"Everlee, știu că nu dormi. Nu te mai preface" îi aud vocea profundă și deja mă cuprind zeci de senzații care mai de care mai intense. "Sau ar trebui să găsesc o cale să te trezesc?" întreabă retoric și simt cum se ridică în șezut, dar în același timp îmi pot imagina rânjetul de pe buzele sale atunci când a spus asta, lucru ce mă mă face să mă pierd cu firea și să înghit în sec.
Dar oare cum am ajuns în situația asta?
A fi student la drept nu înseamnă numai a procesa tone de informații și legi, ci și a pune în practică ceea ce înveți pe cât posibil.
Și tocmai de asta ne ocupăm noi zilele acestea.
La insistențele decanului am plecat într-un schimb de experiență în alt oraș și am fost puși față în față cu tot felul de situații la penitenciar. Cel mai ciudat lucru pe ziua de azi, care efectiv mi-a ridicat tot părul pe mine și m-a făcut să simt nesiguranță a fost cazul unui bărbat care și-a ucis soția. Ceea ce a fost bine totuși este faptul că nu am rămas nici măcar două secunde singură cu acel idiot fiindcă Elliot, aici de față, a avut grijă să stea cu ochii pe mine în permanență, lucru ce nu m-a deranjat, ci din potrivă, m-a făcut să mă simt mult mai bine.
"Deci îmi puteți spune vă rog ce v-a determinat să recurgeți la acest gest?" îmi iau inima în dinți și îl întreb pe acel om, făcând referire la modul în care și-a sufocat soția în somn.
Nu îmi face absolut deloc plăcere să discut cu astfel de oameni și să mă prefac interesată de ceea ce au de spus, dar aparent asta se presupune că voi face pentru tot restul vieții mele după ce voi termina facultatea și trebuie să mă obișnuiesc cu acest lucru.
"Și-a meritat-o. I-am spus clar că vreau carne la cină, dar femeia a făcut salată" răspunde iritat ca de fiecare dată, iar eu clipesc des, neștiind cum naiba să reacționez altfel, și îmi întorc privirea spre Elliot ce stă exact lângă mine și pare să nu mă scape nicio secundă din priviri.
Ceva la el e schimbat astăzi și nu mă refer fizic, căci arată la fel de bine ca de obicei, ci la felul său de a fi și de a reacționa în unele situații. Descopăr laturi ale sale pe care nici nu mi le puteam imagina, dar asta nu poate decât să mă bucure și să mă facă să fiu și mai atrasă de el.
Cât despre boul din fața mea, ce mama naibii?
"Dar totuși, asta se putea rezolva pe o cale mai amiabilă. Nu regretați că ați făcut asta?" mă aud spunând și încerc să rămân calmă pe cât posibil, căci dacă era după mine nenorocitul ăsta își înghițea scobitoarea dintre dinți încă din primele minute de când am intrat aici.
"Ești surdă? Ți-am zis că și-a meritat-o, fii și tu mai atentă. Cică studenți la drept sunteți voi" pufnește ironic și continuă să se joace cu acea scobitoare, iar brunetul din stânga mea mai are atât de puțin până să i-o bage pe gât.
"Vă rog să mă respectați, așa cum vă respect și eu. A fost o întrebare firească pentru că nu știu ce om sănătos la cap își sufocă soția în somn pentru că nu i-a făcut carne la cină" răbufnesc într-un final și ridic puțin tonul, gest pe care îl regret la fel de repede cum a venit.
Bărbatul se ridică de pe patul său și încearcă să se apropie de mine, dar Elliot se poziționează în fața mea și îmi cuprinde talia cu un braț în încercarea de a mă proteja de el.
"Ai și câine de pază?" constată batjocoritor și își încrucișează brațele la piept. "Ai grijă cu nebunele ca ea, că dacă nu, tot aici ajungi și tu" comentează în continuare și strânsoarea lui Kane din jurul taliei mele nu slăbește nici măcar o secundă.
"N-am nevoie de sfaturi de la un criminal" îi spune brunetul cu dispreț și pot să simt cât de încordat este. "Sper să rămâi în închisoarea asta până te duci dracului de tot" mârâie el, iar atmosfera din cameră devine atât de tensionată încât poți mânca tensiune pe pâine.
Îmi lipesc obrazul de spatele lui, mângâind încet brațul ce mă înconjoară și deja simt cum atingerea mea îi face bine și cum se detensioneză vizibil. Îmi dă drumul pentru câteva secunde și îmi strange toate lucrurile, apoi mă ia de mână și mă scoate afară din acea celulă. Nu încetinește până nu ajungem afară din acel penitenciar și nu pot decât să fiu recunoscătoare pentru faptul că îl am acum lângă mine.
Chiar nu știu ce s-ar fi întâmplat altfel și mi-e și frică să mă gândesc.
Respir adânc aerul proaspăt de afară și mă bucur de blândețea razelor de soare, dându-mi seama cât de bine se simte să fii în libertate și nu între niște pereți reci și triști de beton.
Dar toți trebuie să plătim într-o zi pentru faptele sau greșelile noastre, așa că aș face bine să nu mai fiu empatică cu cei care nu merită asta din partea mea.
Îl opresc din mers pe Elliot și îl întorc cu fața spre mine, ca mai apoi să mă apropii de el și să îl îmbrățișez strâns, refuzând să bag în seamă faptul că suntem în mijlocul curții penitenciarului sau că le stăm în drum tuturor și îi putem încurca. El, la rândul lui, îmi înconjoară talia cu brațele și își afundă chipul in părul meu, depunând pe alocuri câteva săruturi. Brațele lui sunt noul meu loc preferat, unde mă simt în siguranță și știu sigur că nimeni nu îmi poate face rău vreodată oricât ar încerca.
Deși situația încă nu este roz și ceea ce se întâmplă între noi îmi este neclar, un lucru este sigur. Amândoi avem nevoie unul de celălalt în egală măsură indiferent de cât de mult am evita să recunoaștem și să afirmăm asta cu voce tare.
"Știi cât de mult îmi place gurița aia a ta, dar uneori ar trebui să se abțină din a face comentarii care te pot pune în pericol, Everlee" îmi șoptește și îmi mângâie încet spatele cu mișcări circulare.
"E imposibil să rămâi indiferent când auzi ce tâmpenii spune" mă bosumflez și îmi ridic privirea spre expresia lui amuzată.
"Ce ai face dacă aș gândi la fel ca el?" mă întreabă în timp ce îmi dă câteva șuvițe de păr după ureche și își înclină capul într-o parte.
"Cred că te-aș sufoca eu prima în somn" îi mărturisesc și ridic dintr-un umăr, iar el râde scurt și ziua mea a devenit instant mai bună.
De fiecare dată când îl văd râzând sau zâmbind bătăile inimii mele o iau razna și ceva în interiorul meu se cutremură într-un mod inexplicabil.
"Mi-ar sta bine cu tine deasupra mea" îi aud vocea după câteva minute în care tot ce am făcut a fost să îl analizez și mă fâsticesc atunci când îi observ privirea intensă asupra mea.
"Nu asta era ideea, Kane" îmi dau ochii peste cap și îl împing ușor cu șoldul, acțiune pe care nu am gândit-o de două ori înainte.
Evident, tipic Everlee.
"Îmi imaginez ce vreau, Maxwell" spune și își plasează palmele pe fesele mele, ca mai apoi să strângă încet.
Icnesc surprinsă de ce tocmai am simțit și îl plesnesc peste mâini, dar el nu face altceva decât să rânjească satisfăcut. Atingerea lui e la fel de arzătoare ca de obicei și trebuie să recunosc că am simțit fiori, dar undeva mai jos de nivelul stomacului de data aceasta.
"Ne vede lumea, Elliot. O să spună că ești vreun obsedat sau ceva și eu vreo panaramă" mă încrunt și îmi poziționez palmele pe umerii lui în încercarea de a-l împinge, dar el se apleacă spre mine și îmi sărută lung și plăcut buzele, gest ce mă face să îmi doresc mai mult și să suspin involuntar.
"Să aibă parte de mai multă acțiune dacă tot se uită" se scuză jucăuș și mă sărută iar, mai scurt de data asta, dar la fel de intens.
Dintr-un impuls la care nici eu nu mă așteptam, mă ridic pe vârfuri și îi îmi lipesc buzele de primul lucru la care ajung, acela fiind mărul lui Adam, căci nici înălțimea mea nu mă ajută foarte mult. Mârâie gutural fiind luat prin surprindere de gestul meu și îmi cuprinde chipul în palmele sale mari, depunând săruturi haotice peste tot, gâdilându-mă și făcându-mă să chicotesc fericită.
"Hai să plecăm de aici. Mi se face rău de la locul ăsta" strâmb din nas și îmi plimb degetele pe brațul său, iar el doar aprobă și după ce îmi mângâie creștetul capului, mă ia de mână și pornim împreună înapoi spre hotelul la care suntem cazați pentru următoarele zile.
Trei ore și jumătate mai târziu, deja suntem pe terasa restaurantului hotelului și luăm cina împreună cu câțiva profesori și de asemenea, cu câțiva alți colegi de facultate.
Spre norocul meu de data asta, Lilith și Blake nu sunt prin preajmă și asta doar pentru că au fost aleși să meargă în altă parte a orașului pentru acest schimb de experiență. Nu vreau să îmi imaginez cum aș fi reacționat dacă aș fi fost nevoită să îi văd împreună non-stop și nu pentru că aș fi geloasă sau ceva, ci pur și simplu pentru că m-ar fi făcut să mă simt incomod.
Sau ne-ar fi făcut să ne simțim incomod.
Atât pe mine, cât și pe Elliot, ce stă pe locul din stânga mea și își butonează teribil de plictisit telefonul. Nu am schimbat o vorbă de când ne-am întors de la penitenciar, dar totuși asta nu l-a oprit din a sta în continuare în preajma mea sau mai exact, cât mai aproape de mine cu putință.
Subiectul discuției din această seară mă adoarme efectiv și chiar casc involuntar în timp ce mă întind spre paharul de șampanie neatins din fața mea și iau o gură zdravănă din acel lichid auriu și ușor dulce-acrișor. Continui în același ritm până golesc întreg paharul și mai apoi îmi sprijin coatele pe masă, așezându-mi capul în palme și privind pierdută spre apusul de soare. Cerul este atât de frumos și liniștit la ora asta încât nu mă mai satur să îi privesc nuanțele trandafirii combinate cu albastrul senin al zilei ce se află pe sfârșite.
Tresar și mi se face pielea de găină atunci când simt un braț în jurul taliei mele, dar nici măcar nu e nevoie să îmi întorc privirea ca să știu cine este posesorul acestui braț. Mirosul de aftershave îmi inundă nările în nici două secunde, lucru ce mă face să închid ochii pentru câteva momente și să inspir adânc aerul ce miroase în totalitate a primejdie și fericire.
Îmi întorc capul în direcția opusă și întâlnesc acei ochi negri, ce acum nu îmi mai par la fel de străini, goi și reci ca înainte.
De când am aflat o parte din trecutul lui Elliot și probabil cea care l-a distrus cel mai mult, am simțit că începe în sfârșit să mă lase să mă apropii câtuși de puțin de el. Ceea ce îmi doresc este să aibă destulă încredere în mine încât să simtă că îmi poate spune orice. Vreau să fiu aici pentru el, vreau să aibă nevoie de mine, vreau să îl iubesc și mai presus de toate, vreau ca el să simtă toate astea.
Clipesc des atunci când realizez că iar l-am privit mai mult și mai atent decât ar fi trebuit să o fac și zâmbesc timid când îi observ rânjetul. Mă ia de mână și ne ridicăm de la locurile noastre fără să atragem foarte mult atenția, ca mai apoi să ne îndreptăm spre un colț verde și mai retras al terasei. Își scoate bricheta dintr-un buzunar al jeansilor împreună cu pachetul de țigări din altul și își aprinde o țigară, poziționând-o între buzele sale.
Înghit în sec și clatin din cap dezamăgită atunci când observ că preferă să ignore pur și simplu avertismentele tuturor în legătură cu ceea ce i s-ar putea întâmpla dacă va mai continua să fumeze.
Mă îndepărtez de el și mă îndrept spre balustradă, sprijinindu-mă de ea și oftând din adâncul sufletului. Nu cred că am întâlnit vreodată în viața mea o persoană mai indiferentă și mai încăpățânată decât Elliot, lucru ce mă frustrează teribil de tare căci nu am nici cea mai mică idee cum să gestionez întreaga situație. Nu am vreun drept să mă bag în viața lui atât timp cât nu își dorește asta, dar o parte din mine se frânge de fiecare dată când îmi aduc aminte că există un risc de a-l pierde fizic în cazul în care i se va întâmpla, doamne ferește, ceva.
O senzație de căldură mă cuprinde în tot corpul atunci când două buze moi se presează de tâmpla mea și depun un sărut blând pe acea porțiune de piele. Zâmbesc involuntar când brunetul își sprijină bărbia de umărul meu, iar eu îmi lipesc obrazul de al său.
"De ce continui să îți faci rău singur?" decid să îl întreb minute mai târziu și băiatul doar oftează când îmi aude întrebarea ca și cum deja s-ar fi așteptat la asta.
"Nu e atât de ușor să renunți la ceva ce ți-a provocat dependență, Everlee" îmi răspunde sec, lucru ce mă face să îmi dau ochii peste cap.
"Atunci încearcă să îți găsești o altă dependență, una care să nu îți provoace moartea dacă se poate" spun ușor ironică făcând referire la ceea ce i s-ar putea întâmpla.
"Mi-am găsit deja una" ridică din umeri și apoi se sprijină și el de balustradă în același mod în care am făcut-o eu.
"Oh, și care e acea noua dependență, Kane?" îmi arcuiesc o sprânceană amuzată și aștept să aud ce are de spus.
"Tu" zice și își trece o mână prin păr, iar eu înghit în sec fiind luată prin surprindere de răspunsul lui. "Sau buzele tale" își întoarce privirea spre mine și își prinde buza inferioară între dinți, torturând-o încet, iar o parte din mine și-ar fi dorit ca buza mea să fie cea torturată în acel mod.
"Și crezi că te-aș putea ajuta cumva să scapi de dependența de nicotină sau ce?" pufnesc și încerc să par neafectată de privirea lui arzătoare, deși ceva în interiorul meu continuă să se cutremure.
"Ai putea fi un început bun" continuă să spună pe același ton care îmi trimite fiori pe șira spinării și se joacă cu bricheta din mâna sa.
"Ce ai în minte, Elliot?" mă dau bătută și îmi frec fruntea cu podul palmei, iar el se apropie de mine și își poziționează mâinile pe talia mea, trăgându-mă cât mai aproape.
"De fiecare dată când simt nevoia să fumez o țigară, mă lași să te sărut" îmi privește buzele atent, în timp ce și le umezește cu limba pe ale sale.
"Nu o să fiu prin preajmă de fiecare dată când o să ai tu chef, Kane" încerc să îi resping propunerea, deși ceva în interiorul meu își dorea ca el să nu renunțe atât de ușor la propria sa idee.
"Nu aș fi atât de sigur în locul tău, Maxwell. Noi doi o să petrecem ceva timp împreună de acum încolo" îmi șoptește la ureche și îmi mângâie șoldurile, iar eu simt cum iau foc instant sub atingerea lui.
Faptul că a spus că vom petrece timp împreună de acum încolo mă bucură nespus și mă sperie în același timp. Gândul de a fi constant singură cu Elliot îmi face inima să tresară și stomacul să mi se facă ghem.
"Câte țigări obișnuiai să fumezi?" îl întreb când îmi mai revin în fire și el doar rânjește, gest ce nu prevestește ceva bun.
"Nu știu, cinșpe-douăzeci" aproximează el și ridică din umeri, iar o cută își face apariția între sprâncenele mele.
"Pe săptămână?" spun confuză și el râde scurt ca și cum am spus cea mai tâmpită chestie din lume.
"Pe zi, Everlee" îmi mângâie el obrazul cu degetul mare, iar eu deja cred că trăiam șocul vieții mele.
"Pe zi? Ce mama dra-"
"Iubire" mârâie și își afundă fața în părul meu. "Limbajul" îmi atrage atenția și înghit în sec atunci când își plimbă palmele pe întreg spatele meu.
Deși ar trebui să fiu deja familiarizată cu atingerea lui, nu pot să nu fiu plăcut surprinsă și să nu mă înfior de fiecare dată când o face.
"Trebuie să fumez o țigară" îmi spune după ce se îndepărtează de mine și își cotrobăie din nou buzunarele în căutarea brichetei sale, lucru ce mă face confuză.
"Iar? Parcă spuneai că vrei un sărut în loc de o țigară" mă încrunt la el și ceea ce aude îl face să rânjească.
"Încep să cred că îți place ideea asta mai mult decât îmi place mie, Maxwell" mă tachinează și îmi ia chipul în palme, depunându-mi un sărut blând pe frunte. "Se uită o profesoară la noi, altfel nu mă rezumam la atât" mă asigură jucăuș și îmi face cu ochiul, iar eu îi împing umărul cu umărul meu și îmi îndrept privirea spre masa noastră.
"Stă cu spatele, de unde știi cine e?" îl întreb confuză și îmi încrucișez brațele la piept, poziționându-mi capul pe umărul lui.
"Din spate liceu, da' din față muzeu" constată minute mai târziu mai mult pentru sine, iar eu pufnesc în râs la auzul vorbelor sale.
"Elliot, ce naiba?" chicotesc eu la auzul cuvintelor lui. "Doar nu vrei să îmi spui că o cunoști sau ceva, nu? În acel mod" adaug subtil și el îmi înțelege aluzia în nici două secunde, pufnind amuzat.
"Poate" ridică din umeri degajat, iar maxilarul meu e cu siguranță undeva oriunde dar nu la locul lui obișnuit, căci nu îmi pot imagina una ca asta nici măcar în glumă.
Elliot și o profesoară?
În timp ce-
Doamne ferește.
"Sper că glumești, Kane" ridic o sprânceană, dar privirea lui serioasă și oarecum confuză îmi spune destul. "Refuz să cred așa ceva" clatin din cap amuzată și mă uit surprinsă când la el, când la acea femeie, nefiind capabilă încă să creez o conexiune între ei.
Pur și simplu par atât de diferiți, deși are și Kane dreptatea lui.
Femeia arată chiar bine.
De la spate.
"Situațiile disperate cer măsuri disperate, Everlee" îmi explică brunetul calm și eu îmi masez tâmplele stresată.
Mă pufnește râsul la gândul că a făcut asta doar ca să treacă la o nenorocită de materie, dar totuși mă și deranjează într-o oarecare măsură.
Și nu ar trebui să simt asta.
"Ugh, asta e atât de ciudat. Nici nu vreau să îmi imaginez" îmi ciupesc podul nasului și mă rotesc pe călcâie, îndepărtându-mă de brunet, doar ca să îi aud râsul înfundat în spatele meu.
Există o mare posibilitate ca nesuferitul ăsta să facă mișto de mine și de sănătatea mea mentală, dar în același timp știu că nu este vreo ușă de biserică, chestie ce mă face să cred că ceea ce am aflat ar putea fi într-adevăr pe bune.
...
Muzica răsună peste tot în hotel, pe coridoare, pe terasă și chiar și în camere, căci cineva dă o petrecere la ora unsprezece și jumătate noaptea și aparent nu știe să se gândească și la faptul că i-ar putea deranja pe ceilalți. Oftez frustrată și îmi iau pe mine un tricou alb și larg, ieșind din baie în același timp cu părul ud și cu un prosop pe cap.
Aș supraviețui cu siguranță într-un sicriu, căci condițiile în care dorm de obicei sunt destul de asemănătoare.
Dar acum chiar nu îmi imaginez cum o să fie posibil să adorm în condițiile astea fiindcă sunt genul acela de persoană ce nu poate să închidă un ochi până nu e complet beznă în cameră și o liniște mortală.
Îmi ciufulesc părul in încercarea de a-l usca câtuși de puțin și înjur printre dinți atunci când mă împiedic și lovesc colțul patului cu piciorul, aproape căzând cu nasul în podea, pufnind în râs mai apoi de propria idioțenie. Clatin din cap amuzată și ies pe balconul camerei mele, căci stau singură de data asta, și inspir aerul răcoros al serii ce m-a înfiorat cu totul încă de când am pășit afară.
Îmi încrucișez brațele la piept și privesc spre cerul înstelat de data asta, zâmbind în sinea mea atunci când îmi aduc aminte de părinții adoptivi ai lui Elliot și de ceea ce mi-a povestit despre ei. Cu siguranță au devenit și ei o parte din univers acum și sunt undeva pe aici, având grijă în continuare să își vegheze unicul fiu. Simt un gol în stomac atunci când mă gândesc la faptul că acum Elliot ar fi putut avea un frate mai mic pe care probabil l-ar fi învățat toate tâmpeniile posibile, dar cu siguranță l-ar fi protejat așa cum știe el mai bine.
Așa cum face și cu mine.
Chiar dacă probabil nu își dă seama de lucrul acesta, nu mă simt în siguranță cu nimeni așa cum mă simt atunci când sunt cu el, când îl simt prin preajmă, când sunt în brațele sale.
"Ești mai frumoasă decât toate stelele astea la un loc" îi aud vocea din spatele meu și mă trezesc instant din propriile gânduri în timp ce îl privesc peste umăr.
Stă acolo tăcut și al naibii de frumos ca întotdeauna, în lumina lunii, și continuă să îmi facă inima să tresară și să suspine după el. Tremur sesizabil atunci când se apropie de mine și mă îmbrățișează de la spate, așa cum îi place lui să facă de obicei, iar eu îi mângâi brațele ce se află acum în jurul meu în timp ce îmi las capul pe umărul lui.
"Îți este dor de ei?" îl întreb încet și îmi ridic privirea spre chipul lui, fiind mai mult decât dată peste cap de faptul că poate să arate atât de bine oricând și oricum.
"Uneori" ridică din umeri și încearcă să pară indiferent deși știu sigur că simte mai mult decât lasă să se vadă. "Obișnuia să mi se facă dor de ei mai des, dar acum te am pe tine și mi-ai atras toată atenția asupra ta" mă tachinează și își așează la rândul lui capul pe umărul meu astfel încât acum fruntea mea este lipită de obrazul lui.
Mă ridic pe vârfuri, iar următorul lucru pe care îl fac este să îmi presez buzele de obrazul lui rece și să le țin acolo timp de câteva secunde bune. Ochii lui coboară spre chipul meu și pot să îi observ cu ușurință zâmbetul din colțul gurii semn că nu îi displace afecțiunea pe care vreau să i-o ofer.
Brunetul se apleacă spre mine și își lipește buzele de ale mele încet, delicat și tandru, oprind timpul în loc și totul din jurul nostru pentru un moment.
Existăm doar noi doi și un sărut în lumina lunii.
Un sărut în care ne-am pus toate sentimentele nespuse, un sărut ce ne reunește sufletele încă o dată.
Zâmbesc atunci când îmi mângâie obrazul cu degetul său mare și mă aduce mai aproape de el, ca și cum acest lucru ar fi fost posibil. Se adâncește în sărut și mă cutremur în brațele sale atunci când își strecoară limba caldă și umedă printre buzele mele, făcându-mă să îmi pierd și ultima fărâmă de rațiune pe care o mai aveam.
Mă saltă în brațele sale, eu fiind nevoită să îmi încolăcesc picioarele în jurul lui, și intră înapoi în cameră cu mine în brațele sale. Uit să respir pentru câteva secunde în momentul în care spatele meu face contact cu salteaua moale a patului și îl am pe el deasupra mea, cu un genunchi între coapsele mele și o mână pe spatele meu.
Atingerea lui îmi furnică fiecare centimetru din piele și scâncesc atunci când îmi depune săruturi mici și umede pe linia maxilarului, coborând încet spre claviculă și oprindu-se în dreptul pieptului meu. Privirile noastre se întâlnesc intens și înghit în sec din cauza dorinței și scânteilor pe care le observ în ochii săi. Rânjește în felul lui specific, gest ce mă face să îmi închid ochii pentru câteva secunde, și îmi simt întreg trupul în flăcări atunci când îmi sărută sânii pe rând prin materialul tricoului de pe mine. Îmi mușc interiorul obrazului când îi simt buzele coborând de-a lungul pântecului meu și tremur când îmi sărută chinuitor de lent interiorul coapselor.
Se ridică până ajungem la același nivel din nou, iar primul impuls pe care îl am este să îmi duc mâinile în părul lui și să îmi izbesc din nou buzele de ale sale. Mârâie gutural atunci când îmi împing involuntar bazinul în al său și îmi mușcă lent buza de jos, de parcă mi-ar fi citit gândurile de mai devreme.
Suntem înapoi cu picioarele pe pământ după ceva vreme în care tot ce am făcut a fost să ne ascultăm în tăcere propriile bătăi ale inimii și respirațiile sacadate, iar brunetul stă acum liniștit cu capul pe abdomenul meu.
Liniștea de care am parte atunci când sunt cu el nu se compară cu niciun alt sentiment existent.
Își ridică capul spre mine și închid ochii instant când îi simt privirea încă intensă asupra mea, căci nu am de gând să dau explicații pentru comportamentul meu de mai devreme.
Acea Everlee a venit de naiba știe unde și a plecat la fel de repede cum a venit.
Sper.
"Chiar vrei să te trezesc în felul meu, prințesă?" mă mai întreabă încă o dată, iar eu încerc să îmi reprim un zâmbet la auzul apelativului pe care l-a folosit. "Everlee, Everlee" îmi pronunță șoptit numele de data asta, probabil crezând că am adormit pe bune și simt cum se ridică de pe pat.
"N-am spus că poți să pleci, Kane" mormăi cu ochii încă închiși și chicotesc atunci când îi aud mârâitul din cealaltă parte a camerei.
Se apropie de marginea patului și mă trage de gleznă până ajung din nou sub el și fără nici un fel de avertisment mă sărută din nou, și din nou, și din nou.
Îmi simțeam buzele amorțite și ușor mai umflate decât de obicei, dar nimic nu mai conta în momentul acela.
Nimic nu mai conta atunci când era vorba de el.
***
Capitolul 31 e aici. Sper să vă placă :)
Mulțumesc pentru că citiți <3