Clarissa
-Ar trebui să îți mulțumesc ca nu m-ai legat de scaun sau e una din zilele tale bune?
-Ce-i? Nu ți-a plăcut plimbarea?
-De ce nu mai bine experimentezi pe propria ta piele si dupa mai vorbim?
Spun lăsându-ma pe spătarul scaunului.
Acesta se tot învârte prin încăpere,mutandu-se dupa un picior pe altul,ganditor.
-Unde îmi sunt părinți? îl întreb,urmarindu-l cu privirea.
-Prea atașată de mami si tati? surâde el.
-As putea sa te întreb același lucru,dar cei ca voi nu au inima.Nu poate să îți pese de viata cuiva daca nu ai o inima.Sau greșesc eu?
Leone începe să zâmbească și se sprijină de peretele de beton.Urasc încăperea asta.Habar n-am unde ma aflu sau cat timp am fost inconștientă sau cum dracu am ajuns din nou într-o situației ca asta.
-Mereu te comporți asa de bine cu oamenii din jurul tau?
-Doar cu oamenii pe care îi urăsc.Iar tu,din pacate,esti în capul listei ăsteia.Multumit de raspuns?
Spun uitându-ma urât la el.
As minti daca as spune ca nu e atrăgător.E la fel de atrăgător ca un șarpe veninos care te poate ucide în orice secundă.Sicileni nu glumesc cand vine vorba de răzbunare sau sa ia inapoi orice e a lor.
Nu am fost niciodată în Sicilia.Elvetia a fost locul unde m-am născut și unde am crescut o bună parte din timp.Apoi Los Angeles mi-a devenit o a doua casă.Viata era perfecta.Il aveam pe cel mai bun prieten langa mine.Aveam sa fac 20 de ani,apoi eu si Raven urma să mergem într-o mare vacanță în Hawaii.
O plănuiam încă de la 15 ani.Înca dr cand am zburat pentru prima dată cu avionul.Mereu ne-am dorit să aveam un loc doar al nostru,unde sa avem marea doar pentru noi.
Soare,plaja,surf,amintiri de neuitat.Avea sa fie vacanța visurilor noastre.Totul avea sa fie perfect.Pănă nu a mai fost.
-Elvețieni si sarcasmul vostru adorabil.
Imi spune sarcastic.
Îsi muta privirea pe un perete gol,iar eu imi pun brațele în sân.Privirea mi se tot muta pe el și pe gândul că as putea trece pe langa el chiar acum si sa ies pe usa.Nu stiu daca planul asta avea să reușească sau nu,dar merită sa incerc.
Asa ca am luat o gura mare de aer,m-am uitat încă o dată la el,am încercat să mă ridic de pe scaun cat de silentios am putut si am fugi spre usa.
Nici nu apuc sa apas bine pe mânerul ușii ca în secunda doi,îmi acoperă mână cu a lui,iar cu cealaltă îmi da o suvita de par la o parte,oftand dezamăgit.Ma apuca de ambii umeri și ma împinge inapoi pe scaun.
-Daca nu te-aș fi oprit eu,te-ar fi oprit 4 tipi care stau langa usa asta chiar acum,găurindu-ți capul înainte să poți face doi pași.Deci,ar trebui să îmi mulțumești.
-Du-te dracului,Leone!
-Nu ma face sa te leg,pustoaico.
-De ce? Nu poti sa tii în frâu? Ți-e frică ca am sa te rănesc cumva?
-Singurul lucru care ma rănit,a fost încercarea ta adorabila de a evada.
-Esti complet țignit,stiai asta?
-Sunt un om de afaceri,la fel ca tatal meu.Stiu ce vreau.Si nu te poti ocupa de o crimă fara lege si ordine.Imi iubesc orașul.Si îl tot vad cum se scufundă din cauza unor idioți ieftini si fără creier.Iar eu,la fel ca tatal meu,nu îl voi lasa sa se destrame fără luptă.Chiar dacă va trebui să plătesc cu propriul meu sânge.
Leone Del Rosa vrea sa se sacrifice pe el însuși pentru orașul său.Prefera ca el sa fie marele fiu de criminal cu "suflet bun".
Sicilia e casa lui,iar pe de-o parte, inteleg sentimentul asta destul de bine.Mi-e atât dor de casa ca as putea părăsi oricand Los Angelesul.Dar nu fară sa imi fie dor de Ryan si de familia lui,care m-au primit cu brațele deschise.
Dar un criminal,ca cei din familia lui, nu se vor schimba niciodată.Un rechin nu va deveni niciodată un delfin inofensiv.
-As spune ca e o trăsătură de familie, dar tatăl și unchiul tau prefera sa plateasca cu sângele altora.Nu ca ar însemna ceva pentru tine toate astea.
-Daca nu esti facut pentru treaba asta, atunci poti bine mersi sa iti tragi de unul singur un glonț în cap ca sa poți scăpa de propria rușine și lașitate.Afacerile din orașul asta sunt ca o junglă.Deseasă si periculoasă.Nu stii niciodata cum sau cand vei muri.
-Faci sa para viata de infractor atât de nobila.Mi se topeste inima cand vad criminali,ținându-mi discursuri despre viață.
-Nu fi ipocrită.Habar n-ai ce inseamna sa treci prin iad ca sa obții ceea ce iti doresti.
Imi spune el,dandu-și cămașa jos, arătându-mi abdomenul cu unele urme de cicatrici si ce par a fi urme de gloanțe.Unul în parte de jos al abdomenul si unul în umărul drept.
Sta in fata mea de parca ar vrea sa imi pare rau pentru el.De parca ar vrea sa demonstreze ceva.
-Ai în jur de 24 de ani și ai trait deja mai mult decât mine.Crezi ca vărsarea de sânge și toți banii aia afurisiti pot cumpara orice? Daca crezi asta,atunci ai trait degeaba atata timp.Ai supraviețuit pentru nimic.Nu ai avut decât compania nesfârșită a miilor de dolariii.
Îi spun,dar nu e parca ar intelege ceva din toate astea.
Nu poti schimba pe cineva care a trecut deja prin iad.Urmele de gloanțe si cicatricile alea îi vor rămâne mereu în minte.Isi va aduce mereu aminte de momentul în care le-a căpătat.Nu cred ca as fi putut face ce a făcut el.
-Frumoasa și mai tine si morala.Esti de admirat intr-adevar.Esti de admirat,Clarissa.
-Nu face asta.
-De ce n-aș face asta?
-Haide,Leone! Spune-mi ca o parte din tine nu e chiar pierduta complet în întunericul acela.
-Mereu încerci sa găsești bunătate in inimile criminalor?
-Doar in cei care stiu ca mai poate exista o speranță.Ai fi putut scap de mine pana acum,dar nu ai facut-o.Nu esti ca tatăl tau,nu poti observa asta? Esti mai bun decat el.Poti fi mai bun decat el.
Face câțiva pași spre mine,lăsându-se pe vine,în fața mea.Cautam orice reacție din partea lui.Leone nu e la fel ca ceilalti.Nu stiu de ce simt asta sau dacă chiar simt si nu am luat-o razna,dar sper sa nu ma înșel în privința lui.
-Uneori,în razboi,Clarissa,trebuie să faci ceva rau ca sa fie bine si vice versa.
Dacă sa raspund focului cu mai mult foc este răspunsul la toate problemele mele,atunci,asa sa fie.Sunt ei sau noi. Va trebui să înveți si tu asta într-o zi.Nu mai suntem copii.
-Eu încă sunt un copil,Leone.Nu am împlinit nici macar 20 de ani.
Am luat o decizie într-o noapte care mi-a schimbat viata complet.Crezi ca eu am vrut toate astea? Războaie,răzbunari,răpiri,vărsarea de sânge? Crezi ca am vrut să fac parte din toate astea?
-Ți-e frica.Si frica te trage înapoi.Daca simti asta acum,te va trage cu ea mereu.
-Normal ca mi-e frică.O simt peste tot.
E de parca nu ar vrea sa ma lase in pace.Sunt un copil care a moștenit chestia asta de generații întregi.Nu eram pregatita pentru toate astea.Nu sunt nici acum.Ar trebui să fie războaiele părinților noștri,nu ale noastre.
-Asculta.Pentru cei ca noi,cuvântul frica nu înseamnă nimic.Daca cei care ne vor morții vad chiar si pentru o clipă frică în ochii noștri,ne săpăm propriile morminte înainte să o facă ei.
-Crezi ca eu nu stiu asta? Întreaga viață ne rugam sa nu ajungem acolo.Il imploram pe Dumnezeu sa nu o facă doar atunci când frica este singurul lucru pe care îl mai vezi în fața ochilor.Crezi ca eu nu stiu ce inseamna sa iti fie frica de moarte? Nu îmi mai tine mie predici de viata,Leone! Ai fost si tu cândva un copil căruia îi era frică să nu îi piardă pe mami si pe tati.Nu imi vorbi mie despre frica,pentru că până la urmă,toți suntem la fel chiar dacă nu vrem să recunoaștem.Avem o singură inima si o singură viata.
Nu pot să cred că îi țin morala unuia ca el,dar ce am de pierdut? De parca nu stiu ca așchianu săre prea departe de trunchi,dar cine stie? Poate ca in cazul lui,situația e diferita.
Stiu ce inseamna sa crești într-o familie unde știi ca într-o zi buna zi,pentru restul vietii tale,vei trăi într-o continuă teama pentru viata ta si tu nu vei avea ce sa faci in legatura cu chestia asta.
Asta e moștenirea noastră.Dupa noi,vor veni alții,iar după ei,alții.Mafia nu înseamnă numai sa conduci.Ai nevoie de curaj si sa fii nemilos în fața celor care te vor la 10 metri sub pământ.Vor exista situații de viata si de moarte.
Gloanțe zburând peste tot,în încercarea de a te nimeri,aliați si trădători.Vei pierde oamenii si poate propria viata.Dușmani de temut si multe lacrimi.
Nu a spus nimeni ca va fii ușor, dar nu poti ignora ce ai în vene de generații.Asta am fost făcuți sa facem.Cand un lider moare,altul se ridică.Nu e cale de mijloc.
-La un moment dat,vei avea si tu sânge pe mâini și nu vei putea face nimic sa opresti asta.
-Ești un cretin fara constiinta sau mila.
-Daca nu as fi avut mila sau constiinta, până acum familia ta era deja moartă.Te-as fi putut pune sa vezi cum îi ucid chiar în fața ta,fără să îmi pese macar.Si o spun doar în cazul familiei tale,pentru că pe cea a italianului tau,nu dau doi bani.Iar la cum arată degetul ala gol,fără vreo bijuterie scumpa pe el,cred ca nici tu.
-De ce ar fi asta problema ta? Credeam ca tu ai o problema cu mine,nu cu el.
-Oricat de rau te-ar musca un caine,nu vei fi niciodata în stare să îl ranești,nu-i asa?
-Ce anume vrei mai exact de la mine? Vrei sa auzi ca nu îmi mai pasa de ele doar pentru ca a facut o greșeală? Nu punem pret pe viata oamenilor doar pentru atâta lucru,Leone.
-Sa inteleg ca nu te doare? îmi spune în timp ce se ridică de jos.
-Sa înțeleg că te intereseaza cum ma simt? De ce ți-ar pasa macar?
Poate ca Leone ar putea fi diferit de ei,dar tot fiul tatălui lui este.Banii,arme,avioane private,case si vacante de lux.Numai despre asta e vorba în lumea noastră.
Aici,in lumea unde totul se rezuma la banii,putere si sange,nimic nu este mai presus decât ce îți poate aduce egoismul de ați dori din ce în ce mai mult.
Acesta zâmbește și își dă capul pe spate.
E atât de diferite de Ryan.Din toate punctele de vedere.Cand ma uit la el, vad nebunie,dorința si inca ceva.Ceva ce nu pot descrifa.Vad o flacără care arde în el și care vrea sa iasa de acolo in orice clipă.Nu stiu daca e de bine sau de rau.Cel puțin,în cazul lui.
-Inima asta a mea,a învățat să nu mai bată de mult.Dar nu este si cazul tau.Esti diferită.Iesi prea mult în evidența.
-Si presupun ca asta e un lucru rău,nu?
-Nu,nu este.Esti mult mai mult de atat si o stii si tu.
-Poate ca te înșeli.Poate sunt doar o adolescentă banală.
-Stii ca nu e adevarat.Doar ție frica.
-Si nu am voie sa simt asta? Tu nu ai voie sa simti asta? Oricine din lume asta are voie sa simta asta.Si poate si mult de atât,Leone.
-Cei ca noi ar trebui sa aibe doua părți.O parte plină de compasiune si una care nu are mila față de nimeni.Tu esti făcuta doar din lumina si compasiune.Iar cand lumina si compasiune se vor termina,nu îti va mai ramane decat întunericul.Si va trebui sa îl accepți.
-Tu ai fost nevoit să faci asta,nu-i asa?
-Nu contează.Doar l-am acceptat si am încercat să supraviețuiesc.
Singurul motiv pentru care nu am gustul asta de a vrea răzbunare și dorința de moarte,este Raven si tot odata tata.Ei sunt cei care m-au ținut departe de toate astea.Ei au fost cei care au vrut să am o copilărie normala.
Nu voiau nimic din toate astea pentru mine.Dar nu pot amâna asta la nesfârșit.Eu voi ajunge următoarea căpetenie.Asta e moștenirea mea,dar încă nu sunt pregatita sa port coroana cea mare pe cap.
Tata a fost si e un erou pentru mine.Intotdeuna va fii.Nu stiu daca as fi putut rezistat atat de mult în locul lui.A ajuns căpetenie la vârsta de 23 de ani.
Ma intreb cum a reușit să depășească toate astea si sa lase si iubirea sa vina in viață lui,impreuna cu toate săgețile care se îndreptau spre el.
-Exista o parte bună in tine,Leone.Si stiu ca si tu simti asta.Hai sa gasim o alta cale.
-Există o cale.Sau mai multe.Dar doar una se termină fără ca tu sau familia ta sa va dați duhul.
-Ascult.
-Eu si tata aveam metode diferite de a face lucrile.Stiu ca cuvântul meu nu înseamnă nimic pentru tine,în momentul asta,dar câteodată trebuie doar sa iti deschizi puțin mintea.
-Ce se va întâmpla cu familia lui Ryan?
-Nu ii poti salva pe toti,Clarissa.Ori îți alegi propria familie,ori niciunul dintre voi nu va mai vedea ziua de mâine.
-De ce vrei sa ma salvezi?
Îl întreb,dar nu-mi răspunde.
Se întoarce cu spatele la mine,punadu-si brațele în san.
-Daca vrei sa familia ta sa scape cu viață de aici,trebuie să rupi logodna cu italianul.Din moment ce tu si el nu va ve-ti mai căsători,familia Barys nu mai reprezintă un pericol pentru noi.Va sta departe din coasta tatei si a unchiului meu pentru o vreme.
-Cu ei ce se va întâmpla?
-Cum am spus,nu va mai reprezenta un pericol pentru noi.Daca tu iti faci partea ta din înțelegere,atunci îi salvezi pe toti.O eroina care sacrifică totul pentru familie.
-Familiile sunt slăbiciunile noastre.Asa a fost din totdeauna.
Nu stiam ce sa cred.Instinctul imi spunea sa nu crea ca o boabă din ceea ce spune,ca ar fi o capcană în care as putea intra în orice moment.Creierul imi spune ca as putea avea ocazia de a încheia războiului asta odată pentru totdeauna.
Daca spune adevarul,îmi pot salva familia.Daca nu,atunci o sa trimit ambele familii la moarte sigura.
-Diseară,bunicul meu trebuia sa împlinească 53 de ani.Tata si unchiul meu vor oganiza o petrecere în onoare amintiri lui si nu vom fi doar noi.Vor veni căpetenii de mafii din toată lumea.Inclusiv consiliul.
Cred ca nu poate fi o capcană mai evidentă nici daca as striga însuși consiliul "E o capcană ".Dar trebuie să încerc.Nu am altă opțiune.
-Accept,dar daca toată astea vor fi o capcană,atunci ma vei avea pe constiinta.Alt sânge va fi pe mâinile tale.
Acesta încuvinteaza din cap și bate în usa metalică pentu a ieși.
******
Am ieșit pe usa băi,lăsându-mi inima si sufletul acolo,împreună cu Ryan.Am facut-o pentru amândoi.Stiam ca o sa fie cel mai greu lucru pe care aveam sa îl fac vreodată,dar a trebuit.
M-am lipit de un perete la câțiva metri de baie si am tras aer în piept.Nu voiam sa ma întorc la masa asa,asa ca am mers pe langa peretele colorat până am dat de un rând de scari.Am urcat câteva etaje până am dat de un balcon imens de una se putea vedea toată sala de bal.
Mesele cu mafioții din toată lumea păreau atât de mici încât arătau ca o casă de păpuși.Intregul consiliu stătea la o masa enorma,râzând la ceva vorbe rostite de Queen.
La masa din dreapta statea familia mea,împreună cu părinți lui Ryan.Iar după cum se vede,Ramon si Jessica sunt si ei acolo.Inainte sa cobor la petrecere, cu Leone,am vrut ca pe mama si pe tata sa ii scoată cat de silentios poate încât să nu observe ceilalți ca am plecat.
Daca scap cu viață în seara asta,următoarea mea locație va fii cu siguranță undeva cat mai departe de locul asta si de ei.
Încep să îmi dau bijuteriile jos si pantofi.Nu pot alerga în capcanele astea ale morții.Machiajul cred ca sa dus de mult din cauza lacrimilor.Sincer sa fiu,nici imi pasa cum arat,atâta timp cat toți ieșeam teferi din situația asta.
M-am aplecat puțin pe balcon pentru al oberva pe Ryan cand iese din baie.Trebuie să ieșim separat.
Trebuie să îi separ pe mama si pe tata de restul celorlalți mai întâi.
Iar de asta,nuse poate descurca decât un sigur om.Si anume,însuși Leone.
Îi aud pașii urcând repede pe scări si se oprește la câțiva centrimetri.
-Ești gata?
Ma intreaba gâfaind.
-Scoate-i de acolo.
Îi spun in timp ce îl urmăresc cu privirea.
Leone coboară grabit scările si le spune sa schimbe muzica orchestrei.Invitatii încep să iasă pe ringul de dans,inclusiv părinți mei,împreună cu ceilalți.Consiliu nu se mișcă pret de cateva minute,dar,într-un final,iese pe ring.
Nu o vad nicaieri pe fiica lui Zenik,dar cel mai probabil,este în baie,după Ryan.Si fix acolo am nevoie de ea.Leone își face loc printre invitați,cu un pahar de șampanie in mâna,care se va varsa pe rochia Alexandrei în câteva secunde.
Leone se împiedică,iar paharul se varsa fix pe decolteul ei.Cat timp Genys încearca sa o curețe pe soția lui, sicilianul îi apuca pe părinți mei de mână,prefacandu-se ca dansează pana la usa din spate.Bine ca locul asta are multe ușii.Intr-un final,îi văd pe toți dispărând după usa,fără ca nimeni să bage de seamă.
Intre timp,Ryan își face si el apariția, având-o la braț pe blondă.Oricat de greu mi-ar veni acum să plec fara sa imi iau rămas bun de la el,nu mai pot da inapoi.Mi-am ținut rochia si am coborât în fugă scările,trecând pe lângă mesele invitaților.Muzica se auzea din plin,iar nenoroci erau prea preocupați de dans si beți ca sa mai bage de seamă si altceva.
Am iesit pe usa si am coborât scările pe holul unde se afla usa de serviciu pentru angajații.Am coborât scările în fugă,gândindu-ma la tot ce mi să intamplat in ultimele 3 luni.
Am fugit atât de mult de această căsătorie încât până la urmă,mi se îndeplinit dorința.Am putut evita războiul,dar l-am pierdut pe omul la care țineam.
Am coborât si ultimele trepte si am deschis usa larg.Era deja miezul nopții și încă nu imi venea sa cred ca chiar sa intamplat asta.Ca am iesit cu viață.
Am luat-o pe aleea în gusta din spatele hotelului până am ajuns la masina.
În fața ei ma aștepta Leone.
-Ți-am spus că nu te mint.
I-am aruncat un zâmbet si am urcat in masina langa mama si tata.Nu pot să cred că chiar scăpasem de acolo cu viata.
-Stiam ca o vei scoate la capat.Doar esti fiica mea.Esti o Ruenys.
Imi spune tata,sărutandu-mi creștetul.Ii îmbrățișez încă o dată pe amândoi si deschid portiera pentru al discuta pentru ultima dată cu Leone.Nu stiu daca îl voi mai vedea vreodată,dar trebuie să îi mulțumesc pentru asta.
-Multumesc pentru ce ai facut in seara asta,sicilianule.
-Sigur.
.Rămanem sa ne privim pret de cateva secunde,apoi dispare în hotel.Trag aer în piept,simtind briza răcoroasă din Sicilia.Deschid portiera si urc la volan.Adio,Ryan Barys!
Sper ca ma vei ierta într-o zi pentru ce am facut azi.Am evitat un război.Am evitat ca amândoi sa pierdem oamenii pe care ii iubim,dar ne-am pierdut pe noi.Sper ca Jessica si Ramon sa fie fericiti si tu,la fel.Cu oricine ai alege sa fii.Dragostea noastră ciudata ma invatat multe.Am început să îmi dau seama cine vreau sa fiu datorită tie.
Ai fost o parte importanta din viata mea.
Mereu vei fi singurul băiat la care am ținut cu adevarat.Poate nu a fost sa fie.Poate ca ne era dat să fim altceva.
Sper sa găsești pe cineva care sa te iubeasca asa cum meriți.
Eu nu am fost cea potrivita pentru tine.Dar am obținut niste amintiri frumoase.Esti cel mai minunat om pe care l-am cunoscut.Imi pare rau ca ți-am frânt inima.
Imi pare rau ca doare atât e tare acum, dar cu timpul va trece.Timpul le va rezolva pe toate.Suferinta este o experiență bună pentru amândoi.Daca nu ar fi existat suferința,nu ar mai fi existat nici iubirea,care ne-a maturizat azi pe amândoi.
Undeva,cândva,ne vom revedea si poate cine stie.Poate lucrurile vor sta altfel.O sa imi lipsești în fiecare zi,a fiecărei zile,până voi uita de tine. Intr-un final.
Îți voi uita zâmbetul,ochii,buzele,momentul în care te-am văzut pentru prima dată.Momentul în care mi-ai adus cel mai bun prieten la logodna mea.Momentul de la cabana.Saruturile noastre.Dansul lent.Certurile noastre.Faptul că eram unul langa altul chiar daca nu eram.
Eram imperfecți,dar păream altfel în ochii celuilalt.Parea ca avea să țină o viata.Parea ca va fi ceva etern,dar nu a fost.
Sa terminat cu răni adânci,dar se vor vindeca si vor rămânem doar niste simpli amintiri.Niste amintiri care ți s-au tipărit în minte și în suflet pentru totdeauna.
Nu poti uita un om oricât de mult ai încerca.Nu îi poți uita chipul.Nu poti uita dragostea pe care ți-a purtăto si cat de mult l-ai rănit.Unii oamenii nu sunt făcuti sa fie iubiți si e în regula.Dar pentru unii dintre ei merită să dai totul.Sa dai tot ce ai mai bun din tine pentru a fi amândoi fericiti.Dragostea e bună.Cu toți aveam nevoie de ea,dar nu toți suntem în stare să aveam grija de ea.