𝒞𝒽𝒶𝓈𝑒
O ridic în brațe și cu suspinele ei în ureche, mă îndrept spre ieșirea din pădure și o urc în mașină, trecând la volan și pornind cu viteză. Sunt cu ochii în două părți, înainte - pentru a nu face vreun accident și în dreapta mea ca să văd dacă s-a mai liniștit.
Ultimele ei cuvinte m-au băgat în ceață și încă nu-mi dau seama ce s-a întâmplat cu adevărat. Tot ce știu e că a trebuit să o iau de acolo și să ne îndepărtăm cât mai mult de locul care i-a trezit la viață fricile.
Când știu că suntem la câțiva kilometri buni de poligon, trag mașina pe dreapta. Nu știu unde ar trebui să o duc... se presupune că trebuie să merg la muncă și nu prea pot să fac asta până nu știu că ea este bine. E vina mea că se află în această stare, eu am dus-o acolo.
— Suntem la mai bine de zece kilometri de acea zonă, mă trezesc spunând pentru că nu știu ce-ar trebui să zic.
— Mulțumesc, vorbește răgușit și își șterge lacrimile cu mâneca de la hanorac. Ar trebui să lăsăm discuția din această dimineață pentru altă zi. Nu mai am putere acum să mă gândesc la ceva...
— Sigur, facem cum vrei tu. Dar crezi că ai putea să-mi spui ce ți s-a întâmplat, de ce ai reacționat așa? Nu vreau să te las singură până nu mă asigur că ești liniștită.
Bănuiesc că ea ar trebui să meargă la muncă, parcă așa a spus prietena ei vineri seară. Însă nu pot să o las să meargă niciunde... Starea ei de mai devreme m-a afectat. Nu mi-a plăcut deloc să îi văd chipul schimonosit de durere, lacrimile ce îi alunecau pe obraji, nu am suportat să o simt cum tremură cu tot corpul. O să am mult timp în gând imaginea asta a ei. Era atât de diferită de Vanessa, roșcata cu un chip senin, cu pistrui pe obraji, pozitivă și cu cuvintele la ea. Și, chiar de-ar fi să o forțez să-mi spună adevărul sau să discut cu Mellie care nu mă suportă, trebuie să aflu ce a avut, de ce a zis că trebuie să fie la kilometri distanță de persoanele incompetente ce au un pistol la purtător.
— Ști deja că cunosc baletul, mai bine decât ai crede. Ei bine, am pierdut această pasiune, această iubire imensă... și totul din cauza unui incompetent ce a primit un pistol. Le înmânează arma, fără să se gândească ce tragedi pot cauza.
Sunt surprins de ceea ce-mi mărturisește și nu mă așteptam să îmi spună tocmai mie ceea ce a pățit. Lacrimile încep din nou să îi curgă... Îmi dau seama că nu i-a fost deloc ușor să-și reamintească, să știe că se află în preajma altor incompetenți cu armă la purtător.
Îmi întind mâna și îi șterg lacrimile. Îi desfac centura, odată cu a mea și îi întind mâna, mă întorc spre ea o îndemn să îmi accepte îmbrățișarea.
— Știu cât de corupt este sistemul, Vanessa. Soția mea a murit din cauza unui polițist ce a primit post pe bază de nepotism. Însă tu ești puternică, ai rezistat și ești aici acum, ești în viață.
Am simțit să îi împărtășesc și eu tragedia care a zguduit viața mea, dar mai ales a familiei, a lui Autumn. Nu e întreaga poveste, dar e ceva...
— Uneori cred că ar fi fost mai bine să nu fi trăit acelei împușcături, îmi acceptă îmbrățișarea și vorbește cu capul ascuns la pieptul meu.
Probabil credea că nu voi auzi ceea ce a spus, fiindcă folosise un ton slab și încă este răgușită.
— Îmi pare rău pentru soția ta, își ridică ochii înlăcrimați în sus și mă privește.
— Să nu mai spui că ar fi fost mai bine dacă ai fi murit. Nici nu-ți imaginezi cum ar fi fost pentru familia ta...
Părinții mei și părinții răposatei mele soții încă nu și-au revenit. Mai ales părinții ei... le e greu să creadă că nu o vor mai vedea, că nu le va mai călca pragul și faptul că nici pe Autumn nu au prea văzut-o, a înrăutățit situația.
— Tu ai rezistat, o ai pe Autumn. Eu am pierdut baletul și nu am nimic, e un an și nu găsesc cărarea pe care ar trebui să o iau.
Oftează și știu, îi e greu, nu vede totul în ansamblu și crede că totul e pierdut.
— Greșești... îi ai pe părinții tăi, o ai pe Mellie. Și, chiar dacă ne-am cunoscut acum câteva zile, ne ai pe mine și pe Autumn. Iar destinul trebuie să aibă ceva pregătit pentru tine.
Dintr-un instinct necunoscut mie, o sărut pe frunte și o strâng tare în brațe. I-am greșit, dar îmi promit mie că nu voi mai face nimic care să o rănească.
Da, cum i-am spus, mă are și pe mine în viața ei. Îi voi fi alături așa cum pot și o voi ajuta să își găsească calea, să trăiască cu adevărat și să lase trauma în trecut.
Nu putem scăpa de corupție, de nepotism, dar putem încerca să luptăm și să o nimicim puțin câte puțin. Putem să punem distanță între noi și persoanele infectate de așa ceva. Și, nu știu ce s-a întâmplat cu cazul ei, dar mă voi interesa și mă voi asigura că acel polițist va muri în celulă, nu-și va mai câștiga libertatea, așa cum m-am asigurat că cel care mi-a omorât soția a primit cea mai mare pedeapsă.
— Crezi că aș putea merge la Autumn? Să-mi petrec ziua cu ea?
Mă surprinde ceea ce-mi cere. A uitat de noul ei job? De fapt, nici nu contează. Ea nu se simte întocmai bine acum și dacă își dorește compania fiicei mele, nu mă voi interpune. Mă bucură că ia în considerare cuvintele mele și consideră că își va găsi liniștea și va depăși această dimineață alături de Autumn.
— S-ar bucura tare mult să te revadă, îi răspund și îndepărtându-mă puțin, îi iau chipul între palme și o privesc. Va fi bine, Vanessa! Îți promit că va fi bine și vei avea un viitor frumos.
— Îți mulțumesc! forțează un zâmbet și o las să revină la locul ei.
Îi dau un pachețel de șervețele umede ce-l aveam în mașină pentru Autumn și o aștept să se șteargă. Între timp le trimit un mesaj părinților mei pentru a-i informa că vor avea o vizitatoare, că o voi aduce pe Vanessa ca să petreacă ziua cu fiica mea. Iar mai apoi pornesc mașina să mergem spre casă.
Pornesc o muzică lentă și îi permit roșcatei să se calmeze singură și să fie cu gândurile ei până va fi asaltată de princess.
Și în tot acest timp, nu pot să nu realizez cum tragediile noastre sunt atât, dar atât de asemănătoare. Un nenorocit de glonț, un polițist de doi bani ce a tras cu pistolul mi-a furat soția, mama copilei mele, iar Vanessei i-a distrus viitorul ce și-l construia de mică, cel mai probabil. În cazul meu, am avut o parte din vină... dar roșcata de ce-a trebuit să fie împușcată? Ce a făcut ea încât să ajungă în acest punct?
Dacă nu ar fi pățit ce a pățit, acum n-ar mai fi fost aici. Știu asta. Și o parte din mine îmi transmite că răul ei are o parte de bine care a ajuns la mine și la Autumn.
Această dimineață m-a schimbat și a adus îmbunătățiri la relația dintre mine și roșcată. Nu o să uit ce am vorbit, stările ei și ceea ce-am simțit, durerea care a ajuns la mine văzând-o distrusă. Nu o să uit îmbrățișările dintre noi, care acum îmi dau seama că mi-au plăcut. Și mă gândesc că dacă ar fi fost într-un moment fără toate acele sentimente negative, ar fi fost cu mult mai plăcute.
Sunt egoist acum... dar îmi doresc să fiu printre singuri care știu adevărul și îmi doresc ca ea să vină la mine de acum, să îmi spună câte puțin despre ea, să-mi dezvăluie din sufletul ei. Vreau să-mi permită să o protejez și să îmi țin promisiunea de a o ajuta să fie fericită în viitor. Singur poate nu voi reuși, dar împreună cu Autumn sunt sigur că voi putea. Și dacă va fi nevoie, apelăm și la prietena ei.
— Îmi pare rău că nu am reușit ce ne-am propus în această dimineață...
— Nu-ți cere scuze. Nu ai de ce, o întrerup și-mi așez palma peste a ei când vrea să-și desfacă centura. Eu unul zic că am reușit să ne cunoaștem mai mult decât am fi crezut, chiar dacă circumstanțele nu au fost prea îmbucurătoare.
— O să-i spun lui Autumn că am luat masa cu tine în această dimineață. Cred că va ajuta...
— Nu trebuie să faci asta. Ești aici pentru tine, pentru că vrei să petreci timp cu fiica mea și să uiți de momentul de mai devreme.
O întrerup încă o dată și când văd că vrea să spună iarăși ceva, îmi pun un deget pe buzele ei.
— Să ai o zi bună, Chase! vorbește cu degetul meu încă lipit de buzele ei și cu un început de zâmbet pe chip.
— O zi bună și vouă! Aștept poze, dacă se poate, vorbesc în urma ei când coboară din mașină.
— Se poate, îi aud răspunsul și zâmbesc când plec de pe loc.
Am avut un început de zi atât de tumultos...
E o nouă săptămână care probabil îmi va aduce atât de multe, simt asta.