𝙆𝙞𝙢 𝙏𝙖𝙚𝙝𝙮𝙪𝙣𝙜
— Nu mă așteptam să fii aici.
Hyunjin râde, ridicând din umeri și făcându-mi semn să mă așez pe canapea.
— Am venit aici doar până când psihologul principal se întoarce înapoi, peste două săptămâni. Am rămas surprins să văd că m-ai sunat, TaeTae.
Hyunjin devine serios într-o clipă, de parcă știe deja că ceea ce urmează să-i spun nu e bine.
L-am cunoscut pe Hyunjin în urmă cu un an, când Jin m-a obligat să merg la un psiholog. Ceea ce mi-a plăcut la el a fost faptul că nu s-a comportat profesional 100%. Uneori făcea glume proaste și îmi povestea despre relația lui cu mama sa care e groaznică. M-a făcut să vin la cabinetul lui pentru că psihicul meu cerea asta. El avea o abordare total diferită față de ceilalți psihologii.
— Nu știu cum să încep, răspunsul meu te face să-ți incordezi spatele.
— A ieșit? mă întrebi.
Eu răspund negativ din cap, încercând să-mi țin lacrimile în frâu.
— Nu mai știu nimic de el, dar nu vreau să vorbim despre asta. Nu pot trece la nivelul următor... cu un tip. Cel puțin nu cu el.