𝒞𝒽𝒶𝓈𝑒
Seattle
28 iunie 2022
Până să dau ocol mașinii și să mă urc la volan, mă tot gândesc ce să-i spun și cum să amân luarea unei decizii atât de importante. Dacă nu o să aibă o ocupație o să mă tot întrebe dacă accept propunerea ei, deci și prin urmare trebuie să găsesc o activitate pentru restul zilei și pentru cele ce vor veni. Asta în timp de mă ocup de treburile de la birou și caut o nouă bonă, una de încredere și care să nu dispară când e mai mare nevoie de ea.
— Ce ai zice să facem o plimbare cu feribotul sau poate să urcăm cu Space Needle și să vedem orașul de sus, iar apoi să mâncăm ceva bun?
Îi pun întrebarea înainte de a porni mașina, întorcându-mă în scaun spre bancheta din spate.
Își dă bretonul ce i-a cam crescut din ochi și mă privește, puțin încruntată, contemplând la ideea mea. Asta îmi dă timp să o privesc și să mă minunez cât a putut să crească și cât de frumoasă este, pe lângă inteligența ce cred că a moștenit-o de la mine. Cred că orice părinte se laudă cu minunile sale, însă eu întrec măsura, fie că o fac în fața unor persoane cunoscute sau necunoscute, fie în gând. Ochii ei albaștri fură privirea și inima oricui i-ar ieși în cale, iar părul lung, drept și de o culoare precum a caramelului completează înfățișarea ei angelică.
Autumn e toamna din fiecare zi a vieții mele, încă din momentul în care a venit pe lume, aduce cu ea momente pline de fericire, mă calmează când viața îmi aduce nori, e precum ploaia care îi spulberă și apoi lasă loc curcubeului. E îngerașul meu păzitor, princess a mea, sufletul meu, cea pentru care mi-aș da și viața doar să o știu în siguranță.
— Mergem cu feribotul și să mâncăm la McDonald's, iar apoi vreau să căutăm o școală de dans sau pe cineva care să mă poată învăța. Asta ca o adăugare la ceea ce trebuie să faci pentru a te ierta, îmi zâmbește și mă surprinde în același timp.
Până în acest moment nu o auzisem să fie în vreun fel interesată de dans. Dimpotrivă, la serbările de la grădiniță nu îi plăcea când o punea doamna educatoare să învețe câțiva pași și să-i repete. Dar nu o contrazic, la vârsta ei pasiunile și dorințele se pot schimba de la o zi la alta, uneori radical.
Așa că, dacă ea vrea să meargă la dans, cine sunt eu să mă opun? Nu vreau să o răsfăț și să creadă că i se cuvine totul fără să depună pic de efort, dar nici nu vreau să mă interpun în fața dorințelor ei.
— O să ne interesăm de dans, dar zilele următoare. Până ne decidem ce facem și găsim o nouă bonă, avem destul timp și nu ne vom despărți. Vom fi ca siamezi, lipiți unul de celălalt, îi zâmbesc la rândul meu și fiindcă nu mai zice nimic, mă îndrept în scaun.
Îi dau drumul la muzică și pornesc mașina cu direcția spre terminalul feriboturilor. Tot drumul e presărat cu râsete ce mi le provoacă minunea din viața mea. Melodia If You're Happy and You Know It se repetă și micuța pare să îi știe versurile pe de rost, căci le cântă și ea. Nu prea are voce, nu o să mint și să spun că e următoarea Beyoncé, însă nu m-ar mira ca într-o zi să vrea să o duc la canto sau să învețe la vreun instrument.
De îndată ce opresc mașina, cobor rapid și îi desfac centura micuței, o ridic în brațe și o dau jos, luând-o de mână și mergând cu ea spre intrarea în port.
— Prince... o să vedem delfini astăzi? mă întreabă când ne așezăm la coadă, așteptând să putem cumpăra bilete.
— Îți dorești să îi vezi, princess? îmi cobor privirea spre ea.
— Daa... foarte mult. Mi-ai spus că i-am văzut în trecut, când m-ați mai adus aici, dar nu îmi amintesc. Iar în rest i-am văzut doar la televizor, nu în realitate și foarte aproape cum ar fi de pe puntea feribotului.
— Nu știu dacă îi vom vedea astăzi, șansele sunt mari. Însă chiar dacă nu își vor face apariția, îți promit că vom veni mai des până îi vei vedea atât de aproape, îi vorbesc și mă aplec la nivelul ei, strângând-o în brațe.
— Ești cel mai bun, prince, mă sărută pe obraz și mă bucură cu cel mai frumos zâmbet al său.
— Nu te-am întrebat până acum, dar a venit momentul. De ce îmi spui prince și nu king?
Întrebarea mea e mai mult o glumă, nu contează cum îmi spune, atât timp cât e un compliment. Însă, dacă analizez situația, având în vedere că eu îi zic princess, în mod normal ar trebui ca eu să fiu king. Înțelegeți voi, astea sunt rangurile într-o familie regală.
— Nu pot să-ți zic king pentru că nu ai o queen alături de tine. Când vei găsi o princess demnă și vă veți căsătorii, atunci vei fi king, altfel nu.
Nu m-aș fi gândit în veci că îmi va oferi o asemenea explicație. Ce motiv a putut să găsească ea pentru a nu-mi oferi statutul de rege. Mare figură fata asta.
— Princess, eu am avut o regină, nu am cum să o înlocuiesc. Însă asta nu înseamnă că nu pot fi king.
— Nu e adevărat, am auzit eu povești cu regi sau regine care la moartea partenerului au găsit un alt rege, respectiv regină.
— Și unde ai auzit tu așa povești? Mă îndoiesc că desenele de la Disney au așa ceva?
Uneori ceea ce fiica mea spune sau ceea ce află mă uimește și poate chiar deranjează. Are de-abia șapte ani și pe măsură ce crește trebuie să afle una alta, sub nicio formă nu ar trebui să discutăm despre căsătorii, moarte și toate cele.
Problema este că având diverse bone sau persoane în compania cărora își petrece timpul, aude ce nu trebuie, uneori. Și, din păcate pentru mine, de cele mai multe ori îmi e greu să împiedic astfel de lucruri. Însă la următoarea bonă mă voi asigura să o instruiesc, să o lase pe fetiță doar la desenele Disney Princess potrivite vârstei ei și să discute despre ele, nu despre seriale de oameni mari.
— Doamnele învățătoare discutau în cancelarie pe acest subiect, îmi răspunde și mă trage brusc de mână, făcându-mă să mă ridic pentru a înainta la coada ce se îndreaptă spre punte.
Mă bucur că vom porni curând, căci asta înseamnă că putem încheia acel subiect ce nu-și are rostul. Însă, ultimele ei cuvinte mă fac să mă gândesc că poate eu am fost subiectul discuției dintre învățătoare. Și asta nu este bine, asta înseamnă că trebuie să o retrag pe Autumn de la școala de vară. Nu vreau să fim în gura acelor domnișoare, să le dăm material de bârfă.
De mână cu o Autumn foarte entuziasmată, cu un zâmbet imens întipărit pe chip, țopăind încontinuu, plătesc pentru o plimbare cu feribotul. Și, îndrumați de angajați, ajungem pe ponton, iar în scurt timp, odată ce se întrunește numărul de persoane, pornește. Privirea mea e numai pe micuță, o țin bine și o las să admire apa ce ne înconjoară din toate părțile. Zâmbetul ei și râsetele atunci când păsările zboară pe lângă noi îmi umplu sufletul de bucurie și mă fac să uit de mica problemă de la muncă.
Nu lasă nimic să îi scape din vedere și apa din jur primește cea mai multă atenție, micuța mea fiind concentrată poate, poate, vede un delfin.
Dacă și-ar face chiar și unul singur apariția, sufletul ei ar deborda de fericire și aș fi iertat fără să îi mai îndeplinesc cererea. Însă, chiar și așa, aerul curat și plimbarea liniștitoare, timpul ce îl petrecem împreună, fac supărarea ei să se risipească.
Timpul se scurge foarte rapid și, din păcate, niciun delfin nu iese la suprafață să o bucure pe princess a mea.
— Cred că delfinii sunt supărați pe mine...
Mă opresc în loc imediat ce o aud vorbind și o fac și pe ea să se oprească.
— Se poate așa ceva, princess? De ce ar fi delfinii supărați pe tine? mă aplec în jos și îi cuprind chipul cu palmele, vrând să mă privească în ochi.
Tristețea ce îi cuprinde chipul nu îmi place. Sunt supărat chiar și când eu îi provoc acest sentiment, dar când i-o provoacă altcineva sau altceva.
— Pentru că m-am supărat pe tine fără motiv. Știam că nu e vina ta că ai întârziat și totuși, am făcut pe răsfățata...
V-am mai spus că mă surprinde cu ceea ce poate spune. Nu-mi pot da seama de ce ar zice asta, având vârsta ce o are. Pot pune pariu că și aici e vina persoanelor ce o înconjoară și care scot doar prostii pe gură, influențându-mi copila.
— Princess... dacă eu nu m-am supărat pe tine, nici ei nu au făcut-o. Și doar ți-am promis că mai venim până îi vei vedea. Nu trebuie să fi supărată, îi zâmbesc și o pup pe ambii obraji, pe frunte și pe nas, făcând-o să râdă ușor.
— Ești cel mai bun, prince! își trece brațele pe după gâtul meu și când sunt sigur că nu o scap, mă ridic cu ea în sus și merg spre mașină.
— Te iubesc, princess! Și mereu voi face tot ce pot pentru a-ți fi bine, îi șoptesc la ureche și în acel moment știu ce e de făcut.
Voi lua legătura cu o agenție pentru a găsi o bonă. Însă nu orice bonă, vreau pe cineva tânăr, serios, educat, care să nu ne lase baltă, care să nu fie o influență proastă asupra micuței și n-ar fi rău dacă s-ar pricepe la dans. Cer multe, nu? Clar, însă am speranța că acolo undeva se găsește persoana potrivită.