In final, mi-am adus aminte cine e, si cu o voce tremuranda i-am rostit numele real:
- S-Sam?
El a rămas mut.
- Sam,tu ești?
- Da, dar nu doream sa iti amintesti de cineva care te-a facut sa suferi atat, a spus el.
- E adevarat ca m-ai ranit, insa...
- Ce?, a intrebat el.
- Insa am trecut peste.
- Hmmm, haide înăuntru, e cam frig afara. Si mi-a aratat usa care ducea in camera lui de motel.
- Hei Dean, spuse el.
- Ah, salut Katelyn, m-a salutat Dean.
- Ai... dori sa discutam?, m-a intrebat Sam. As dori sa lamuresc ceva in legatura cu ce a fost.
Nu stiam ce sa zic. Ma chinuisem atatia ani sa il uit,iar acum apate iar? Of.
- Da, sigur, i-am raspuns eu. Dean auzind astea si-a luat jacheta si cheile de la masina:
- Eu ma duc dupa niste bere si briose, ma intorc curand.
- Pa Dean, i-am spus eu.
Dupa ce a plecat a fost destul de ciudat, deoarece ramasesem singura cu fostul meu...iubit.
- Ah, Kate..
- Da?
- Imi pare rau ca te-am abandonat inainte de bal, dar nu aveam de ales.
- Mereu avem de ales!, am ripostat eu.
- Nu si cand tata spune ceva. Daca nu plecam atunci,nu exista alta șansă să mai fiu cu familia.
-... Am ramas tacuta.
- Mama mea a murit cand eu aveam 6 luni, iar tatal meu a murit acum un an salvândul pe Dean.
- Imi pare rau pentru pierderea părinților tăi, am spus eu gândindu-ma la parintii mei.
- Dar parintii tai? Cum sunt?
- Nu sunt. Au murit ucisi de un criminal. Au fost gasiti morți in casa. Când s-a întâmplat aia, eu eram acasa la bunica.
- Imi pare rau, a spus el, parca parandu-i rau ca a intrebat.
- Mai am o întrebare. De ce te-ai dat drept agent FBI?
- Asta face parte din munca mea.
- Mai exact?
- Sunt...vânător, a zis el parca foarte greu.
- Adica de căprioare si alte dintr-astea?
- Nu. Adica vanator de tot ce e in intuneric si abia așteaptă sa te ucida.
- Oau. Ce poveste fascinantă, zic eu cu un iz de sarcasm in glas.
- Nu glumesc. Vorbesc serios. Cea care a ucis-o pe bunica ta a fost Bloody Mary.
- Hahaha. Nu erai asa glumet inainte.
- Nu glumesc.
- Daa... Eu o sa plec acum, caci mai am multe de facut.
- Ahh, da.
Înainte de a iesi, Sam m-a prins de umar si mi-a spus:
- La multi ani, Kate.
- Mulțumesc, Sam.
Și iata ca asa am plecat. Cat am stat cu Sam s-a întunecat afara. Ma simțeam... ciudat. Mergand spre casa, ma gândeam la discuția mea cu Sam, o parte din mine il credea.
- Dar e o nebunie, am spus cu glas tare.
Dintr-odata am simtit o lovitura in cap, iar apoi nu am mai stiut nimic. Leșinasem.
Alex, vazand ca nu ajung a sunat la politie incercand sa le explice ca dispărusem, insa acestia primeau acelasi raspuns de fiecare data: "Avem cazuri mai importante."
Fetele nici nu stiau ca ma dusesem sa ii urmaresc pe " agenti ".
- Fetelor..., spuse Armin cu fata lăsată spre pământ. Cred ca stiu unde este Kate.
- Ce??? Unde!?!?
- A spus ca se duce sa vada ce e cu agentii FBI.
- Pai, suna la ei dacă ea nu raspunde. Au lasat numarul de telefon pe aici pe undeva in caz ca ne amintim ceva important.
Au cautat numarul si au sunat la cei doi politisti.
- Alo?
- Da, raspunse Sam.
- Agentul Marvin la telefon?
- Aaa... Da.
- Am aflat ca Kate a fost la dumneavoastră.
- Într-adevăr, a aprobat Sam.
- Mai este acolo, caci nu a ajuns inca acasă.
- POFTIM?!? A spus Sam panicat.
- Ar trebui sa ne ingrijoram? A intrebat Alex.
- Aaa, nu.
-...
Armin simtea ca ceva nu e in regula.
- Ii voi spune sa va sune cand terminam.
- Mulțumesc.
Ma durea capul îngrozitor. Simțeam ca imi curgea sânge. Au. Am vazut ca eram intr-o... CUȘCĂ? Privind mai atent in intuneric am vazut o umbra.
- Heiii!!! Am strigat eu. Ajutor!!!
El se apropie. Vazand cum arata imi veni sa vomit. Avea corpul desfigurat, mirosea oribil si... avea un cutit în mana. AAAAAAAAA
- Cine esti?, am intrebat eu.
- Oh, unde imi sunt manierele. Eu sunt moartea ta, si sunt un...Schimbător.
- Un ce? am întrebateu confuza.
- Un Schimbător. Sunt un monstru ce isi poate schimba forma.
Deci Sam chiar vorbea serios. Mi-as fi dorit atat de mult ca Sam sa fie aici sa ma ajute. Dintr-odata Sam aparu acolo. Era pana si el confuz.
- Cum am ajuns aici? Kate!
- Sam, ai grija. E un Schimbator!
- Am eu grija de el. Dupa ce zise asta, Schimbătorul il ataca pe Sam,iar acesta cu o miscare eleganta se feri iar Schimbătorul ajunse in perete. Dupa aceasta Sam l-a omorat.
- Kate! Esti bine?
- Da, asa cred, am spus eu. Nu la mult timp dupa aia am simtit ca imi amorțesc picioarele si ca o sa cad.
- Te prind eu, spuse Sam care ma prinse rapid.
Cand m-am trezit, nu stiam ce sa fac, unde sunt.
- Hei, e cineva?
De dupa colt aparu Sam.
- Salut Kate. Te simti mai bine?
- Asa cred, si am dat sa ma ridic, dar fără folos, nu ma puteam misca. Unde sunt?
- Esti in camera de motel in care am discutat mai devreme.
- Aha. Ai putea sa ma ajuti sa ma ridic?
- Nu cred ca e bine. Tocmai ai fost lovita. Odihnestete.
- Sam...
- Da?
- Imi pare rau.
- De ce?
- Ca nu te-am crezut. Ma simt oribil.
- Nu trebuie. E greu de crezut ca asta chiar exista.
- Asa e. Unde e Dean?
- Dean? Pai se ocupa de corpul Schimbătorului.
- Oh, bine. Dar cazul cu Bloody Mary l-ati mai rezolvat?
- Nu chiar, dar ne ocupam. Kate,chiar ar trebui sa te odihnești.
- Mulțumesc încă o data Sam.
Puteam simti ca acesta ma privea in timp ce eu priveam in partea opusa. Si il puteam si auzi uneori. L-am auzit cand vorbea cu Dean si ii spunea ca nu stie cum ajunsese la mine. Nu am luat in seama zisele lui. Zilele urmatoare a fost mai bine. Imi revenisem aproape total. Dupa ce imi pierdusem si bunica, prietenii mei se mutase la mine. Asta a fost partea grozava. Partea mai puțin grozava era ca de fiecate data cand ma uitam in oglinda simțeam ceva ciudat, pana cand intr-o zi o văzusem pe Bloody Mary in oglinjoara de buzunar de la perie. M-am speriat, asa ca l-am sunat pe Sam si i-am explicat.
- Imi e frica Sam. Daca o sa patesc ca bunica, sau mai rau?
- Nu o sa patesti nimic, nu cat sunt eu aproape.
Vorbele sale ma facu sa ma simt mai bine. Au ajuns rapid la mine acasa si au ascuns orice sursa de reflecție. Sam m-a pus sa ma ascund sub o patura si sa nu ies de acolo.
Dupa patru ore a ajuns inapoi.
- Ai rezolvat, l-am întrebat eu pe Sam.
- Da, poti sta liniștita acum.
- Da... Sam, ai putea te rog sa îmi explici mai multe despre supernatural? As dori sa stiu mai multe.
Apoi Sam mi-a povestit tot ce știa.
- Impresionant, am spus eu.
-Intr-adevar, dar este la fel de greu. Sa nu iti doresti sa devii vreodata vânător.
- De ce nu? Asa voi putea ajuta si eu alti oameni, exact asa cum m-ati ajutat si voi. Aaa, bunica mea a murit din cauza asta! Deja poti considera ca vorbești cu o colega.
- Offf, Kate...
- Ce?
- Nu fa asta, te rog.
- Te rog sa nu ma rogi sa nu o fac.
- Bine. Fa ce vrei, dar vei regreta.
Apoi au venit Sophia, Alex si Armin.
- Eu am sa plec acum Kate, a zis Sam.
- Bine, drum bun.
Si a plecat.