.
.
am lăsat o clipă călimara
și-am pierdut atunci chemarea
și cu ea s-a dus și muza
și focul din suflet
și moftul...
și am rămas o eu mai goală
ca odinioară,
fără un rost ce să facă
inima să bată.
fără pasiune
și fără viziune-n lume.
o eu ștearsă,
uitată de toți și de toate,
uitată de mine.
o umbră pustie.
vedeți
și simțiți
când citiți
că nu mai am haz,
că nu mai am flow
nici cuvinte stilate,
nici sclipiri între rânduri,
doar șoapte
ce par
copiate.