ⱼᵢᗰᵢ𝚗
— Mamă? intru în salon și o văd ținându-și ochii închiși și nemișcând.
Îmi măresc ochii, iar în secunda următoare simt cum sunt tras afară de niște asistente, în timp ce doctorul se duce lângă ea.
Cand ies pe hol, te văd pe tine.
Plângi.
— Ce ți-a zis? te întreb cu vocea tremurând.
Tu îți ridici privirea pe mine, mimând un nimic aproape inexistent pe buze.
Nu mă pot stăpâni și te prind de gulerul cămășii, ridicându-te în picioare.
Deși nu ești mai înalt decât mine, în acest moment mă simt mic pe lângă tine.
— Mi-a spus că am moștenit frumusețea mamei mele naturale, te aud șoptind. Înainte să-ți dau drumul te mai privesc câteva secunde, preț în care doctorul ieși din salon.
Mă îndepărtez de tine, alergând spre doctor și privindu-l pentru un răspuns. Frica, teama de a-mi pierde mamă mă mănâncă de viu.
— Este bine, deocamdată.