- Pun pariu ca nu o va face, zise Sophia.
- Am sa o fac, am zis cu o voce convingătoare...
Asa a inceput totul.
Era ziua mea de nastere. Faceam 18 ani si doream sa imi petrec ziua alaturi de cei mai buni prieteni ai mei: Sophia , Alex si Armin. I-am invitat la mine acasa sa stea peste noapte si sa avem o noapte "epica".
Zis si facut. Au venit cu totii la mine cu o multime de cutii de pizza si sticle de suc, si totusi fara niciun cadou. Trebuie sa ma multumesc cu minunata lor companie, caci ei si bunica erau tot ce mai aveam. Am petrecut seara foarte frumos caci am vizionat filme din fiecare fel, am mancat, am cantat, dansat, iar apoi Alex veni cu o idee care la inceput parea super:
- Hai sa jucam adevar sau provocare, zise Alex.
- Da, pare o idee grozava, aproba Sophia.
- Pai ce mai asteptam, am spus eu in final.
Deoarece Alex venise cu ideea, ea a inceput jocul.
- Sophia, te provoc sa petreci tot restul jocului in bratele lui Armin. Eu si Alex stiam ca Sophiei ii place de Armin, chiar daca nu voia sa zica nimic. Accepti,sau iți pun alta provocare?
- Aaa... Inainte sa se inroseasca s-a intors cu spatele la noi si a refunzat provocarea.
Atunci eu si Alex am inceput sa radem ca niste nebune. Sophia era confuză, dar nu o deranja.
- Bun. Katelyn, e rândul tău. Adevar sau provocare?
- Hmm...Provocare, am spus eu gândindu-ma ca provocările nu puteau fi atat de rele.
- Esti sigura? Intreba Alex cu un zambet pe fata.
- D-Da.
- Te provoc...sa...
- Haide, spune odată.
- Te provoc sa o invoci pe Bloody Mary.
- CE?!?? Am spus eu crezand ca glumeste.
- Ce e? Doar nu crezi in poveștile cu fantome sau cu Bau-Bau, zise Alex razand.
- Desigur ca nu, am spus eu in timp ce ma gandeam la ce minte bolnava are fata asta.
- Hai, ia lumanarea si fa totul ca la carte.
- Da..., acum caut o lumânare.
In final gasisem o lumânare. Era lumânarea ce am păstrat-o de la înmormântarea părinților mei.
Am pasit incet spre baie cu toti ceilalti in urma mea.
- Hai intra.
- Acum intru.
Am intrat, si am facut exact asa cum știam ca trebuie facut, adica am intrat pe întuneric in baie, cu lumina lumanarii aprinsa si apoi am spus de 3 ori "Bloody Mary". Nu se intampla nimic. Pret de o secunda mi s-a parut ca mi se stinse lumânarea apoi se aprinse iar. Nu se întâmplase nimic, asa ca am ieșit. Le-am explicat prietenilor mei ce se intamplase.
- Deci nu s-a intamplat nimic.
- Nimic, nimic? Intreba Sophia.
- Nimic, nimic, am raspuns eu. Oricum,ar trebui sa ne culcam caci e deja foarte tarziu.
Ceilalți au dat aprobator din cap si ne-am culcat.
Cand m-am trezit dimineata m-am uitat pe fereastra si am vazut soarele frumos. M-a indreptam spre baie sa imi fac igiena zilnica pasind incet pe scari deoarece toti ceilalti inca dormeau. Cand am ajuns in fata baii, eram confuza caci ceva bloca usa. Am impins cu toate puterile mele si cand am vazut ce o bloca am incremenit si am scos un tipat puternic.
- AAAAAAAAAAAAAA, tipam eu in timp ce plangeam.
Ceilalti au ajuns rapid sus,deoarece ma auzisera tipand. Cand au văzut s-au blocat. Sophia se speriase atat de tare incat incepu sa planga si a fugit in camera mea, urmata de Armin care intenționa sa o linisteasca.
- O Doamne Kate...Ce s-a intamplat aici? A spus Alex privindu-mă speriată.
- Nu am nici o idee,am spus eu plangand in timp ce priveam spre cadavrul bunicii mele ce acum zacea intr-o balta de sânge cu ochii scoși.
M-am dus rapid jos, am luat un telefon si am sunat imediat la politie. Aceștia au venit imediat.
- Spuneți-ne ce sa intamplat aici,spuse un politist.
- Nu am idee, am găsit-o astăzi de dimineata asa cum o vedeți.
- Mulțumesc.
M-am mai plimbat printre politisti,incercand sa imi gasesc prietenii. Se pare ca erau cu toții la mine in camera incercand sa o mai linisteasca pe Sophia care privind asa ceva fusese traumatizata.
- Hei Sophie,te simti mai bine?
-T -Tu ce crezi? Tocmai a-am privit un om mort cu ochii scosi!, spus ea suparata.
- Si eu sunt suparata, adica era bunica mea și singura ruda pe care o mai aveam. Acum nu mai am pe nimeni!
- Ne ai pe noi, a ripostat Armin susținut de Alex si Sophia.
- Asa e, dar.... Si am inceput sa plang.
Am fugit imediat către usa deoarece aveam nevoie de aer curat. Cand sa ies m-am izbit într-un barbat inalt cu ochii caprui, parul putin mai lung decat e normal ce era imbracat in costum. Langa el mai aparu unul,insa acesta avea ochii verzi, un zambet ce m-a facut sa ma simt mai bine pe loc.
- Aaa, scuze ca m-am izbit in...tine...
- Nu, mie imi pare rau, nu m-am uitat pe unde merg, a spus el imediat.
Ceva era in neregula. Tipul inalt mi se parea foarte cunoscut. Dupa cateva momente cei doi m-au trezit din visat scotand niste insigne.
- Buna ziua domnisoara, eu sunt Marvin, iar acesta este colegul meu Adam. Si au aratat insignele. Suntem de la FBI si am venit sa anchetam putin.
- B-Buna ziua, eu sunt Katelyn Mills, iar cazul dumneavoastră este bunica mea, Aurora Mills.
- Imi pare rau pentru pierdere, a spus domnul Adam.
- Da, si mie imi pare, am raspuns eu, inca surprinsa de ceea ce tocmai am vazut dimineata.
- Daca nu va suparati colegul meu, Marvin, va va pune cateva intrebari in timp ce eu ma voi uita putin pe aici.
- Desigur, am raspuns eu.
Domnul Marvin m-a luat deoparte si a inceput sa îmi puna tot felul de intrebari.
- Bunica ta avea vreun dușman? a intrebat el.
- Era o bătrânică!!! De ce ar avea dusmani?!? m-am rastit eu.
- Deci...avea??
- Nu!!! Am raspuns eu nervoasa.
- Ce s-a petrecut in acea seara Katelyn? Felul in care imi pronunta numele ma facea sa ma simt ciudat. Aveam un sentiment de deja-vu.
- Nimic special. Ieri a fost ziua mea,asa ca am invitat niste prieteni la mine.
- Continuă.
::Apoi mi-am amintit de incantatia lui Bloody Mary. Ma trecu un fior.::
- Deci?
- Aaa...pai...
-...
- Singurul lucru ciudat pe care l-am facut a fost o provocare.
- Care a fost aceea? A spus el curios.
- Am fost provocata sa o invoc pe Bloody Mary.
El incremeni. Tot in acel moment coborara si prietenii mei. Parea ca au reusit sa o mai binedispuna pe Sophia.
- Salut, acesta este domnul Marvin. Este agent FBI si este aici pentru a investiga moartea bunicii.
L-am vazut pe Armin uitându-se ciudat la Marvin.
- Buna ziua, au răspuns ei nu prea entuziasmați.
- Daca puteți sa ma scuzați, dar trebuie sa il gasesc pe colegul meu.
- Da, nu este nici o problema.
Apoi acesta pleca. Dupa ce Armin a fost sigur ca au plecat, m-a tras deoparte :
- Ceva nu e in regula cu tipul ala, a spus el.
- Cine? Marvin? E doar nu agent FBI, i-am replicat eu.
- Nu prea cred, am sa ii urmaresc.
- CE?!!?? Ai înnebunit??! De ce ai face asta?, ma rastesc eu la el surprinsa.
- Pai,nu parea a fi un adevarat agent FBI.
- De ce nu?, zic eu indignata.
- Pur si simplu nu cred ca era. Plec imediat.
- Nu pleci nicaieri! Voi impusca 2 iepuri dintr-o lovitura. Ii voi urmari, si in acelasi timp voi face plimbarea mult dorita. Asa ca il las in urma si plec in urmarirea celor doi agenti.
- Dar e periculos sa mergi singura! A spus el.
- Ramai acasa. Sophia are nevoie de tine, am spus eu razand.
M-a privit plecand.
Nu știam exact unde sa ma duc, dar retinusem ca aveau o masina Chevrolet Impala. Frumoasa marca, imi spuneam eu in sinea mea.
Nu au fost prea greu de gasit deoarece oraselul în care traim noi e foarte mic. Eu traiesc intr-un orasel din Ohio.
Tot mergand mi-am aruncat privirea in parcarea unui motel. Masina lor se afla acolo, deci si ei trebuiau sa fie tot pe acolo. Ma uitam prin jur, apoi pe la ferestre sperand ca o sa ii vad. La un moment dat l-am văzut pe unul din ei stand la o masa si bând o bere.
Cand am dat sa plec am fost izbita de perete. Cand m-am intors m-a vazut, si l-am vazut si eu.
- Ce cauti tu aici?, m-a intrebat el.
- Pai... Apoi mi-am amintit cine era...