Vanessa
Aceasta a fost cea mai fericită dimineață trăită până acum. Kay e bine. Nu mă pot abține să nu îl privesc. Pare așa liniștit când doarme. Părul îi stă rebel și îi dă un aer de vagabond. Vagabondul sufletului meu.
Ce îmi faci tu mie Alvarez? De ce îmi tresare inima de fiecare dată când te privesc sau îți aud vocea. Din instinct, întind mâna, mângâindu-i conturul feței. Îmi îngrop fața în scobitura gâtului său și inspir. Miroase atât de masculin. Parfumul pielii lui este cel mai liniștitor calmant. E drogul ce mă ține în viață.
-Diavolul meu supus.
Spun în șoaptă pentru a nu-l trezi. Știu că a adormit nu cu mult înainte de a mă trezi eu. A stat toată noaptea treaz asigurându-se că sunt eu bine, deși el este internat, nu eu.
Depun un sărut mic pe gâtul său, iar brațele lui mă strâng mai puternic la piept.
-Băiatul meu a sărit peste ora de culcare.
Îl cert în timp ce mă pisicesc pe lângă el. Doar simplu fapt că mă ține în brațe, îmi excită simțurile.
-Fata mea își dorește să intru în ea?
-Mhh, Kay. Nu mă băga în seamă. O să îmi treacă. Te rog să nu-mi dai apă la moară. Încă nu ți-ai revenit complet și nu vreau să ți se înrăutățească starea din vina mea.
Deși mi-aș da jumătate de viață să îl simt acum. Ce naiba se întâmpla cu mine. Nu m-am comportat niciodată așa în situații ca acestea.
-Adrenalina iubito. De acolo îți pornește pofta asta nebună de a sări pe iubitul tău într-un spital.
În timp ce spune asta mâna lui îmi dezmiardă un sân, iar eu gem și mă frec ușor de trupul său.
-Kay, nu e momentul, ar putea intra oricine.
Mă trage sub el, după care îmi astupă gura cu a sa. Căldura buzelor lui îmi dă foc. Răspund la sărut la fel de dornică în timp ce mâinile mele se încleștează în părul său răvășindu-l mai tare.
-Nimeni nu va veni așa de dimineață iubito. Acum fii fetiță cuminte și dă-mi medicamentul.
Nu mai protestez, dorința e prea mare, iar când el mă atinge așa uit de toate.
Îi simt mâinile pe coapse, strângând ușor și lăsând urme roșiatice. Gura lui coboară ușor până ajunge la bata fustiței negre ce o port. Nu e prea lungă, dar nici indecentă. Kay își strecoară mâinile pe sub ea, trăgând lenjeria ușor în jos.
Îmi atacă miezul fierbinte cu buzele sale. Mușcând după care ameliorând infima durere, lingând ușor locul ce acum pulsează de dorință.
-Kay, te vreau acum.
-Orice îți dorești iubito.
Spune dintre picioarele mele, dar în loc să îmi de a ce îi cer, își strecoară două degete în pelvisul meu, iar eu scot gemete imposibil de înăbușit.
-Nu te abține iubito. În spitalul acesta nimeni nu va comenta, e spitalul meu. Țipă dragostea mea. Vreau să aud că îți place.
Îi dau ascultare. Încep să îmi ignor mintea. Mă las purtată de senzațiile ce mi le oferă mafiotul meu romantic. Limba lui în contact cu clitorisul meu, mă înnebunește. Îmi împletesc degetele cu șuvițele lui rebele și mă las pe mâinile lui.
Kay.
După ce mă hrănesc cu gemetele ei senzuale, corpul nu mă mai ascultă. Penisul îmi pulsează violent, așa că mă ridic astupând corpul frumos al Vanessei și făcând un lănțișor de săruturi în jurul gâtului ei. Intru ușor, nu mă grăbesc. Sărutul ei de aprobare pe care îl primesc mă satisface la maxim. Continui într-un ritm lent, fac dragoste cu ea. Ochii ni se întâlnesc și ne analizăm unul altuia privirile, în timp ce ne mișcăm în tandem. Când simt că ne apropriem de sfârșit, Vanessa închide ochii dându-și capul pe spate, iar eu profit să îi sărut pulsul puternic.
-Dulcea mea cofeină de dimineață.
-Te iubesc Kay Alvarez.
-Iubito cheamă-l pe afurisitul acela de doctor, eu plec astăzi de aici. Vreau să te am cum trebuie.
Vanessa
Cum se țin problemele de noi în ultima perioadă, spui că scrie pe frunțile noastre, că le căutăm.
În mai puțin de două ore, Kay a reușit să se externeze dar acum este în spatele gratiilor alături de Scott.
Se pare că acea căsuță din pădure nu era abandonată. Era proprietatea cuiva care nu a mai trecut de mult pe la ea și s-a trezit tocmai azi să o verifice.
Bun băieți, polițiștii nu se vor lăsa mituiți, cum îi scoatem pe Scott și Kay de acolo?
-Am putea să nu o facem. Îl aud pe Josh glumind.
-Sau am putea să te băgăm și pe tine. Intervine Olivia enervată de comportamentul lui.
-Poate, e o idee bună?
-Stai, tu chiar ai de gând să faci ce spune nebuna asta de aici? Îl bagi pe Josh într-o celulă cu Scott și Kay? Se miră Glory.
-Nu, nu fi absurdă. Dar pot intra eu, apoi putem să spargem încuietoarea din înăuntru. Nu e singurul motiv pentru care vreau să intru acolo, dar vă spun mai multe după ce termin ce am de făcut.
-Da cum să nu? Cum ai de gând să faci asta.
Probabil Glorya mă crede nebună, dar voi fi arestată numaidecât. Râd în sinea mea. În plus, sunt maestră în evadări.
Kay.
Stau cu Scott în celula mică până au de gând avocații să rezolve treaba.
-Nu vom mai avea o clipă de liniște până nu scăpăm de Delgado. Așa-i?
Sparge amicul meu tăcerea. Nu prea am vorbit de când am ieșit din spital. Cu toate că am auzit ce mi-a spus cât timp a rămas cu mine în salon. Apreciez caracterul și onestitatea lui, dar nu o să îl las să o aibă pe Vanessa.
În următoarea clipă, ușa se deschide și intră Vanessa urmată de doi polițiști. Celula se deschide, i se scot cătușele fetei mele și este închisă cu noi.
-Am adus musafiri. Fata asta e nebună. Îl aud pe unul dintre polițiști spunând în timp ce se îndreaptă spre ușă.
-Bună băieți. V-a fost dor de mine?
Fata asta e complet nebună. Fata mea e nebună. Sunt nedumerit și aștept o explicație din partea ei.
-Ce s-a întâmplat Bambi?
-Am venit să vă scot din probleme?
Eu și scot ne privim unul pe altul, probabil cu același gând de a o interna într-un spital de nebuni.
-Cum ai de gând să faci asta? Nu, stai. Cum ai reușit să fii arestată? Pune Montana cele mai importante întrebări.
-Am intrat în secție și am insultat primul polițist ce mi-a ieșit în cale, posibil și să îi fi aruncat cascheta la pământ și să o joc în picioare. Alături, de altele...
Scott are o criză de râs, dar mie nu prea mi se pare așa amuzant. Cum Bambi a mea nu mă lasă baltă nici într-o celulă, mă gândesc serios dacă am făcut alegerea corectă să mă îndrăgostesc de ea.
O dată ce îi văd zâmbetul viclean, știu că nu aș fi putut să mă îndrăgostesc de altă femeie. Bambi e nebunia ce îmi ține viața alertă. E beleau mea de care o să fiu a naibii de încântat o dată ce ieșim de aici.
-Bine nebuna mea. Oricum am fi ieșit, avocații lucrează în momentul acesta pentru a ne elibera. De ce ai riscat să fii închisă? Ori ai avut o fantezie nebună în trei în timp ce suntem închiși într-o celulă, dar să știi că nu-l voi lăsa pe Montana să pună un deget pe tine, nici să te vadă dezbrăcată, spun în timp ce o trag în brațele mele și îi mușc ușor pielea gâtului.
-Deja am văzut-o, nu numai atât. Dar am și simțit toată căldura ei.
-Montana nu-mi spune că vrei să mori în închisoare. Mârâi eu către el.
-Băieți încetați. Trebuie să ieșim de aici înainte ca avocații să își termine treaba. La amiază toată lumea va fi în pauză, va rămâne un singur polițist de care să ne ocupăm. Am aflat că Delgado au mai multe antecedente penale. A naibii mafioți dacă se lasă prinși de atâtea ori. Oricum, vreau să pun mâna pe dosarul lor. Sunt sigură că polițiștii au mai multe informații despre ei, de cât am putea noi afla. Ceva de acolo ar putea să ne ajute să îi dezarmăm sau să îi oprim.
-Ești complet dusă Vanessa. Nu te las să faci asemenea prostie. Eu cred că un glonț în capul fiecăruia ar avea același efect.
-Bine, tu poți rămâne aici și îl iau pe Scott cu mine. Nu ai de cât să aștepți avocații să te scoată.
ÎN timp ce spune asta îl trage pe scot în afara celulei, închizând barele înapoi, dar fără să o încuie.
-Cum ai făcut asta?
-Ai fi surprins Alvarez câte poate face o fată cu o agrafă de păr. Acum hai, nu mai pierde timpul.
-Te-aș urma și pe lumea cealaltă iubito. Dar tot nu sunt de acord cu planul tău.
Câteva momente mai târziu, Scott stă de pază în timp ce eu i-am lăsat leșinați pe singurii polițiști ce nu au ieșit în pauza de masă.
Vanessa a scotocit destul de repede prin sertarele cu arhive și a găsit cele trei nume, Delgado. Le ia și suntem gata să ieșim. Sub presiunea adrenalinei și posibilitatea de a fi prinși o trag în brațele mele punându-i picioarele în jurul meu. O lipesc de perete și o sărut disperat de gustul ei.
-Kay, am putea fi prinși....
Spune în timp ce îmi face cale liberă spre pielea ei catifelată și respirațiile întretăiate.
-Știu micuța mea infractoare, trebuie să te gust mai repede...
Îi astup gura cu palma mea pentru a nu face gălăgie și intru în ea cu totul. Gemetele ei mă înnebunesc, se ține strâns cu mâinile de după gâtul meu, în timp ce ritmul alert ne face să transpirăm.
-Ești nebun Alvarez, spune cu gura lipită de a mea.
-Tu ești nebunia mea Smith, îi răspund la sărut.
Și spasmele ne eliberează pe amândoi de încărcătura excitării.
-Nu puteai rata ocazia să nu o faci într-o secție de poliție nu?
-Nu mica mea mafiotă, nu puteam rata ocazia să ți-o trag într-o secție de poliție.
Ieșim precauți cu dosarele în mâna Vanessei dar înainte de a ne vedea cu scot ea se simte obligată să mai adauge ceva.
-În spital, într-o secție de poliție, mă întreb dacă fumul nu ți-a afectat creierul.
-Dacă la afectat, data viitoare te arunc într-un lac și fac dragoste cu tine până uiți cum te numești Bambi.
Vanessa.
După ce am citit toate cele trei dosare, am aflat până la final un lucru important.
-Au avut o fiică Kay. De aceea au făcut toate acele nenorociri. O căutau. Câtă speranță să aibă. Sunt atâția ani. Poate nici nu mai trăiește.
-Dacă e în viață, am putea să o luăm de partea noastră. O caută, deci o iubesc. Problema ce nu îmi dă pace este, cum au reușit să o piardă.
-Sunt familie de mafioți Alvarez. Au dușmani.
Scott stă alături de noi, deși relația dintre mine și el s-a cam răcit de când Kay este din nou în preajma mea. Nu i-am dat speranțe false, dar îl simt încordat. Cu prima ocazie o să lămuresc toată treaba asta.
-Dacă ei nu au găsit-o în toți acești ani, cum o să putem noi? Care habar nu avem nimic de ea.
Citesc in continuare dosarul lui Juan și ceva îmi atrage atenția . - 22 decembrie 2000- data în care fetița a dispărut. Asta e o coincidență prea mare. Nu are cum.
-Kay?
Îi spun numele cu vocea tremurândă. Îi arăt data din declarația lui Juan. O privește încruntat după care brațele lui sunt în jurul meu.
-Iubito, asta e doar o coincidență. Tu nu ești adoptată. Deci nu are cum să fii tu.
-Cum Kay, cum să nu mă gândesc la asta. Nu semăn nici cu mama, nici cu tata. Mama era blondă și tata la fel. Eu sunt mică de înălțime pe când mama avea 1,76 iar tata 1,85... dacă...e adevărat.
-Bambi. Liniștește-te. Dacă e adevărat mătușa ta e singura care poate să îți spună. Ne întoarcem acasă. Astăzi.
Nimeni nu mai scoate un cuvânt. Josh și Olivia stau deoparte pe când Glory și Scott mă privesc îngrijorați. Kay mă ține la pieptul lui în timp ce în mintea mea se derulează fel și fel de filme.
-Domnule Montana....
-Spune Toscana, ce e?
-Domnule, eu....
-Zi odată omule. Ce s-a întâmplat.
-Cei trei Delgado au evadat. Ușa era deschisă când oamenii noștri s-au dus să îi verifice.
Un pumn în perete și urlete furioase ale lui Scott ne atrag atenția tuturor. E gata să ia băiatul la bătaie dar mă bag între ei.
- E în regulă Scott. Acum avem altceva de făcut. Lasă-i.
-Dacă îi las acum își vor permite să facă aceleași greșeli mereu.
După care își îndreaptă privirea înapoi spre omul său.
-În seara asta zburăm toți spre Atlanta, până atunci îi vreau pe cei cărora le-am spus să îi supravegheze în fața mea.
Delgado.
-Aron, Marco. Pregătiți-vă. Mergem în Atlanta.