*Perspectiva Eva*
Au trecut 3zile de când a plecat Petre, nu ma sunat deloc, nici la telefon nu răspunde. Imi fac multe griji pentru el. Astăzi cred ca l-am sunat de cel puțin 3ori și este 20 ceasul. Îmi mai încerc norocul..
*Convorbire telefonica*
Petre: Da?.. spune el cu o voce abătută
Eve: Petre? De ce nu-mi răspunzi? Îmi fac griji pentru tine...
Petre: Am multa treaba...
Eve: Esti sigur ca este doar asta? Pari abătut și trist. Sti ca poți sa-mi spui orice.
Petre: Sunt obosit Eva...
Eve: Bine... daca zici tu... eu voiam doar sa stiu cum ești.. te iubesc mult.. îmi este dor de tine...
Petre: Nu mai merge asa...
Eve: Cum adică?
Petre: Am greșit fata de tine.. mult... ma simt foarte vinovat
Eve: Te desparți de mine... prin telefon?...
Petre: Te iubesc.. dar am făcut o mare greseala și ma simt vinovat, nu pot sa te privesc în ochii...
Eve: Ce greseala ai făcut Petre?
Petre:....
Eve: Petre zi! ACUM!
Petre: Te-am înșelat...
Eve: Ce?... *încep sa plang*
Petre: Te rog nu plânge!!
Eve: După câte am trecut împreună și câte am indurat amândoi, tu te-ai dus în bratele alteia? Ai plecat de la nebuna, gata! Te-ai văzut cu sacii în căruță, și te-ai dus la toate curvele. Tu realizezi ca mi-am pierdut încrederea în tine, nu?.. Nici nu vreau sa mai aud te tine!
Petre: Eva... nu a fost chiar asa...
Eve: NU VREAU SA MAI AUD DE TINE!! NU VREAU SA-TI MAI AUD VOCEA CARE SCUIPA DOAR MICIUN SI PROMISIUNI DE CARE NU TE VEI TINE!
Petre: Te înțeleg ca ma urasti.. ai tot dreptul.. și eu ma urasc...
Eve: Esti un om oribil! Nu vreau sa te mai aud *închid telefonul*
*Convorbire telefonica încheiată*
*Perspectiva Narator*
Eva este foarte distrusa, a plâns toată noapte, nu își imagina ca persoana pe care o iubea asa de mult o putea înșela. Își imaginează ca a risipit toate sentimentele ei. Începe sa se urască pe sine, se gândește ca ea a greșit cu ceva, altfel nu-si explica. Dar noi, am avertizat-o la început ce fel persoana este Petre. Din păcate nu ne-a ascultat.. acum este singura care suferă, probabil și Petre se simte prost, dar cel mai sigur nu rupe patul cu lacrimi