, aducând-o mai aproape de sine. Și el avusese emoții când își pierduse virginitatea; era la fel de normal pentru ea. Trebuia să fie blând. Trebuia să încerce măcar. Se apropie mai mult de ea, împletindu-și picioarele cu ale ei și prinzându-i mijlocul în mâna sa. Mirosea frumos, a săpun, a Lisa, ceea ce inexplicabil îl excita.
—Ca să consumăm căsătoria asta trebuie să ne unim. Îți amintești obiectele pe care le avea femeie care te-a cumpărat la Pretty Maid? Lisa aprobă. La momentul potrivit corpul meu va arăta la fel. Îi prinse mâna și i-o îndreptă spre trunchiul său. Atingerea degetelor sale îl făcu să ofteze. Închise o clipă ochii, simțind cum prinde formă, se modifică chiar în palma ei. Se numesc falusuri. Femeile le pot folosi pentru a nu avea nevoie de un bărbat în ele.
—De ce ar vrea cineva să facă asta?, întrebă încurcată Lisa, dar vrăjită de modul în care îl simțea în palma ei. Știa și ea că întreg chipul îi era roșu precum focul, dar nu voia să îl întrerupă. Voia să afle totul.
—Unele femei preferă compania altor femei, alte femei nu se bucură se suficientă atenție din partea bărbaților. Nu îți bate capul cu asta, Lisa. Acum că ți-ai primit inelul eu nu voi fi ținut departe de tine, iar tu vei primi suficientă atemție, crede-mă.
Lisa aprobă și se foii. Corpul ei, conștientizând unde se plimba mâna ei, încurajată să se miște pe lungimea lui, reacționa. Simțea fluturi în vintre, presiune și știa că reluau preludiul pe care îl începuseră mai devreme.
—Apoi?
—După ce voi fi în corpul tău va trebui să mă mișc. Simți mișcarea? Lisa aprobă, pentru că mâna lui o făcea să-și miște palma peste el astfel încât să-și dea seama la ce se referea. Îți va plăcea și ție asta, iar apoi amândoi vom atinge o plăcere pe care nu o vom mai putea controla. Iar lucrurile între noi se vor termina. Pentru moment.
Lisa stătu o secundă să asimileze informațiile.
—Atât? Damon rânji și aprobă. Nu pare deloc complicat.
—Nu este. Stai! Îi opri mișcările mâinii. Dacă vei continua eu voi atinge primul plăcerea. Nu va mai fi nicio noapte a nunții.
Lisa aprobă și se opri, urcându-și mâna pe trunchiul lui.
—Primesc și un sărut înainte? Adică... așa cum ne sărutam înainte să... înainte?
Damon aprobă și se rostogoli deasupra ei. Urma să primească mai mult de-atât. Mereu fusese atent cu femeile și, în ciuda sentimentelor lui pentru Lisa, în ciuda situației, pe Lisa nu avea să o trateze diferit. Își coborî capul asupra gurii ei și o sărută, mușcându-i blând buzele, lingându-i interiorul gurii, împletindu-și limba cu a ei. Nu mai fusese niciodată cu o virgină, dar nu gândul ăsta îl excita, așa cum probabil îl făcea pe Rothgar, ci faptul că sub el se afla Lisa. Lisa, soția lui, femeia cu care urma să se culce de câte ori avea el chef. Cel puțin o perioadă nu credea că își dorea pea altcineva care să-i încălzească patul. De-abia o găsise pe ea care îi provoca o asemenea erecție. Căldura care reverbera din corpul ei îl întărea mai tare decât frusese vreodată. Își coborî capul, îi sărută maxilarul, apoi gâtul, acolo unde supse și zdreli carnea pentru a-i lăsa o vânătaie care îi aparținea. Lisa icni și gemu apoi când limba lui urmă traseul spre sânii ei.
—Damon... Ăsta e mai mult decât un sărut. Aprobând, bărbatul își ridică mâna și și-o trecu peste coapsele ei, ajungând la feminitatea ei. Trebuia să se asigure că era pregătită, pentru că la cât de excitat era se îndoia serios că urma să se oprească. Își trecu degetul peste ea, apoi se opri la ghemul de nervi deasupra, la clitorisul ei, trecându-și degetul peste acesta. Dumnezeule, ce e asta?, o auzi șoptind. În inocența ei, Lisa îl excita și mai tare și, nepăsându-i de membrana care îi acoperea trupul își lăsă două degete să coboare în ea. Damon...
Uitase să îi vorbească despre durerea care probabil avea să apară prima dată. Uitase să îi spună prea multe. În schimb, își lăsă capul deasupra sfârcurilor ei și supse, mușcă și gustă în timp ce își mișcă degetele în ea, simțindu-i himenul cum se lărgește, cum, pe măsură ce Lisa deveni și mai excitată, permite mișcări mai adânci. Femeia gemu și își dădu capul pe spate, îi strânse spatele în mâna ei și pulsă sub presiunea degetelor lui când Damon mângâie mărgica dintre faldurile ei cu degetul mare. O simți când începe să facă mișcări spasmodice, lipsite de control, când își dădu drumul.
Chiar și după ce orgasmul ei trecu, Damon nu-și depărtă degetele de trupul ei, continuând să mângâie cu mișcări aproape imperceptibile. Era incredibil de umedă, mai ales acum.
—Am... Damon, am ruinat noaptea nunții noastre!, spuse ea. Eu am atins plăcerea. Cred... cred că asta a fost plăcerea mea.
Ridicându-se deasupra ei, scoțându-și degetele din corpul ei privind dovada dorinței sale întinzându-se peste degetele lui, Damon zâmbi, o sărută și îi spuse:
—Tu poți atinge plăcerea de mai multe ori într-o perioadă scurtă. Lisa înțelese asta pentru că imediat ce îl văzu poziționându-se spre trupul ei și își dădu seama că el era acum suficient de excitat pentru a consuma noaptea nunții, simți încă un fior de excitație cuprinzând-o. Mădularul lui începu să-i străpundă faldurile, iar Damon îi prinse coapsele și i le depărtă și mai mult, lărgind-o. Atunci, Lisa se ridică ușor și îi prinse fața în palme, sărutându-l. Necunoscutul îi dădea târcoale încă, dar acum nu se mai temea. Aici era loc doar de plăcere. N-ar trebui să doară atât de...
Cuvintele lui se pierdură pentru ea, pentru că atunci membrul lui penetră sensibilitățile ei umede, străpungând-o, întinzând-o la maximum. O usturime violentă o sfâșie, combinându-se cu o plăcere paralizantă, plăcere care acapară orice altceva. Iar Lisa își dădu capul pe spate, simțindu-l cum înaintează, cum își face loc complet în corpul ei, cum o străpunge. Noua senzație fu orgasmică pentru ea, făcând-o să pulseze din nou, să simtă că se strânge în jurul lui cu o tensiune din ce în ce mai lejeră. Senzația de mai devreme o cuprinse din nou, iar ea una simți cum atinge din nou plăcerea. Spasmele ei continuară și în timp ce Damon începu să se miște în corpul ei, iar când crezu că avea să se termine pentru ea, ultima pulsație a feminității sale aduse cu sine un val și mai profund de plăcere, iar Lisa se agăță înrgozită de propria plăcere de Damon, mișcându-și trupul fără să-l poată controla. Puterea care izbucnea din ea când simțea asta o făcu să-l strângă de brațe, știu că își înfipse dinții în el și îl aduse și mai aproape cu călcâiele aflate acum în jurul spatelui său.
Câteva mișcări după propria eliberare îl făcură pe Damon să strige, să se ridice și să iasă rapid din ea, vârsându-și sămânța pe abdomenul ei. Lisa nu avu timp să se gândească la cele petrecute, la tot ce însemna asta, pentru că era epuizată, transpirată, avea impresia că vede dublu.
—Lisa, Lisa, Lisa! Lisa se uită la Damon care avea o expresie încruntată. La naiba, femeie! Leșini?
—Așa cred..., mărturisi ea.
—Pe naiba! Te-am... te-am rănit?
—Nu înțeleg ce mă întrebi. Vrei să pui din nou întrebarea asta după ce revin în lumea celor vii?
Damon o privi o clipă încruntat, apoi zâmbi. Se aplecă, depuse un sărut pe fruntea ei și o înveli. Lisa fusese probabil cea mai pasională virgină din câte auzise el. Se uită la mădularul lui îmbrăcat în sucurile corpului ei. O pată roz se combina cu dorința ei, semn că Lisa sângerase la un moment dat, dar că momentul fusese uitat de ea. De el cu atât mai mult. Damon, la cei douăzeci și opt de ani ai săi, nu mai trăise vreodată o astfel de partidă de sex. Își simțea membrele moi, se simțea extenuat, totuși știa că în curând o putea lua de la capăt. Dar el avusese un orgasm, în timp ce doamna Carter se strânsese în jurul lui și explodase de cel puțin două ori. Își frecă fața și își dădu seama că nu avea să uite niciodată această primă oară. Fusese memorabil.
***
Mary își dorise dintotdeauna să îl vadă pe Damon Carter dezbrăcat ca orice altă angajată a Diavolului. Toată lumea se întrebase cum arăta domnul Carter acolo jos, iar acum, că știa, era complet șocată. Șocată și excitată, evident.
Urcase pentru a-i aduce cămașa de noapte Lisei când observase două trupuri în patul masiv al lui Damon, o auzise pe Lisa gemând și îl văzuse pe Damon sărutând-o pe acea copilă nevinovată, copilă care nu era totuși atât de inocentă. Privirea Lisei rămăsese îndreptată asupra fundului lui Damon. Evident că avea testicule mari și un penis considerabil, evident că suprinse chiar momentul în care îi cucerise ucenica, în care intrase în ea ca un taur în călduri fără ca măcar să se oprească sau să ia în considerare durerea ei. Probabil că Lisa nu simțise nimic pentru că gemuse și îl adusese mai aproape. Iar atunci, observând individul gigantic care era Damon, - Mary nu își amintea să fi avut vreodată un bărbat atât de mare în pat -, o zbughise afară, lăsând cămașa pe un scaun.
Probabil că nu ar fi trebuit, pentru că fusese Lisa cea la care se uitase, dar când trecu de camerele servitorilor și se opri în aripa drăguță a administratorului Mary știu că era atât de excitată, încât avea să implore pentru puțin sex. Nelson îi deschise imediat ce bătu în ușă și o privi încruntat.
—S-a întâmplat ceva?
Evident că se întâmplase. Îl împinse în cameră, observând cămașa de noapte în care el dormea, părul argintiu ciufulit, trupul bine-făcut. Se repezi la gura lui și îl sărută, nedorind să îi lase niciun moment de gândire. Nu putea să îi ofere satisfacție nenorocitului! Știa foarte bine că îi spusese că ea avea să vină la el. Știa foarte bine că Nelson putea să fie îndelung răbdător.
—Mary... Dar ea îl sărută din nou, încolăcindu-și picioarele în jurul trunchiului său și doborându-l în pat. Trebuia să îl aibă acum, fără preludiu, fără nimic altceva. Îl voia. Mary, stai!
Nu se așteptase ca mâinile lui să îi prindă încheieturile și nici ca privirea lui să fie severă.
—Ce este?, întrebă ea. Și tu ești pregătit. Chiar era așa, îl putea simți între coapsele ei. Nelson mormăi și o întoarse sub el, țintuind-o de pat cu trupul său. Oh, deci îți place să stai tu deasupra, nu?, încercă Mary să glumească pentru a nu se simți mai jenată decât era acum. Când el continuă să o privească, respirând liniștit, Mary înghiți în sec: Știi ce, nu mai am chef! Dă-te jos!
—Ești frumoasă când roșești. Ți-a mai spus cineva asta? Mary dădu negativ din cap în timp ce gura lui Nelson o găsi blândă pe a ei, deloc agitată, dar fermă. Nu aștepta nesupunere din partea ei. De ce ai venit în seara asta aici, Mary?
—Eram excitată, îi spuse ea și îl lăsă să-i sărute cu răbdare obrazul, apoi gâtul. Nu crezuse că Nelson putea să fie atât de blând, de meticulos.
—Ce te-a excitat?
—Dacă ți-aș spune ai crede că sunt nebună.
—Încearcă-mă, zâmbi sub pielea ei.
—Domnul Carter și doamna Carter... Își consumau noaptea nunții. Imediat, speriată, adăugă: Nu am vrut să mă uit sau ceva, dar... Are omul ăla niște coa...
—Suficient!, Nelson îi captură buzele pentru a o opri din a mai spune ceva. Puteai găsi pe oricine altcineva, Mary. De ce eu?
Ea își ridică mâna și îi mângâie chipul.
—Te vreau. Mereu te-am vrut. Tu nu m-ai vrut pe mine.
—Ți-am spus foarte bine de ce: o facem ca un bărbat și o femeie, nu ca o târfă și clientul ei. Ești femeia mea acum, dacă facem asta. Nu te voi mai lăsa să fii cu nimeni altcineva. Mary aprobă. Nu era ca și cum își mai dorea să revină la viața de dinainte, iar acum, să o aibă pe Lisa drept ocupație picase la fix pentru ea; primea un salariu foarte bun și nu trebuia să lucreze întinsă pe spate, iar Diavolul nu îi făcea o favoare pentru a-i rămâne datoare pe viață. Ea îi făcea lui o favoare. Bun! Nelson se lăsă mai mult spre ea. Hai să ne ocupăm de tine, ce zici?
—Poftim?, se încruntă Mary. Omule, eu te vreau acum!
—Facem asta cum vreau eu, Mary, sau nu o facem deloc.
Ea își mușcă buzele pentru că voia să o facă. Se lăsă pe pernă și se uită la el bosumflată. Nelson zâmbi. O dorise pe Mary dintotdeauna, dar se afundase în durere, apoi în gelozie și, în final, descoperise speranță. Mary putea să fie a lui. Nelson voia să își ofere șansa spre fericire. Prea mulți ani plânsese, prea mulți ani trăise în întuneric, iar acum Mary strălucea. Mary strălucise mereu, de când era o curvă la Pretty Maid. Oh, dar o observase și atunci, numai că la acea vreme avea o fiică pe care să o crească, iar el își negase multe plăceri de dragul fiicei lui. Până ce aceasta murise, iar Nelson își dăduse seama că era complet singur.
Damon, Diavolul cum îi spuneau toți, îi redase familia; Damon era ca un fiu pentru el, unul care îi povestise mai multe decât oricui altceva. Avea să îi fie veșnic recunoscător, mai ales când salutase ideea de a primi fetele de la Pretty Maid ca prostituate protejate complet de Devil's Luck. Nu se îndoise că Mary urma să vină și ea aici, iar cincisprezece ani o avusese sub supravegherea sa, chiar dacă în paturile diferiților bărbați. Nu mai conta asta acum. Nu contase, oricum, niciodată.
—Relaxează-te, îi șopti și își lăsă buzele peste sânii ei. Doar simte, iubito.
Și Mary simți suficient cât să înnebunească, cu atât mai mult cu cât Nelson părea să aibă o răbdare de fier, să o urce pe culmile orgasmului de prea multe ori. Era transpirată, obosită și sătulă când el își scoase cămașa, iar Mary observă de data aceasta masculinitatea lui. Făcu ochii mari și se uită la acesta.
—Cred că mi-au ajuns surprizele din seara aceasta.
—Așa sper. Numai că despre testiculele mele nu vreau să vorbești în public.
—Toată lumea va vrea să știe cum la cincizeci de ani administratorul Diavolului are biluțe atât de mari, să știi... Vocea îi pieri și scoase un icnet când Nelson se împlântă în ea. Dumnezeule... Nu voi vorbi despre părțile tale intime, liniștește-te! Doar... doar mai încet.
Nelson zâmbi și o sărută. Iar când Mary vru să plece din patul lui, după prea multă plăcere, Nelson nu îi permise să o facă. Nu mai putea să fugă acum de el. Nu că înainte i-ar fi reușit prea bine.