𝒞𝒽𝒶𝓈𝑒
Adept al fast-food sau nu, mă bucur în această seară de cele pregătite de către femeile de la masă. Râdem cu toții când mama povestește cum Autumn mai mult a încurcat-o pe Vanessa și i-a plăcut să facă mizerie, aruncând cu făină peste tot. Bineînțeles, ei nu îi place și ca să se răzbune le spune cum am ars eu într-o dimineață ouăle, că nu sunt priceput în bucătărie.
E o atmosferă plăcută, liniștită. Și fiindcă nu vreau să transform seara aceasta, prima seară a Vanessei la mine acasă, cu familia mea, aleg să nu le spun acum despre promovarea primită la muncă. Voi avea timp pentru asta și o vom sărbători cum trebuie la finalul săptămânii, cum am stabilit eu.
— Bunica, bunicu, putem să ieșim să ne mai plimbăm puțin, înainte să se facă târziu și să mă pun la somn?
Tocmai ce strângem cu toții la masă, spre a termina mai repede, când Autumn vine cu o întrebare. Și m-aș oferi să o ducem la o plimbare eu și Vanessa, însă ghicesc ceea ce încearcă ea să facă. Vrea să ne ofere casa doar nouă, să pot rămâne cu roșcata și să facem orice ar crede ea că vom face.
Nu știu la ce se așteaptă, bineînțeles. Însă îmi convine ideea ei, eu și domnișoara Russel avem multe de discutat. Pe lângă că am de îndeplinit o promisiune făcută azi dimineață. Îi voi arăta toate pozele cu minunea mea, îi voi povesti cum era ea ca bebeluș. Și toate cele pe care le am în plan e mai bine să le fac fiind doar noi doi.
Zis și făcut, în maxim zece minute rămânem singuri și ne trezim izbucnind în râs.
— Mă întreb cu cine seamănă fiica ta. Căci tu nu îmi pari așa de viclean, roșcata se așază pe canapea și o urmez, nu înainte de a lua albumele din bibliotecă.
— Nu mă cunoști, Vanessa! Pot fi foarte viclean, la curte, dar și în alte privințe, îi dezaprob cuvintele.
— În acest caz, aștept să mă inviți la un proces de-al tău, să văd dacă ai viclenia fiicei tale. Însă, acum sunt foarte serioasă... ea a pus la cale un plan și vrea din tot dinadinsul să devenim iubiți și apoi să ne căsătorim, cum ne-a spus de dimineață.
Oftează și râsetele dispar de pe buzele amândurora. Și deși deschide albumul și privește pozele, îmi dau seama că nu e momentul să râdem și să glumim, ci să abordăm subiectele serioase și să găsim o ieșire.
— Da... mi-am dat seama. Și mă tem că este una din acele dorințe care dacă nu îi sunt îndeplinite face tare urât.
Îi spun cum Autumn e cam irascibilă uneori și foarte răsfățată și vrea ca totul să fie cum își dorește ea. Menționez că atunci când nu e mulțumită nu mai alintă persoana cu care vorbește, alegând să i se adreseze cu numele întreg, asta ca să știe dacă vreodată va proceda așa înseamnă că e supărată pe ea.
— Nu știu cum să o facem să înțeleagă că lucrurile nu se întâmplă chiar așa. Că trebuie să existe dragoste, că cele două persoane trebuie să se cunoască mai bine și decizia nu trebuie să fie influențată de un copil.
Se lasă liniștea pentru un timp. Iar eu îmi dau seama că nu îmi doream ca acest timp ce-l am alături de Vanessa să se desfășoare așa, cu noi purtând o grijă pe umeri și dând voce unor aspecte ce ar trebui să le luăm rând pe rând, când ne vom confrunta cu ele. Nu e corect nici pentru ea și nici pentru mine...
— Dar dacă ne prefacem a fi ceea ce vrea ea în loc să stăm să îi explicăm adevărul?
Ei... la asta nu mă gândeam și nici nu m-aș fi așteptat. Practic ea îmi propune să avem o relație falsă, să o păcălim pe Autumn și probabil pe toți cei care ne cunosc, că altfel nu ar ține minciuna.
Se gândește măcar ce presupune asta? Și că practic vom juca într-o piesă dirijată de dorințele și așteptările fiicei mele? Va vrea să ne vadă cum ne sărutăm, va vrea ca Vanessa să își petreacă mai mult timp la noi acasă, în special cu mine, poate chiar și să rămână peste noapte. Poate și cine romantice, ieșiri împreună, toți trei, cadouri pentru așa zisa mea iubită, vacanțe și cine știe ce îi mai trece prin cap și o fi văzut în filmele ei cu prințese. Jur că de acolo învață și prosti.
— Nu știu ce să zic...
— Nu trebuie să ne decidem acum, însă măcar să vedem ce opțiuni avem, vorbește și își lasă capul pe umărul meu.
— Nu zic că ideea ta nu ar fi bună, dar ești sigură că ți-ai dori asta? Eu ști că aș face orice pentru fiica mea, însă nu vreau ca tu să îți sacrifici noul job, liniștea sufletească și să ai probleme cu Mellie, cu familia, să îți consumi timpul pentru Autumn.
— Unu la mână, gesticulează: Nu am niciun job la momentul actual, prietena mea a mințit și din nu știu ce motiv, prietenul tău i-a ținut isonul. Doi la mână: Nu am mai fost de mult timp atât de liniștită precum astăzi, când ști că am petrecut timp cu fiica ta. Trei la mână: Mellie va fi de acord cu ceea ce vreau eu să fac și nu se va supăra, deși voi primi morală. Iar părinții mei, deși sunt puțin triști că îmi cam doresc să rămân în Seattle, vor fi împăcați dacă vor observa cât de bine îmi face copila ta. Patru la mână: Nu e timp pierdut sau cel puțin nu e mai pierdut decât dacă aș fi stat singură în apartament și nu aș fi făcut nimic. Și, în ultimul și cel mai important rând: Da, știu ce ne așteaptă dacă facem asta și va fi ok. Vreau să fac asta pentru Autumn, pentru că nu vreau ca relația voastră să aibă de suferit pentru că eu am apărut în viața voastră.
La finalul monologului aproape că nu mai poate respira și se ridică și merge spre bucătărie, probabil pentru a-și lua un pahar cu apă. Nici nu mă mai surprinde faptul că se simte ca la ea acasă aici, căci am alte gânduri și ale lucruri m-au cam șocat.
La naiba cu Killian. Credeam că îmi e prieten și el ține secret de mine faptul că nu a angajat-o pe Vanessa. Însă, pierderea lui poate fi câștigul neu. Nu, nu mă gândesc să îi propun să fie bona fiicei mele, părinții mei sunt aici, îmi place prezența lor și îmi doresc să rămână mai mult. Însă, eu am nevoie de o secretară și cred că roșcatei i s-ar potrivi postura aceasta.
Deși mă bucur să o aud că e fericită și totul din cauza fiicei mele, parcă nu-mi place că se simte vinovată pentru aceste situații tensionate în care sunt eu cu Autumn. Știu, știu, acum câteva zile eu dădeam vina pe ea, o voiam departe de noi și îmi doream să nu o fi întâlnit-o. Dar acum câteva zile am făcut greșeala de a o judeca la o primă vedere, având antecedente cu persoane ce nu-i ajung la degetul mic.
Îmi e clar că e sinceră și conștientă de tot. Iar eu aș face asta și orice altceva pentru Autumn. Deci... De ce îmi e greu să dau un răspuns afirmativ și să ne gândim apoi cum vom da vestea și cum vom povesti despre iubirea ce s-a înfiripat între noi? Vom avea nevoie de planuri și aici, să fim credibili.
— Bine, ne vom preface pentru o perioadă și între timp ne vom gândi cum vom face ca ea să abandoneze această dorință. Mai are faze de genul, precum cu dansul. Într-o zi a vrut, a doua zi nu voia să mai audă. Așa e ea.
— Dacă e chiar așa, atunci nu va fi greu să ne prefacem o vreme și apoi vom scăpa și vom rămâne doar prieteni.
Îmi arunc privirea spre ea și acum pare mai liniștită și își recăpătase între timp glasul.
— Eu cred că ar trebui să plec. E foarte târziu și e posibil ca Mellie să fi ajuns și să se întrebe pe unde sunt. Nici nu sunt schimbată, arăt la fel ca azi dimineață, când am păcălit-o că ies la alergat.
— Sper să nu ai probleme cu ea, îi vorbesc și sunt sincer.
Cum am spus-o și mai devreme. Nu vreau să îi periclitez viața prin pricina problemelor din familia mea.
— Singura problemă ce mi-ar putea-o face ar fi să îi sune pe ai mei. Dar având în vedere că nu mi-a sunat deloc telefonul și nu am niciun mesaj de la nimeni, nu îmi fac așa mari griji, îmi răspunde și își caută cu privirea telefonul și portofelul pe care le găsește rapid.
— Vrei să te duc cu mașina sau să-ți chem un taxi? o urmez cu tot cu buchetul ce îl va lua la ea acasă.
— Ai putea să mă duci?
Pare sfioasă atunci când mă întreabă. Însă nici nu se pune problema să nu fac asta. Sunt atâtea motive pentru care ar trebui să o fac, iar cel mai important... acum ea este iubita mea, chiar dacă e falsă. Iubita căreia i-am promis și mi-am promis că o voi ajuta de acum și mă voi asigura că va fi bine.