Clarissa
O persoană normală și-ar petrece duminica cu familia sau cu prietenii.Iesind in oras,plimbandu-se,făcand cumpărături,dar eu mi-o petrec încercând să nu fiu ucisa de niste psihopati.
De ce nu am si eu o zi în care nimeni nu încearcă să mă omoare sau sa vrea ceva de la mine? As fi putut jura ca Elvatia o sa fie mai liniștită zilele astea, dar nu toate se intampla asa cum vrem noi.
Sa conduci oamenii spre moarte nu este visul nimănui.Ma rog,cel putin,nu este celor întregi la cap.
Cu tipi ăștia,care vor sa îmi găureasca capul,de un lucru mai sunt foarte sigura.Si anume ca Raven si Renee nu o sa fie prea încântați că voi întârzia la logodna lor.Sunt fericita pentru amândoi,dar chiar nu își puteau gasi o zi mai nepotrivită decât asta.
-Cum scăpăm de ei?
Ma întrebă Leone,cu capul ieșit pe geamul mașinii noastre,încercând să tragă în Adonis si banda lui de psihopati.
-Ia-o spre aglomerație,Simon.Ne pierdem printre mașini până la curba din stânga.Avem nevoie doar de câteva minute de neatenție ca sa dispărem.
-Crezi ca o sa meargă?
-Ori murim încercând,ori ne lăsăm omorâți foarte încet de ei.
Leone îmi aruncă o privire ciudata si aruncă pistolul din mână cand rămâne fără gloanțe si intră în masina.
-Știi că nu or sa se lase cu una cu două.
Se aude vocea lui Simon de la volan.
-Aveti puțină încredere,bine?
Le spun scoțând capul pe geam pentru o secundă.Tot acolo sunt.
-M-ai dați-mi un pistol!
Țipă Nicholas printre focurile de armă.
Mai ca aveau puțin și îi ciuruiau capul pustiului,iar el mai voia încă un pistol.
Ma întorc spre el și îl apuc de cureaua blugilor,trăgându-l înapoi în mașină.
-Hei,de ce..
-Poate ca sunt niste psihopati idioți,dar stiu sa ținteasca destul de bine.
Îi spun,uitându-ma prin oglinda retrovizoare.
-Recunoaște! Ți-e frică ca Iris o sa te omoare daca pustiul plătește ceva.
Spune Leone cu un zâmbet nevinovat pe fața.
-Nu ai criminali de împușcat,Del Rosa?
-Am 22 de ani,ce dracu! Pot sa îmi port și singur de grija.
Se rasteste Nicholas la Leone si îi ia unul dintre pistoale deja încercate din mână.Puștiul iese din nou pe geam și începe să îi împuște.
Leone îmi aruncă o ultima si face la fel ca Nicholas.Am mai mers câțiva metri, iar gloanțele sau terminat si ele.
-Toată lumea în mașină! E timpul să scăpăm odată de aiuriti ca sa pot ajunge la logodnica aia afurisita.
Spun si intrăm in traficul enorm de pe Elves 4.Cea mai aglomerată autostrada din toată Elvetia.
-Calc-o!
Tipa Leone din spate,la Simon.
Acesta apasă pedala de accelerație și Adonis face la fel.La dracu cu tâmpiti ăștia.Cea mai aglomerată autostrada si totusi merg de parca si un melc i-ar putea întrece.
-Sunt încă acolo.
Imi face observație Leone,din spate.
-Știu.
Îi raspund agitată.
Gloante nu mai aveam,asa ca tot ce ne-a mai rămas era afurisita asta de masina si Simon care o conduce.Ne apropiam din ce in ce mai mult de curba,când,deodată,apare în fața noastră 2 camion imense si atunci parca solutia a venit instant.
La stânga lor era o altă mașină mica,printre care Simon ar putea trece ușor.
-Când îți spun,accelerează si ia-o pe lângă masina acea galbena.Vom merge în fața camioanelor până ajungem la curbă.
-Am înțeles.
Spune simon si tine strâns mâinile pe volan.Cativa metri..
-Se aproapie!
Tipa la mine Nicholas si Leone.
-Acum!
Tip,iar Simon apasă tare accelerația, facandu-si cumva loc printre mașina mica si ne poziționam în fața celor 2 camioane,dispărând pentru moment din raza lui Adonis.
-Fa la stânga.
Îi ordon lui Simon si dispărem de pe autostrada fara ca nimeni să bage de seamă.Masina lui Adonis continuă să meargă înainte,îndreptându-se spre partea cealaltă a orașului.Daca ajunge acolo,îi va lua ceva sa ne găsească.
-Cat mai aveam?
Îl intreb pe Leone,care stă fericit pe bancheta din spate.
-Adica până ce Raven te strânge pe tine de gât,iar Renee ne ia pe noi la băiate?
-Cat?
-As zice ca am întârziat deja cu 10 minute.
Imi raspunde el,zâmbindu-mi.
-La dracu! Si șterge-ți zâmbetul ala de pe față!
-Oblinga-mă!
Îi zâmbesc și apuc un capăt al volanului,trăgând brusc spre stânga în asa fel încât capul lui Leone sa se lovească de geamul mașinii.A scos un ignet de durere si și-a trecut degetele peste locul unde sa lovit.
-O,scuze! Te-a durut?
Îl intreb sarcastică.
Acesta îmi aruncă o privire urâtă si imi las capul pe spate.Dupa cateva minute ajungem în fața localului.Luminite albe peste tot,luminând intrarea invitaților.
Imi aranjez rochia si îmi mai verific machiajul încă o dată înainte să deschid portiera mașini,împreună cu ceilalți și să ne îndreptăm spre cei doi "criminali" ai noștri din seara asta.
O iau înainte,iar băieții în urma mea.Urcam câteva scări și ajungem în dreptul încăperi.O sală mare,cu o două candelabre superbe,care atârnau din tavan,cu muzica lenta de pe fundal,mâncare,bautura si cate o vaza cu flori superbe la fiecare colț.
Erau în mijlocul dansului,asa ca l-am lăsat pe Simon sa iasa la țigară și pe Nicholas sa o ia pe Iris la dans împreună cu ceilalți.
Eu si Leone ne-am așezat la o masa si am luat fiecare cate un pahar de șampanie.Sa așezat în fața mea, fixandu-ma cu privirea de parca ar vrea sa ma omoare.
-Ce?
Il intreb după un timp.Acesta își dă șampania pe gât și nu spune nimic pret de cateva secunde.
Își lasă capul pe spate si își mută privirea în altă direcție.
-Am înțeles.Esti supărat.Treci peste.
Își întorce privirea spre mine si imi ia paharul de șampanie din mână.Il da pe gât și se ridică de la masa,lăsându-ma singură.Voiam sa spun ceva,dar e mai bine daca l-aș lasa sa se calmeze.
După câteva secunde cineva imi pune un alt pahar de șampanie pe masa.
-Multum..
Încep să spun,dar ma opresc imediat ce simt acel parfum.
Ma ridic de la masa si ma întorc spre el.
-Landon Androdi.
Nemernicul bogătaș care te poate cumpara si vinde oriunde si oricand.Si soarta face sa fie fratele mai mare a lui Renee.
-Ți-a fost dor de mine?
Ma intreaba acesta zâmbind.
-La fel de mult precum câini iubesc pisicile.
-Bine,poate o meritam.Facem câțiva pașii?
Ma intreaba el,întinzandu-mi brațul.I-am aruncat o privire cu sub inteles si am pornit într-un pas cu el.
-Mă întrebam cand o sa apari.
-Mă jignești,Clary.Ai uitat ca Renee e sora mea? Nu puteam lipsi de la logodna surioarei mele.Nu sunt un monstru fără inima asa cum crezi tu.
-Asta le spui mai nou fetelor ca sa le bagi in pat?
-Poate,dar deja stiu ca la tine nu ține.
Tu nu esti ca toate celalalte,draga mea.
-Mă bucur ca esti destul de capabilă încât sa înțelegi asta,cred.
-Oricum,lăsând toată chestiile la o parte,chiar ma bucur sa te revăd Clary.A trecut ceva timp și chiar ne-ai lipsit în Madrid.Silvia încă înteaba de tine.Si ma rugat sa îți spun că îi este dor de tine.
Silvia Androdi.Surioara mai mica a lui Renee si a lui Landon.O scumpete de 8 ani,cu par blond și ochii albaștri.Cand Raven si Renne au anunțat logodna,am plecat cu toti câteva zile în Madrid pentru ai cunoaște pe părinți lui Renee.
De acolo am aflat că mai are un frate si o soră mai mica.M-am atasat imediat de ea,iar ea de mine.Iar cat despre Landon,sa ziceam ca mereu a fost asa.
Un tip atragator de 28 de ani,cu par blond și cu doi ochii albastri superbi.Cu tatuaje si lipici la fete.Mereu a vrut ce nu putea avea.
Iar cat despre puștoaică,ultima dată când am văzut-o a fost acum un an.
Mi-e dor de zâmbetul ei mic si de căldură din Madrid.Imi lipseste chiar dacă au fost doar câteva zile.
-Si mie îmi e dor de ea.Dar hai sa trecem la adevăratul subiect al discuției noastre.
-Desigur.Cativa dintre oamenii mei au aflat ceva interesant despre fostul tau logodnic.
-Ascult.
-Se pare ca Mario Maroni a fost foarte generos cu informatiile.Maroni ia oferit lui Barys aliatul perfect.
-Si pe cine,mai exact?
-Pe Wolfe Connors.Ai auzit vreodată de el?
-Cine nu a auzit? Omul te poate omorî în mai puțin de 3 secunde.Si tot odată, sa își cumpere propriul oraș și poate si o întreagă insulă.
-Aliatul perfect.Dar tu ai sansa sa il furi de sub nas,fără să se așteapte la asta.
-Si de ce as face asta? Mai important: De ce îmi oferi tu mie această informație?
-De ce nu? Până la urmă,vom deveni o familie,iar familia se ajuta reciproc.În plus,nu ar fi rau sa ai pe cineva care te poate ucide în somn.
-Reciproc? Inseamna ca vrei ceva.Si prespun ca stii deja unde se află.Am dreptate?
-Se poate.Dar o sa te coste puțin.Nimic nu e gratuit.
-Cu tine niciodată nu este.Ce vrei?
-Sa te întorci mâine seara la Madrid cu mine.Fa-o de dragul Silviei.Promit sa te aduc înapoi acasa personal dupa aceia.
-Doar atât?
Îl intreb așezându-mi brațele în sân.
-Doar atât.
Imi raspunde serios.Niciodată nu l-am mai văzut așa.Cand vine vorba de familie,se dedica total.Chiar dacă e un nesuferit.
-Bine,atunci.Sunt de acord,dar o sa vin însotită de data asta.
-Presupun ca vrei sa îl iei pe micul sicilian cu tine,nu-i asa?
-Da sau nu,Landon.
-Fie! Poti sa il iei si pe sicilian cu tine, daca vrei.
-Unde îl găsesc?
-La Londra.Hotelul Lavis,ora 20:00.Daca pleci într-o oră ai timp sa ajungi.
-Mersi,Landon.
-Si eu,Clary.
Imi spune el,sărutandu-mi mâna.Se retrage si o tai spre Raven.Îl observ la una dintre mese,golind încă un pahar de șampanie.
-Ușurel,prietene.
Spun eu,așezându-ma pe scaunul din dreapta lui.Acesta imi aruncă o privire urâtă și da ultima picătură de șampanie pe gât.
-Ai întârziat.
-Stiu.Am avut o problemă cu Adonis.A trebuit să scap de el,dar acum sunt aici.
-Pentru cat timp?
Ma intreaba trăgând aer în piept.
-O ora.Trebuie să plec la Londra.Am de rezolvat o problema.
-Atunci,vin cu voi.
-Ce? Nu! În niciun caz nu te bag in asta fix in ziua logodnei tale.
-Nu e decizia ta,Phoenix.
-Raven..
-Merg si punct! Esti prietena mea.Esti singura persoana pentru care mi-aș da viata daca ar fi nevoie.Te iubesc mai mult decât pe mine si am jurat că voi lupta alături de tine orice ar fi.Si am de gand sa respect promisiunea asta.Fie ca vrei,fie ca nu.
Ii zâmbesc cald si îl trag într-o îmbrățișare.
-Te iubesc.
-Și eu te iubesc.Sper ca nu vei întârzia si la nunta.
-O sa ma straduiesc,promit.
-Oricum,ma bucur ca ai putut sa ajungi.
-Glumesti? N-aș fi ratat asta nici intr-un milion de ani.Ma bucur atât de tare pentru voi.E perfecta pentru tine si sper din tot sufletul să fiți fericiti.
-Mulțumesc,Phoenix.Dar tu vei fi mereu prima persoană care mi-a văzut zâmbetul cat si lacrimile.
-Mereu o sa fiu langa tine.Indiferent de situație.
Imi sărută obrazul si pleca spre Renee.Dau un pahar de șampanie pe gât și trag aer în piept.M-am întors sa ii privesc pe cei doi.As fi putut fi la fel de fericită ca ei.As fi putut avea asta cu Ryan.
Eram niste copiii in haine de adulți.
Eu eram un copil.Un copil care a invatat sa se ridice din propria cenușă.Nimeni nu imi mai poate spune ce pot sau nu sa fac.In lumea noastră,în lumea mea,trebuie sa lupți pentru ceea ce vrei.Asta e sigura regula care conteaza cu adevărat.
Leone se apropie de masa mea,uitandu-se cand la mine,cand la Landon.
-Ce a vrut?
-Plecam într-o oră.
-Ce? Unde?
-Nu ai auzit niciodată de expresia:Omul curios moare repede?
-Poate ca am auzit.Sau poate am uitat din cauza cuiva care ma dat cu capul de geamul unei nenorocite de mașini.
Imi spune printre dinți,încercând să pară calm.Nu era calm.Niciun sicilian nu e rezonabil cand vine vorba de nervi pe care o femeie ți poate face,fără sa se străduiască.
-Du-te lovește în copac.Poate te vei simti mai bine.
Îi spun zâmbind.Acesta imi aruncă o privire plină de venin si se retrage
******
Trec pe langa el cu paharul de șampanie în mână și dispar din raza lui vizuală.Ma repezesc spre locul unde era Wolfe,dar deja dispăruse de mult.
Nemernicul a încercat să mă țină de vorba ca sa ii dea timp sa se piardă în mulțime si ia reușit.
Ori îl am pe Wolfe,ori ma aleg cu Landon.As prefera oricand prima variantă.
Mi-am trecut o mână prin par si am observat ca nu mai aveam un cercelul.M-am lăsat în jos pentru al cauta si l-am zărit la doar câțiva centimetri,pe podea.
M-am aplecat după el și l-am ridicat de jos.Fara sa vreau,privirea mi sa îndreptat spre balconul din care cineva își așteapta prada ca un vultur.M-am întors pe călcâie si am taiat-o înapoi la masa unde Raven si Nicholas ma așteptau.
-Aduceti-l la mine,dar în liniște.
Dau din cap în semn ca au înțeles ce au de facut si se retrag imediat.
Am luat un pahar de șampanie și m-am așezat la o masa.Mi-am ridicat privirea spre balcon,zâmbind.Orchestra acoperea perfect sunetele de sus.Ryan era în celălalt căpătat al incaperi,cu blonda la brațul sau.
Nu stiu cat timp trecuse,dar,în cele din urmă,Raven apare lângă mine,sopt
soptindu-mi la ureche ca treaba e gata.Ma intreb doar cat de rezistent e băiatul fostului meu logodnic
Presupun ca vom afla în curând.Ma ridic de la masa si o tai de acoloînainte să observe cineva.
Am luat-o la pas cu Raven si am traversat holul care dadea la o sala goală.Am deschid usile si ne-am strecurat repede înăuntru.
Înăuntru se aflau Leone si Simon,cu unul dintre oamenii lui Ryan.Era nimeni altul decât Carlos Napoli.
Ma întrebam pe unde se mai află acum.Are buza sparta si nasul rupt.Presupun ca Leone a fost cel care ia facut "machiajul"
Un baiat bun,dar în oala greșită.
-Ceva?
-Nimic încă.
M-am apropiat de scaunul de care era legat si m-am lăsat în jos, pentru a ajunge la același nivel cu el.
-Știi cine sunt?
Il intreb uitându-ma la el.Are ochii mamei lui.Presupun ca sora lui seamănă cu asa zisul lui tată.Nu ma așteptam tocmai el sa lucreze pentru Ryan.
-Da.
Imi raspunde el,evitandu-mi privirea.
-Atunci stii de ce te afli aici.
-Am o oare care idee.
-Wolfe.Ce treaba are șeful tău cu cu el?
Il intreb.Baiatul își lasa capul pe spate și se uita la ceilalți.
-De unde știu că nu o să mă ucizi după ce iti voi spune?
-Lăsa-ma sa te intreb ceva.Esti pregatit cu adevărat să mori pentru o amărâta de informație?
Acesta se uita la mine,confuz.Daca as fi în locul lui si eu as fi suspicioasă.Dar eu nu sunt ca ceilalți.Imi place să rezolv probleme în felul meu.
-De unde știu că nu o vei face imediat după ce îți spun?
Ma uit la el și îi văd dorința de a trăi în ochii.E prea tanar sa moara.
Nu merita sa mori pentru o informație, dar merită să ucizi pentru a o obține.Chiar si criminali au "regulile" lor.Ucizi sau vei fi ucis.Simplu.
-Armele pe masa.Acum!
Le ordon băieților.Acestia se uita confuzi la mine,gandindu-se probabil daca vorbesc serios sau nu.
- Acum!
Repet din nou.Acestia își aruncă o privire scurta unul celuilalt si își scot pistoale de la spate,punandu-le cu toți pe masa.
-În spatele meu.
Le ordin din nou.Acestia se conformează și vin fără să mai spuna nimic.
-Acum,hai sa vorbim.Asta până mai ai încă cu ce sa o faci.
Băiatul inghide în sec si într-un final cedează.
-O să mă omoare!
-Nu o sa te omoare nimeni,Carlos.
-Stii cine sunt?
Mijeste ochii la mine..Parca Nicholas si el sunt unul si acelasi.Încă tineri,dar destul de curajoși.
-Poate.Acum spune-mi ce treaba are cu Wolfe.
-Wolfe este cel mai important om al pieței londoneze.Detine peste 20 de hoteluri,o firmă de avocatură in Barcelona,3 apartamente în diferite țări ale lumii,un avion privat,restaurante, iar lista poate continua.Are multi banii de aruncat si oricine ar vrea sa puna mână pe unul ca el,dar el își alege oamenii în care poate avea încredere, iar domnul Barys este singurul cu care a acceptat să se vadă atât de repede.
-Despre cat vorbim aici?
Sta câteva minute pe gânduri si într-un final raspunde.
-150.000 de dolari,plus sprijinul oamenilor săi.Omul e milionar,iar banii pot cumpara orice în ziua de azi.
-Presupun ca tatăl lui Wolfe era nimeni altul decât James Connors,nu-i asa?
-Da,si?
-Nemernicul ala! Genys si James erau prietenii în tinerețe.A fost si la înmormântarea lui.Pratic Wolfe îi va oferi banii si loialitatea lui pe tava.Nu l-ar putea refuza pe fiul celui mai bun prieten al tatălui său.
Trebuie să îl am pe Wolfe de partea mea cumva,iar daca asta nu va merge, atunci mai am o singură obtiune.
-Ajutorul lui Landon Androdi.
Spune Raven.
-Familie,nu-i asa?
Spun oftand.Eu si Landon luptând cot la cot.La dracu!
-A discutat până acum cu el?
-Wolfe nu face niciodată afaceri la petreceri gălăgioase si înconjurat de alții.Se va vedea maine dupa amiaza cu el înainte sa plece din Londra.Iar de acolo,nu va mai stii nimeni de unde să îl ia.
-Avem timp.
Se aude vocea lui Nicholas.
-Da,timp.
Spun mai mult pentru mine.Incep sa ma plimb prin încăpere,storcandu-mi creierii pentru a găsi o afurisita de soluție.
Leone ma trage într-un colț si se uita la mine,apoi la Carlos.
-Si cu el ce facem? Chiar crezi ca nu ne va turna lui Barys în data ce va ieși pe usile alea?
Ma întreba panicat.Nu am crezut ca voi apuca ziua în care îl voi vedea pe Leone agitat ca un peste în cârlig.
-Normal ca îi va spune.Doar nu sunt tâmpita.
Ma raster la el.
-Cel mai bine ar fi sa îl ucidem.
-Nimeni nu ucide pe nimeni.Lasa-ma sa ma gandesc.
-La ce? Ne va da în gat cu prima ocazie.Va stii ca ai fost tu.Va stii ca ai facut toată astea pentru al obține pe Wolfe.Se va răzbuna pentru puștii.
-Iar pentru tine asta este perfect,nu-i asa? De mult voiai să îi faci felul lui Ryan.Iti doresti asta mai mult decât orice altceva.
Se uita la mine si tace.Si tăcerea e un raspuns.
-Aduna-te odată.Lasa dracului răzbunarea asta afurisita,pentru că nu te va face sa te simti mai bine.Si oricum,răzbunarea asta nu e pentru el,ci pentru mine.Si nici acum nu îi pot vedea rostul.
Ma întorc pe călcâie si incep sa il dezleg pe Carlos.Acesta își freacă încheieturile din cauza sfori groase si se ridică de pe scaun ca ars.Îmi arunca o ultima privire si iese pe usa.
-Ce dracului a fost asta?
Intreaba Leone nervos.
-O înțelegere.Luati-va armele și hai să mergem.
-Stii ca va veni după tine.Atunci,cum de l-ai lăsat să scape atât de ușor?
Incepe si Raven sa dea din gura.Jur ca o sa imi crape capul,daca mai dau din gura mult.Ma întorc spre oamenii mei si îi privesc pe toți.
-Stiti cine sunt?
Îi întreb.
-Da.
Imi raspund la unison.
-Stiti cine e tata?
-Da.
Imi raspund din nou.
-Atunci terminați dracului cu intrebarile de clasa a 4 a si faceti-va treaba.Pentru asta sunteti platiti.
Spun nervoasă,fixandu-i pe toți cu o privirea rece.Îi dau la o parte din calea mea si trec pe lângă ei.Inca putin si jur ca le trăgeam la toți câteva un glonț în cap,apoi unul mie doar ca sa am parte de putina liniște.
Traversez holul în încercarea mea absurdă de a ma calma.Ajung inapoi si o iau prin spatele meselor, îndreptându-ma spre ieșire.Trebuie să ies de aici,altfel simt ca ma voi sufoca.
Ies pe usile enorme si ma opresc in capul scărilor,lăsând briza rece de septembrie sa îmi calmeze nervi.
Trag aer în piept și ma așez pe trepte.
Era atât de liniște.Londra poate fi frumoasa atunci când nimeni nu încearcă să te omoare.
Imi las capul în palme si închid ochii pret de cateva minute.Stau asa ceva timp până când sunetul ușii deschizandu-se si închizându-se ma face sa tresar.
Aud pașii,dar mie prea greu să mă întorc.Simt ceva moale așezându-se pe umeri mei,apoi Leone se așează lângă mine,în liniște.Imi trag haina mai bine pe umeri și stăm în liniște ceva timp, fara ca nimeni să spuna ceva.
-Poți să pleci oricand sa stii.
Decid să sparg gheață într-un final.
-Despre ce vorbesti?
-Ascuta,Leone.Eu nu sunt tatăl meu.Sunt o astfel de căpetenie.Imi place să fac lucrurile în felul meu.Sunt constiinta ca poate Ryan va vrea sa se răzbune.Nu exclud posibilitate asta,dar stiu ca răzbunarea va veni mai tarziu.
-De unde stii?
-Prioritatea lui este Wolfe acum.Iar poate tie iti era mai bine în Sicilia.
-Eu și Vellari ne-am ales propriile drumuri.Ea a ales să îi calce unchiului meu pe urme,iar eu am ales sa te ajut si sa fiu alaturi de tine.
-De ce?
-Cum adică?
-Ce te-a facut sa iti părăsești propria familie pentru mine? Sa iti părăsești tatăl?
-Dar pe Raven ce la facut sa o faca?
-Raven a fost mereu alături de mine.Ne-am protejat mereu.Mai mult el pe mine decat eu pe el.Dar tu? De ce ai facut-o?
-Am ales persoana corecta orice ai spune.Te-am ales pe tine.A fost decizia mea si nu o regret nici până în ziua de azi.Mi-ai cerut ajutorul odată,iar eu ți l-am oferit.Acum fac la fel pentru tine.
Ma uit la el și încă nu pot sa cred ca eu si el stăm aici si vorbim despre toate astea.Au trecut 5 ani și totul pare înca ireal.Eu si Leone în pace,iar eu si Ryan în competiție.Parca lumea s-ar fi intors cu susul în jos.
-Daca voiai sa te revansezi fața de mine,puteai sa îmi cumperi un bilet de avion departe de toată nebunia asta.
-Un pic de nebunie nu strica nimănui.
-Cum se face ca ai ramas singur de 5 ani în calce?
-Te-aș putea întreba același lucru.
-Nu cred ca am gasit încă un raspuns la intrebarea asta.
Poate ca stiam răspunsul la întrebarea asta,dar poate nu voiam încă să recunosc.Ryan a fost o parte importanta a vieții mele si oricât de mult ar trece,n-as putea vreodată să îl uit sau sa uit tot ce a fost între noi.
-Da,nici eu.
-Poate suntem noi prea ghinionisti cand vine vorba de dragostea asta păcătoasă.
-Cel puțin,Raven se va căsători cu Renee,iar tu vei deveni mătușa oricărei creaturi care va ieși din cei doi.
Imi spune prefacandu-se ca este un monstrulet cu gheare.
Incepe sa zâmbesc fără să vreau,iar el face la fel.
-Stiam ca pot scoate un zâmbet.
-Inca sunt supărată pe voi.
-Corect,dar știi ca nu trebuie să fi dură tot timpul,nu-i asa?
-Nu pot fi altfel.Nici tu nu ai fost vreo bezea moale atunci cand ne-am cunoscut prima data.
-Sau schimbat multe de atunci.
-Cum ar fi?
-Cum ar fi,tu.
-Cum asa?
-Datorita tie am devenit cel care sunt azi.Si daca m-ai intreaba vreodată pe cine as alege să urmez,as răspunde de fiecare dată la fel.
Ma bucur ca l-am avut lângă mine în toți ani ăștia.Leone sa schimbat mult in ultimii ani.Acum ceva timp nici nu visam sa îl am de partea mea.
-Multumesc pentru tot ce ati facut pentru mine în ultimii anii.
-Esti o femeie si o căpetenie puternică.Toata lumea o stie si o simte cand se uita la tine.Barys a vrut să îl aibă pe Wolfe primul pentru că știe ce s-ar intampla daca ar cădea în mâinile tale.
-Da,poti spune si asta.Si apropo,mulțumesc si îmi pare rau.
-Pentru ce?
-Nu stiu.Pentru zilele în care nici macar nu va ascultam ideile.Pentru toate rănile și cicatricile lasate aparandu-ma pe mine.Pentru nopțile nedormite în încercarea voastră de a face în asa fel încât să mă scoateți din belele si pentru zilele în care nu v-am mulțumit suficient pentru tot ce ati facut pentru mine.
-Cu plăcere.
-Apropo,o sa îmi spui vreodată despre ce este toată răzbunarea asta de fapt? Ryan,pana la urmă,nu ți-a făcut nimic.
-Poate într-o zi.
Ii arunc un zâmbet mic si ma ridic de jos.El face la fel si ne îndepărtăm puțin unul de celălalt.
-Cheamă-i pe ceilalți.Vom mai încerca mâine.
Acesta da din cap și intră înapoi în clădire.Fac câtiva pași și ma sprijin de balustrada,punandu-mi brațele în sân.
Imi dau câteva șuvițe de par luate de de vânt de după ureche și privesc înspre cer,la lună.
Eu si Leone ne-am maturizat mult.Câteodată,încă ne mai comportăm ca niste copii,dar stim ca la pericol stăm și luptăm.Au fost cu toți langa mine,dar de-a lungul celor 5 ani,de când am devenit oficial căpetenie.Nu credeam ca ma voi descurca,dar au crezut în mine.
De cele mai multe ori,ei au încasat mai mult decât mine.Eu scăpam doar cu câteva răni si vânatai.Cred ca nu le-aș putea mulțumi niciodată îndeajuns apentru tot ce au facut pentru mine.
Raven a fost primul care mi sa alăturat, apoi Simon,apoi Nicholas si fără să mă aștept macar,a urmat Leone.
Nu știi niciodată ce va veni după ziua de azi,dar orice ar fi,trebuie să învățăm să ne descurcăm.
După ceva timp,usa se deschide si ma întorc așteptând să fie Leone împreună cu ceilalți,dar era nimeni altul decât Wolfe Connors,îmbrăcat elegant.
-Domnule Connors?
Intreb surprinsă.
-Tu trebuie să fii Clarissa Ruenys.Fiica lui Felix,nu-i asa?
-Da,eu sunt.
-Ma bucur sa te cunosc în sfârșit.Semeni mult cu tatăl tău.A fost o căpetenie cum puțini au putut fi.E un om puternic si o fostă căpetenie si mai puternică.Pacat ca sa retras atât de devreme totuși.Dar a făcut-o cu un motiv,presupun.
-As vrea sa discutam despre ceva,daca se poate,domnule.
-Știu deja.Fiul lui Genys a venit sa vorbeasca cu mine acum câteva minute.
-Mai am vreo șansă sa va conving?
-Poimâine seara voi pleca din Londra.Poti veni la restaurantul din centru,maine,la ora 16:00,ca sa discutam mai multe.
-Serios? Nu o sa va para rau,domnule.
-Sper sa fie asa.Totusi,as putea sa te intreb ceva daca îmi permiți?
-Desigur.
-Am auzit discuția de mai devreme dintre tine si omul tau.Ti-ai cerut scuze pentru că nu le-ai mulțumit,fiindcă ți-au păzit spatele.Intrebarea mea este,de ce ai facut-o? E treaba lor sa moara aparandu-te pe tine.Tu esti cea care contează cel mai mult aici.
-Fără supărare,domnule,dar greșiți.
Cu toți contăm.Pe lângă mine,si ei au propriile lor vieții. Au soții,iubite,surori,frați care îi așteaptă acasă.Daca sângele lor se varsă,se va varsa si al meu.
-In meseria asta,draga mea,e riscant să îți pese de oamenii.
-Stiu că risc multe,dar îmi asum.Dar daca nu am avea sentimente,am fi niste roboți umblatori.Am încrede în ei,iar ei in mine.Asta e tot ce contează.
-Stii ce am spus mai devreme? Despre riscul pe care ți-l asumi,pasandu-ti de oamenii?
-Da?
-Nimeni nu poate spune ca nu poti folosi asta în avantajul tau.
Imi spune acesta,îndreptându-si atenția spre ceva din spatele meu.
La un moment dat,din spatele clădirii apare blonda cu care Ryan stătea la braț si acela presupun ca era unul dintre oamenii lui.
Dau să mă întorc spre Wolfe,dar deja dispăruse,iar pe usa au intrat cei patru mușchetari ai mei.
-Esti gata?
Ma intreaba Leone.
-Nu încă.Mai aveam o captură de facut in seara asta.
Spun arătând spre blonda care se furisa prin iarba ca un iepure care așteaptă să fie prins în cursa.
-Stiti ce aveti de facut.
Le ordin băieților.Se pare ca norocul a fost totuși de partea mea în seara asta.Se pare ca micul peștișor auriu va avea o nouă casa pentru ceva timp de acum încolo.