"Ce facem noi aici Jimin?" întreaba satenul suparat.
"Aaa ne distram?" zâmbi nevinovat făcându-și loc printre adolescenți transpirați.
"Ce fel de club e asta?" satenul incerca sa nu se împiedice printre picioarele acestor necunoscuți, parca erau posedați, atât de ciudat își unduiau corpul.
Jimin nu spuse nimic, îl luase rapid de mâna împingând pe fiecare in parte pana au ajuns la masa rezervată, rasufland ușurat.
"E unul cunoscut, am fost aici de câteva ori și credema e chiar foarte tare" zâmbi fericit impingandui meniul in față, luand și el unul pentru a decide ce sa își comande.
"Numi place locul asta, e prea extravagant" și prin acest sens sa referit la fetele și băieții ce dansau pe barele din metale arătându-si prea mult pielea ce trebuia sa fie acoperite.
"Nu te uita la ei, se distrează doar, exceptând banii in diferite locuri și sex prin cameri" satenul incerca sa protesteze dar Jimin ia băgat mai mult meniul in față arucandui un zâmbet dulce, cel mic privindul urat.
Un oftat ii parasise buzele arucand rapid un ochi pe meniu. Băuturi alcoolice, mâncare de diferit gust, sucuri acidulate, energizante și alte băuturi. Prețurile erau trecute mult prea mult pentru banii săi, chiar și apa costa o avere.
"Jimin cred ca zic pas" spuse pe un ton ridicat pentru a se auzi peste muzica data la maxim.
"Ce vorbești acolo Tae, comanda ce vrei, plătesc eu" răspunse dându-i înapoi meniul dar satenul dezaprobase din cap,
Nu avea destui bani chiar și pentru o sticla amărâta de apa, serios pentru ce au ridicat așa de mult prețurile. Și nici nu vroia ca prietenul sau sa plătească singur, poate ca e bogat dar nu îl vede așa si nici nui surde ideea de a mânca pe banii lui. Nț nu vrea sa ii fie dator.
"Hai Tae nu te prosti, am zis ca ai nevoie de distracție, iar de bani nu trebuie sa te îngrijorezi, nu o sa îmi fii dator, o fac doar din politețe"
"Totuși Jimin nu îmi place sa îți cheltui banii pe mine"
Rozaliul pufnise din nas ridicându-se și apropiindu-se de saten, trântindu-se puternic lângă el și inconjurandui gatul cu brațul.
"Stai cuminte și nu spune nimic, o sa îți comad eu dacă ești atât de țâfnos" cel mic își țugui buzele într-un botic, masandu-și locul unde câteva secunde fusese lovit.
Așa ca dintr-o împotrivire a ajuns sa nu se mai poată tine in picioare. Clubul se învârtea o data cu capul sau, simntind cum in orice secunde va vomita. Nici Jimin nu era mai bine, stătea întins pe canapea, cu mâna la ochi scăpând câte un oftat de durere. Niciodată nu a simntit cum e sa fii beat, și era sigur ca nu se va mai repeta, parca ceva ii apasă umerii tragandul într-un colț de stele mișcătoare, ce îl făcea sa se simnta și mai rău.
"J-Jimin" se chinuie sa spună printre gafaieli dar era imposibil cu fiecare mișcare ce ii făcea ca capul sa izbucnească intr-o amețeala nebuna.
A încercat sa îl scuture dar Jimin doar scoase un mârâit de frustrare, lovindu-i brusc mâna, satenul tragandul ca ars lângă piept.
"Nu ma mai scutura atât, o sa îmi iasa și mațele din mine"
"H-Haide sa p-plecam.." a făcut un pas in spate avand in gând sa se îndrepte spre usa dar imaginea sa întunecat brusc, simntind cum corpul sau se lovi de ceva tare.
***
Un sunet puternic i se izbi in timpane Taehyung strângând din ochi și așteptând ca ceea ce sa auzit sa se termine. A stat in jur de 5 secunde pana decise sa își deschidă ochii. Primul lucru pe care o făcuse era sa privească in jurul sau. O camera spațioasă, usor întunecată.
"Teai trezit, bun" satenul își întoarse capul spre sursa vocii observandu-și prietenul cum se intrepta spre el cu un pahar in mâna. "Bea asta, o sa te ajute cu durerea"
Tăcut luase paharul analizând scurt conținutul din ea. Dându-și seama ca e apa o bausa din câteva guri lăsând-o după pe masa.
"Ce sa întâmplat?" întreaba ridicându-se cu greu pentru a își sprijni spatele de speteaua patului, privindul pe rozaliu cum luase loc lângă el.
"Ai leșinat" răspunse scurt strâmbând usor când simnti gustul amar din gura. "Am rugat pe un prieten sa ne ducă acasa, eram și eu prea beat ca sa pot merge"
Satenul dădu scurt din cap, ne avand nici măcar energie sa zică ceva. La privit pe Jimin cum se trântise cu spatele de pat cu o mâna pe frunte, buza fiindu-i întredeschisa.
"Nu trebuia sa bem atât de mult" șopti pe un ton scăzut inspirând și expirând pentru a își calma durerea de cap.
"Nu e prima și nici ultima data când fac asa ceva, ma obișnuiesc destul de repede, dar tot pare ca o sa îmi crăpe capul" surase slab chinainduse sa se pună pe fund. "Lam chemat pe Jin, chiar și dacă ma descurc in așa situații nu pot nici măcar sa ridic o pană"
Satenul își opri respirația ochii mărindu-se in frica. Dacă Jin vine atunci și Jeongguk va fi. El niciodată nu îl lăsa singur exceptând zilele când pleca la munca. Nu avea starea necesară sa îl vadă acum, nu după ce au avut acele discuții înainte sa plece. Chiar și acum ii amintea cuvintele amare pe care ia străpuns inima ztropindul in mii de bucăți. A stat și la privit, știind ca nu avea nimic sa se schimbe.
Usa de la intrare sa deschis cu un zgomot slab, Taehyung deja simntind cum fiecare simț de cutremura. A auzit pașii in doar câteva secunde aparând corpul slab al prietenului sau in spate fiind hibridul ce avea înfășurat in jurul gâtului botnița și curelușa plină cu ținte.
"Cum se face ca întodeauna trebuie sa rezolv tot" Seokjin pufnise pe nas lasand cumpărăturile pe micul birou din camera, Jeongguk fiind lângă usa, rezemat cu spatele de perete, cu brațele incrutisate la piept și cu privirea oprită pe saten ce rapid își ferise ochii.
Se simntea intr-o smoala încinsă fără șansa sa poate ieși. Privirea brunetului era adânca, ferma, parca vrând sa ii transmită mii de pradatori gata sa îl omoare.
" Jimin sunt foarte dezamăgit de tine" satenul își atintise privirea spre cei doi sperând ca o sa ignore senzația de sufocare pe care io provoacă hibridul.
"Pentru ce?" îl ochise cu privirea confuz.
"Pentru ca nu ai avut grija de Taehyung de asta" rozaliul sa ridicat brusc in picioare revoltat.
"Dar de ce sunt eu de vina, nu eu la pus sa bea" protesta satenul trezindu-se rapid din transa hibridului.
"Hei!"
"Nu conteaza, știai prea bine ca Tae nu face față băuturii, ai avut noroc ca nu a intrat in coma alcoolica" cel mic de înălțime își țugui buzele in botic suparat.
Seokjin puse alimentele cumparate pe masa luand pastila pentru dureri de cap dându-i satenului sa o bea.
"Tine, știi ca te doare capul" spuse pe un ton blând Taehyung zâmbindu-i.
"Dar eu?"
"Tu nu primești nimic, trebuia sa ai in vedere"
Jimin își incrutisase brațele la piept bonsuflat, așezându-se lângă saten.
"Haideți in bucătărie"
Jin fusese primul ce ieșise din camera, urmat de Jimin încă bonsuflat lasându-i in urma pe Jeongguk și Taehyung. La privit câteva secunde gândindu-se dacă sa îl lase primul sa plece ori sa iasa el. Hibridul nu dadea semne ca se va mișca iar Taehyung nu vroia sa ii simnta prezenta aproape.
"Um" îngâna cel mic de înălțime când brunetul nu își lua deloc privirea pe el. Se simntea inconfortabil. "Pleci primul?" dar liniste, nu scoatea nici un sunet ceea ce la făcut sa se simnta ciudat. "Plec eu" spuse încercând sa treacă rapid pe lângă hibrid dar simntise o mâna pe incheietura sa satenul privindul întrebător.
"De ce ai baut?" întreaba pe un ton răgușit încă ținându-l de mâna.
"De ce îți pasa?" răspunse cu o alta intrebare iritat.
De ce ii păsa, ia specificat clar ca nu vrea sa aibă de a face cu el. La privit in ochi dar hibridul doar tăcea. A așteptat câteva secunde sperând ca va lăsa tăcerea deoparte și va spune ceva, dar hibridul doar îl privirea. Pupila incepa sa devină într-un romb ascuțit, culoarea schimbându-se și ea, într-un galben cu tente rosiatice.
Complet iritat de faptul ca încă nimic nu spunea si-a smucit brațul din mâna hibridului, grăbindu-se sa iasa dar din nou simnti cum fusese prins satenul nemaiputand sa își tine nervii in el.
"Ce naiba vrei!?" un sunet de exclamare ii ieșise pe buze, mărindu-și ochii când se trezi trans la pieptul hibridului, chipul sau fiind mult prea aproape de al lui.
"De ce complici lucrurile când doar am pus o întrebare?" maraie apropiindusi periculos chipul de al satenului, acesta neștiind cum sa reacționeze.
Nasurile aveau puțin și se atingeau, iar respirația fierbinte ii lovea buzele simntind cum dinsconfortul ii lovea stomacul.
"Lasă-mă in pace" rosti pe un ton ridicat încercând sa iasa din închisoarea pe care brunetul îl tinea dar nu avea șansa.
Îl strângea prea mult, in jurul încheieturii începea sa devină alb de la presiune, mici borboane de cristale aparandui in colțul ochilor de durere.
"Ce pula mea faci atâta caz, am pus doar o intrebare!"
"Nu te privește pe tine, viața mea nu te interesează!" incerca din nou sa se elibereze dar brunetul punea presiune mai puternica, știind ca o sa iasa cu vânătăi.
"Ma interesează!!" ii tipa brusc in față Taehyung încetând sa se mai elibereze, șocat de ce auzise.
Ochii ii avea măriți privind cum hibridul respira accelerat din cauza nervilor ce ii posedase corpul.
"P-Poftim?" întreaba încă șocat.
Jeongguk închise ochii încercând sa se calmeze. Și-a luat mâinele de pe băiat intreptandu-și spatele.
"Nimic, uita ce am spus" sa întors cu spatele la saten ieșind din camera.
Taehyung stătea încă pironit in acel loc încercând sa își dea seama de ce a spus acele cuvinte.