S a tras la Herson!
oameni expusi dorintei lor de normalitate,
cine sa spuna altfel?
Oamenii acestia isi iubesc libertatea!
si s a deschis focul asupra lor.
Oameni neinarmati, oameni!
Cine a tras? Rusii va spune istoria,
dar iata cum lumea a innebunit.
Iata cum noi nu mai suntem de azi.
Ratacirea oricarui frate al umanitatii
este propria noastra ratacire,
propria noastra instrainare, propria noastra mistuire.
Azi mi am amintit involuntar de un vers al lui Corneliu Coposu
Cine sunt eu? si totusi mi a venit in minte:
„cerne Doamne liniştea uitării
peste nesfârşita suferinţă"
dar e prea devreme, of, prea devreme...
Un lucru imi tulbura mintea si sensurile
chiar si cand vorbim de razboi
fara sa fim afectati direct,
exista in cuvintele noastre un calcul subinteles,
Acceptat de comun acord..pt ca nu? suntem departe si nu in mijlocul acelei suferinte.
Of! Inselatoare e suferinta cand e departe!
Fiecare incearca sa scape! chiar si cei de ...departe. Atat de departe.